Săptămâna trecută s-a stins din viață la vârsta de 101 ani cel mai remarcabil clujean din societatea israeliană, profesorul Iehoșua Blau. El a fost jelit de toată comunitatea științifică din Israel și din multe alte țări.

Prof. Blau a fost cel mai mare specialist în limba arabă medievală folosită de evrei și de creștini și unul din cei mai mari specialiști în limba ebraică. El a predat timp de aproape 60 de ani la Universitatea Ebraică din Ierusalim, ani mulți și la Universitatea din Tel Aviv și a fost aproape 20 de ani președintele Academiei Limbii Ebraice.

Iehoşua Blau s-a născut în 1919 la Cluj, într-o familie religioasă. A învățat la școala elementară neologă din Cluj. Când el avea 12 ani, familia s-a mutat la Viena. Acolo a început să studieze la înalta școală de rabini și la Universitatea din Viena. După anexarea Austriei de către Germania, familia a reușit să părăsească Austria și să vină în Israel. Aici el a început studiile la Universitatea Ebraică și a făcut doctoratul în domeniul limbii iudeo-arabe. A predat întâi la liceu, apoi la universitate  la secția de Limbă și Literatură Arabă la Ierusalim și la secția de Limbă Ebraică la Tel Aviv. A predat și în multe universități din Europa și America. A fost și președintele Academiei de Limbă Ebraică, instituția superioară de reglementare a limbii ebraice, ale cărei hotărâri apar în monitorul oficial Reșumot, în format de legi. A primit nenumărate premii, printre care și Premiul Israel, cea mai mare onoare acordată în Israel. A publicat zeci de cărți în multe limbi, precum și nenumărate articole. Câteva lucrări au fost finalizate chiar în ultimele luni și vor fi publicate postum. O lucrare importantă despre limba arabă folosită de Maimonide va apărea luna viitoare. Mulți dintre elevii lui au devenit cadre didactice în universități prestigioase din Israel și de peste hotare.

Prof. Blau a fost cel mai mare specialist din lume în domeniul iudeo-arabei și unul din cei mai importanți specialiști în domeniul gramaticii ebraice, mai ales a ebraicii biblice. Marea lui specialitate este araba folosită de Maimonide.

Aș vrea să explic importanța studierii acestei limbi/dialect chiar pentru cunoașterea limbii arabe. Spre deosebire de ebraică, araba scrisă, clasică, s-a fixat în forma în care este scris Coranul, care reflectă o limbă și mai veche. Cu alte cuvinte, chiar atunci când Coranul a fost scris, limba era ușor diferită de cea vorbită. Din această cauză el poate fi citit în cinci feluri diferite care pot conține cinci cărți diferite. De atunci, timp de peste un mileniu nu știm nimic despre evoluția limbii vorbite, pentru că musulmanii continuau să scrie în aceeași limbă arhaică, chiar dacă ea nici nu mai era înțeleasă de cititori. Primul pas spre adaptarea scriereii a fost făcut pe la 1720, când a apărut una din operele de bază ale literaturii arabe, Kalila uaDimna, a cărei limbaj conține primele ușoare deviații de la limba rigidă clasică.

Însă limba arabă nu era folosită numai de musulmani. Chiar mai mult decât ei au scris celelalte națiuni care trăiau printre ei: evreii din țările musulmane și din Spania, arabii de religie creștină, arameenii (nabateeni, asirieni, chaldeeni) etc. Spre deosebire de musulmani, ei scriau în limba vorbită sau cel puțin într-o versiune apropiată. Majoritatea foloseau alte alfabete: ebraic, latin, sirian, nabatean etc., ceea ce ne permite uneori să citim chiar cu vocale. Studiul limbii iudeo-arabe și a textelor medievale scrise în această limbă au adus o contribuție imensă la cunoașterea dezvoltării limbii arabe, dar și la o înțelegere mai profundă a acestor texte fundamentale în iudaism. În limba iudeo-arabă există mii, poate zeci de mii de cărți și manuscrise din toate domeniile vieții, de la literatură la religie, de la matematică la filosofie, de la astronomie la istorie și geografie, de la medicină la gramatică. Prof. Blau este considerat cel mai mare specialist al limbii arabe folosite de Maimonide, care în afară de Mișne Tora (care este în ebraică) și-a scris toate operele în arabă.

Studiile prof. Blau despre gramatica biblică sunt și ele de cea mai înaltă calitate. Manualele școlare scrse de el, Morfologia limbii ebraice și Sintaxa limbii ebraice au rămas în uz curent, chiar dacă între timp programa de bacalaureat s-a schimbat.

Prof. Blau este printre ultimii reprezentanți ai școlii maghiare compuse probabil exclusiv din evrei, care împreună cu câțiva oameni de știință germani, au pus baza cercetării islamului, a limbii și a literaturii arabe. Fondatorul acestui grup a fost un evreu din Budapesta, Ignac Goldziher, cel mai mare specialist al islamului. Chiar și arabii îi recunosc importanța, ca de exemplu marele islamolog american Eduard Said, în cartea sa Orientalism. Într-un articol vestit, marele publicist egiptean, Hassanein Heikal, editorul ziarului Al Aharam, le reproșează musulmanilor: „Să vă fie rușine vouă, musulmanilor, că nu ați făcut nimic pentru a cunoaște cine sunteți. A trebuit să vină un evreu ungur ca să vă învețe despre voi înșivă!” Autoritățile maghiare nu i-au dat o catedră la universitatea din Budapesta, decât cu condiția să se convertească, ceea ce el a refuzat. În 1920 Max Nordau l-a invitat să fie printre fondatorii Universității Ebraice din Ierusalim. Din păcate un an mai târziu el a murit. Studiile arabe și islamice au fost înființate de elevii lui. Chiar și când am învățat eu, în anii 1970-1980, aproape toți profesorii erau încă unguri. Chiar dacă la moartea lui Goldziher prof. Blau avea abia doi ani, eu cred că este și el un reprezentant al acestei școli.

A fost o onoare să fiu discipolul acestui dascăl deosebit; mulți ani i-am fost apropiat și el m-a apreciat. L-am cunoscut în 1966, în primul an de licență, la cursul Limbile semitice – unul din cursurile de bază obligatorii. În acel an Morfologia limbii ebraice a fost predată de prof. Șlomo Morag, cu care am colaborat mai târziu. Dar voind să să-l aud și pe Blau la această materie, am repetat cursul în anul următor. L-am cunoscut personal în cadrul unui seminar din anul doi sau trei. Pregăteam o lucrare despre o rădăcină ebraică complicată, din care provine cuvântul „pădurice, dumbravă”. Ea apare și în poezia arabă post-coranică, ceea ce m-a ajutat să o elucidez. Când am primit lucrarea corectată, m-am speriat – avea corecturi pe fiecare rând! Și când colo, primisem nota maximă! L-am întrebat dacă nu cumva era o greșeală. El mi-a răspuns: „Dacă primeai lucrarea curată, nota ar fi fost nesatisfăcătoare”. Așa citea el lucrările studenților, nu ca unii profesori care nici măcar nu citesc conținutul ci doar titlul și subtitlurile.

Am învățat cu el și în continuare. Mi-a propus să-mi pregătesc și doctoratul sub îndrumarea lui. Am stabilit planul de muncă, am pregătit materialele necesare. Tema era înțelegerea verbului biblic în contextul noilor descoperiri postbelice. Ultima lucrare de acest gen se făcuse în 1944 în Danemarca și nu era compatibilă cu noile descoperiri. Din păcate în viața mea au intervenit schimbări, am plecat în străinătate și am trecut la alte teme, pentru care prof. Blau nu avea interes. Totuși am rămas în legătură timp de mulți ani.

L-am vizitat de multe ori și acasă. Avea un puternic accent unguresc în toate limbile pe care le vorbea; avea și un umor evreiesc-unguresc. El mi-a povestit că este din Cluj, dar când i-am răspuns că și familia tatălui meu este din Cluj, subiectul nu l-a interesat. Păcat! Cred că era cam de vârsta unchiului meu, desigur au învățat la aceeași școală, poate s-au și cunoscut. Unchiul meu, Gyula Seres (Stern) a fost singurul din familie care a supraviețuit lagărul Auschwitz, fiind pus de naziști să lucreze chiar în crematoriu. Nu s-a mai întors niciodată la Cluj.

Prof. Blau m-a susținut într-o dispută științifică și mi-a luat apărarea. Totul a fost publicat într-o revistă de specialitate. Și când am predat la liceu, la începutul anilor 70, metoda pe care am folosit-o se baza pe cea din manualele lui, care tocmai apăruseră.

Prof. Blau a fost foarte îndrăgit, cred că a fost cel mai iubit profesor din domeniul său. Toți profesorii care l-au jelit, foști elevi ai lui, au subliniat acest lucru. El a colaborat întotdeauna cu alții, fără a lua în considerație statutul lui înalt. Lumea științifică și noi toți am pierdut unul din stâlpii lingvisticii israeliene moderne și un mensch adevărat. Yehe zichro baruch!

Iată o conferință pe care a ținut-o în cadrul Academiei, la festivitatea organizată cu ocazia împlinirii a 100 de ani (în ebraică)

Asher Shafrir