Blestemul Afroditei

Hotărât lucru, nu așa mi-am închipuit o vacanță în Cipru. Ceea ce trebuia să fie o excursie de două săptămâni pe insula însorită din Marea Mediterană (și a și început ca atare) a devenit până la urmă o ședere într-o mizerabilă „leprozerie” – o mare dezamăgire pentru un călător inveterat ca mine. Dar să începem cu începutul.

Cum aveam două săptămâni de concediu în septembrie, soția mi-a propus să le petrecem în Cipru. O expertă în „d-ale turismului”, ea știa foarte bine că Ciprul este o destinație ideală în această perioadă a anului: vreme însorită, mare caldă și un peisaj presărat cu pini și chiparoși tocmai pe gustul nostru. Încă un plus foarte tentant pentru oameni vaccinați ca noi a fost scutirea de testele Covid la intrare. Fiind obișnuiți cu distanțe mult mai mari, zborul de nici patru ore ni s-a părut o nimica toată. După o scurtă dezbatere asupra detaliilor cazării, am convenit asupra unei săptămâni într-o vilă închiriată în nord-vest, urmată de un sejur la hotel în sud-est. În primele zile am luat și o mașină, care, după obiceiul local, avea toate viscerele așezate invers, pentru că în Cipru se circulă pe stânga. (În medicină, acest fenomen rar, congenital, se numește situs inversus). La început am ridicat nepăsător din umeri, dar s-a dovedit că provocarea nu era chiar atât de neînsemnată cum părea. Totuși până la urmă m-am descurcat, mai ales după ce am hotărât să fac un efort conștient să țin stânga după fiecare viraj la dreapta; este de necrezut cât de multă atenție și voință necesită această bună intenție.

Veseli și echipați cu toate cele necesare pentru o vacanță la mare, am pornit la drum. Chiar dacă linia de încetare a focului taie insula în două, cu sudul locuit de greci și nordul ocupat de turci, peninsula Akamas din capătul nord-vestic aparține părții grecești. Acolo ne-am petrecut prima parte a concediului, în sânul naturii sălbatice, într-o vilă luxoasă, spațioasă, cu grădină și piscină, numai bună pentru niște globe-trotteri răsfățați ca noi. Pitorescul orășel-port Latchi oferă plaje întinse și o mulțime de restaurante pline de culoare locală. Pădurile de pini ale Parcului Natural Akamas sunt străbătute de drumuri accidentate pe care se poate merge numai cu vehicule de teren – ceea ce am și făcut, cu viteză amețitoare, timp de două zile întregi.

Cunoșteam desigur povestea mitologică a nașterii Afroditei din spuma mării, pe malul insulei. Ceea ce nu știam era că celebra doamnă, arhetipul tuturor cosmeticienilor, își lăsase amprenta în întreaga insulă, spre bucuria afaceriștilor locali. Numele ei este cea mai bună reclamă pentru aproape tot ce merită vizitat / cumpărat / consumat: nenumărate taverne, pizzerii, bărci de excursii, precum și tot felul de săpunuri și praf de spălat. Și diverse obiective turistice și fenomene naturale sunt asociate cu numele ei. În Peninsula Akamas am vizitat Baia Afroditei, o cascadă care țâșnește dintr-o grotă și se varsă într-un mic bazin natural, pierdut printre munții sălbatici – dar pentru muritorii de rând scăldatul e interzis. Nu departe se află Plaja Afroditei, unde, conștienți de semnificația mitologică a locului, ne-am aruncat în apele calde, ieșind apoi în mod dramatic. Nu știu de ce, dar am avut impresia că ieșirile soției mele erau mult mai convingătoare ca ale mele…

Coasta sudică a peninsulei Akamas, cu Stânca Afroditei.

Mai departe spre sud se află Stânca Afroditei, care iese din marea albastră turcoaz, oferind un cadru perfect doamnelor care vor s-o imite pe celebra lor colegă, fotografiindu-se în poziții lascive pe fundalul grandios. Mai erau și multe alte afrodiziace, dar noi nu le-am inclus în program – concediul a fost prea scurt.

Bucătăria cipriotă, deosebit de gustoasă, este vestită în toată lumea. Ea se bazează în mare parte pe fructe de mare proaspete, zarzavaturi locale și ierburi aromatice culese de țărănci bătrâne în zori de zi. Și aproape totul este presărat cu firimituri de brânză feta. Oferta e completată de măslinele autohtone, murate în ulei de măsline. Nu rămâi flămând în Cipru, dimpotrivă!

Deși în a șaptea zi ar fi trebuit să ne odihnim, noi ne-am „înhămat” Fiat-ul și am pornit spre celălalt capăt al insulei, cel sud-estic. El este mai dezvoltat turistic și ca urmare oferă mai mult confort. Ne-am stabilit într-un hotel foarte cochet, nou-nouț, Adults Only, convinși că a doua parte a călătoriei va fi și mai luxoasă ca cea dintâi. La început chiar așa părea. Camera cu balcon magnific, cu vedere panoramică spre marea albastră, piscina enormă și serviciile de cea mai bună calitate, totul promitea un sejur impecabil. Lângă faleza alăturată era un golfuleț, presărat cu pietriș, unde puteai să intri în apa călduță și să înoți printre pești și broaște țestoase. Era prea frumos ca să fie adevărat, nu putea rămâne așa!

Și nici nu a rămas. În a treia zi nu m-am simțit prea bine, apoi s-a adăugat o durere de cap sâcâitoare, care se intensifica de fiecare dată când tușeam. Starea de rău, durerea de cap și tusea seacă, iată exact triada celor mai frecvente simptome de Covid. Într-un cuvânt, m-am molipsit de temuta boală, cu toate că fusesem vaccinat de două ori, în urmă cu șapte luni. Cuprins de teamă, am așteptat vreo două zile, în speranța că „o să treacă”. Dar nu a trecut. Durerea de cap devenise insuportabilă, nu mai puteam fără tablete. Atunci am decis să clarific situația. În farmacia vecină am făcut un test rapid, care în cinci minute mi-a adus certitudinea: vaccinat sau nu, eram bolnav de Covid. Odată cu testul, numele meu a intrat în evidența autorității sanitare și, rezultatul fiind clar pozitiv, a început decăderea mea dramatică de la călătorul răsfățat la leprosul care este un pericol public și trebuie ținut departe de restul umanității. Dacă nu aș fi făcut testul, probabil că aș fi scăpat de ostracizare, dar aș fi devenit un focar de infecție ambulant pentru semenii mei nevinovați – o răspundere pe care nu doream și nu puteam să mi-o asum.

Rezultatul pozitiv al testului a declanșat o serie întreagă de activități birocratice: am fost testat a doua oară, apoi a trebuit să fac o listă detaliată a contactelor mele din ultimele zile și să mă pregătesc pentru carantina hotelieră obligatorie. Soția mea, care a ieșit negativă pentru Covid și din fericire așa a și rămas, se întreba dacă să mă consoleze sau să mă linșeze. Am încercat să o conduc pe cât posibil spre prima variantă. Ne-am luat un rămas bun sfâșietor când am fost luat în primire de un taliban încruntat. Ea s-ar fi putut întoarce acasă, dar a decis să rămână pe insulă și să mă aștepte până termin cele zece zile de izolare.

Drumul spre hotelul Eden Resort, instituția oficială de izolare, a fost ca o avanpremieră pentru decăderea profundă care mă aștepta: microbuzul vechi și incomod cu care am fost transportat aducea mai degrabă a dubă de poliție, care îi ducea pe condamnații la moarte spre locul execuției. Eram singur, complet despărțit de șofer, într-o cabină izolată, și prin ferestrele mici urmăream trecătorii care mă priveau îngrijorați. Fețele lor exprimau ori compătimire, ori groază.

La hotelul de izolare am fost întâmpinat de o figură mascată ca un astronaut, care m-a condus în camera mea. Extraterestrul nu a scos niciun cuvânt, s-a exprimat doar prin gesturi care însă nu lăsau loc niciunui dubiu. Întreaga atmosferă emana farmecul unui hostel de tineret siberian în zilele lui Nikita Hrușciov. Serviciile de primă necesitate erau asigurate, dar nimic mai mult, iar regulamentul casei amintea de cel al unui centru de reeducare pentru delincvenți juvenili. Mi s-a alocat o cameră separată, un privilegiu, cum am aflat ulterior, chiar dacă era destul de jerpelită; alți deținuți sunt nevoiți să stea doi într-o cameră.

Vedere de pe balconul hotelului de izolare, Eden Resort.  Singurii vizitatori admiși în incinta hotelului sunt pisicile din cartier.

Astfel a început șederea mea de zece zile într-o instituție pe care Kafka ar fi recunoscut-o cu ușurință: coridoare lungi, slab luminate, cu pereții goi, iar în tavan, la tot pasul sunt montate camere de supraveghere. Oaspeții hotelului sunt mai ales turiști ruși, testați la sosire și găsiți pozitivi. Foarte puțini s-au molipsit, ca mine, în timpul șederii. Pe cei care nu mor de Covid îi amenință moartea de plictiseală și de singurătate. Pe cât posibil, trebuie să stăm tot timpul în camere, dar putem ieși pe coridor, pentru a face schimb de experiență – și de virusuri – cu alți deținuți. În fața casei este un mic spațiu îngrădit, pentru a ieși la aer. Acolo i-am întâlnit pe ceilalți delincvenți, a căror principală ocupație este numărătoarea inversă a zilelor – în limba rusă, desigur. Din fericire, avem un WIFI cât de cât funcțional, astfel încât pot păstra într-o oarecare măsură contactul cu lumea din afară.


Invitație la masă

De trei ori pe zi se aude o scurtă bătaie în ușă și până deschid, pe clanță atârnă deja o pungă cu următoarea masă. Cantitatea este suficientă, dar cu privire la calitate, părerile sunt împărțite, cel puțin pentru cei care încă nu şi-au pierdut simțul mirosului și al gustului. Calitatea variază între „suportabil” și „execrabil”. Nici nu e de mirare că lipsesc cel puțin patru dintre cele cinci stele cu care sunt obișnuit.

Va urma – în funcție de desfășurarea evenimentelor…

Peter Biro

(Foto: Peter Biro)

(traducere din limba germană Hava Oren).

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

17 Comments

  • Peter commented on October 5, 2021 Reply

    Stimate domnule Klein, Răspunzând întrebărilor dumneavoastră: 1. Mi-am păstrat simțul mirosului / gustuli și am putut aprecia pe deplin hida mâncare de cantină în timp ce eram izolat și 2. Nu a existat îngrijire medicală, dar din fericire nu am avut nevoie de asta. Între timp sunt din nou complet lipsit de simptome. Dezvoltarea ulterioară poate fi găsită în a doua parte care tocmai a fost publicată azi dimineata.

  • Peter Biro commented on October 2, 2021 Reply

    Acesta este un răspuns sumar la întrebările și comentariile amabile ale dragilor mei cititori. Acum, 8 din 10 zile în izolare au trecut și încep să percep parfumul vrăjitor al libertății. Între timp am trimis deja partea a doua a Blestemului Afroditei Havei Oren, care o va traduce în limba română.

    În general despre Covid, ar trebui spus că, fie că sunt vaccinați sau nu, toată lumea va fi infectată într-o zi cu virusul – este imposibil să scapi de el pe termen lung. Coronavirusul va face parte din viața noastră de zi cu zi, precum virusul gripal. Va trebui să vă vaccinați o dată sau de două ori pe an, și atât. A nu fi vaccinat este „ruleta rusească” pură și, pe deasupra, iresponsabilă față de alte persoane.

    Acum sunt lipsit de simptome și aștept doar să treacă durata rămasă de izolare. Oficial sunt considerat vindecat. Echipat cu anticorpi proaspeți în prezent, mă voi grăbi în viața normală relativ nepăsător.

    Dacă nu ați avut încă Covid și nu ați fost încă vaccinat, vă sfătuiesc cu tărie să vă vaccinați, indiferent dacă este vorba de Pfizer, Moderna, Sinovac sau Sputnik. Probabil există mici diferențe de toleranță și eficacitate. Dar acest lucru este irelevant, având în vedere consecințele bolii.

    Le urez cititorilor mei multă sănătate și tot binele. Peter Biro

    • Eva Grosz commented on October 2, 2021 Reply

      Mă bucură că vă simțiți bine și se apropie eliberarea !
      Vă doresc în continuare sănătate și același umor sănătos pe care îl aveți și în momente grele ! Bravo !!!

  • Tiberiu ezri commented on October 1, 2021 Reply

    Peter, ai avut bafta ca la acel hotel Eden Resort usile au clante asa ca au putut atarna mancarea pe manere de clanta.
    Altfel , asa cum era in pandemiile istorice ai fi mancat tot timpul numai pasca-matzot ca ala e singurul aliment care trece pe sub usa.

    Sanatate!

  • Klein Ivan commented on September 30, 2021 Reply

    Însănătoșire grabnică ! Întrebări – 1 – Simptomele de început nu menționează pierderea simțului miros/gust . Se poate Covid fără pierderea lor ? – 2 – În timpul cazării la Eden resort se dădea vre-o medicație sau erați pregătit/dotat pentru atare situație ? Cum a evoluat starea dvs. în decursul celor 10 zile ? Sănătate . K.I.

    • Veronica Rozenberg commented on September 30, 2021 Reply

      Ivan, nu este oligatoriu ca un bolnav de Covid sa-si piarda gustul sau/si mirosul. Se intampla doar cateodata.
      Uneori simptomele sunt diferite, temeperatura si o stare de oboseala ingrozitoare, pot fi si ele simptomele acestei boli.

  • Eva Grosz commented on September 30, 2021 Reply

    Sper din suflet că ceea ce va urma va fi spre bine !
    Există și un control medical în acel Eden resort ? Numai bine !!!

  • Hava Oren commented on September 30, 2021 Reply

    Lumea încă nu a înțeles că efectul celui de-al doilea vaccin durează doar 5-6 luni și cine nu-l primește la timp pe al treilea are o problemă!
    De ce te-a „înhățat” tocmai pe tine? E clar, pentru că ești cel mai plimbăreț dintre toți. Pedeapsa: zece zile de arest.
    Bine că ai scăpat numai cu atât.
    Și aviz amatorilor. Păziți-vă!

    • Peter Biro commented on September 30, 2021 Reply

      Chiar înainte de călătoria mea am cerut a treia doză de vaccin, dar am fost refuzat. Lumea pare a fi rezistentă la învățare. Procedând astfel, ei ar putea învăța o mulțime de lucruri utile de la Israel.

    • Veronica Rozenberg commented on October 1, 2021 Reply

      Banuiesc ca cele scrise de tine incearca sa fie o gluma. Nu poate exista o legatura intre “plimbarile” lui Peter, facute atunci cand trecuse mult mai putin timp dupa a doua vaccinare si faptul ca s-a imbolnavit.

      Ca gluma, sa zicem ca poate face pe cineva sa zambeasca, poate…ca da 🙂

      Dar altfel nu este nici o legatura intre cele doua situatii.

      Statisticile de la televizunea israeliana, care dau cateodata si un procent al celor care sunt bolnavi, dupa ce au primit doua vaccinuri, nu mentioneaza in general si cat timp – chiar in medie – a trecut de cand acei bolnavi actuali au primit al doilea vaccin. Ar putea sa creeze o imagine ceva mai clara a celor ce se intampla.

      Si apropos de “paziti-va”, tu cum te pazesti? Stai in casa, marea parte a timpului?

      Am fost la Festivalul de film de la Haifa, zilnic, uneori chiar de doua ori pe zi. Mi-a fost putina teama. Deocamdata nu am nimic, sper sa ramana asa.
      Salile erau pline cu varf, rareori unii isi coborau masca sub nivelul gurii, deobicei se controla, acestia erau foarte putini, marea majoritate a oamenilor pastrau regulile. Dar cine poate sti ce se intampla cand se facea intuneric.
      Oricum festivalul nu a anuntat inca nimic, daca s-au constatat cazuri de Corona, unde, cate, poate deloc.

      Masca va deveni un al doilea carnet de identitate, vom trebui sa o purtam multa vreme de acum inainte.

  • Andrea Ghiţă commented on September 30, 2021 Reply

    Dragă Peter, cred că este o “răzbunare” ţintită special către tine a virusului, căruia probabil i-a displăcut interviul din luna aprilie. https://baabel.ro/2020/04/interviu-cu-un-coronavirus/
    Te-a urmărit, dar nu a reuşit să te ajungă în Dubai, Egipt şi Israel, însă te-a înhăţat în Cipru. Tu erai vaccinat însă fascinat fiind de …Afrodita, vaccinul nu şi-a făcut efectul…
    Detenţie uşoară. Aştept cu interes urmarea.

  • Marina Zaharopol commented on September 30, 2021 Reply

    Urări de însănătoşire rapidă, Peter! Îţi doresc să depăşeşti cât mai curând acest episod chinuitor! Faptul că descrii experienţa cu umor, deci în mod detaşat, este un semn pozitiv privitor la moralul tău în această situaţie.

    Memoria are căile ei misterioase de a suprima amintirile neplăcute, aşa încât sper că acest interludiu nedorit – dintr-o vacanţă altminteri reuşita în Cipru – va păli şi el în intensitate şi vor rămâne numai amintirile momentelor minunate petrecute pe insulă.

  • gabriel gurm commented on September 30, 2021 Reply

    Draga Peter,
    Cred ca esti singurul dintre colaboratorii BAABEL care a dat mana cu virusul!
    Sunt fericit ca ai ramas in viatza!
    Acum nu-ti mai ramane decat sa te intrebi de ce ai fost tu cel ales, dintre atatia?!
    Sper ca esti bine si ca te vei intoarce acasa repede.
    Iti urez insanatosire grabnica.
    GBM

    • Peter Biro commented on September 30, 2021 Reply

      Probabil că am fost ales de soartă pentru a arăta umanității importanța vaccinării de rapel la timp. Și pentru că nu mă pot sa șed liniștit pe funduțul meu mic și frumos conturat. În schimb, caut în permanență aventură – și de data aceasta am găsit una.

      • gabriel gurm commented on October 1, 2021 Reply

        Data viitoare sfătuiește-te cu mine în alegerea unei aventuri care să se merite….
        GBM

  • Mike Klein commented on September 30, 2021 Reply

    Poveste de groază! La noi în Statele Unite se face doar carantină voluntară dar știm care este rezultatul.
    Însănătoșire grabnică!

  • Veronica Rozenberg commented on September 29, 2021 Reply

    Peter, iti doresc multa si grabnica SANATATE !!

    N-am putut sa nu rad (iarta-ma 🙁 ) citind excelenta ta expunere de caz dar sa-ti impartasesc frustrarea.

    Consolarea, sper ca va ramane in faptul ca ai o forma usoara a bolii si ca sotia ta a ramas in afara “Blestemului Afroditei.”

    Uneori imi vine sa ma “dau” de partea celor care nu cred in vaccin. Sau macar sa ma indoiesc de efectul pozitiv pe care cu toti il speram sa existe. Poate acesta e motivul pentru care ai fost dus la
    Eden Resort, si nu la Hell Resort 🙂

    Si practic, ce vaccin ai facut,
    cel de tipul mRNA, sau clasicul vaccin provenit din virusul dezactivat, sau chiar a dat ortul popii?

    Sper ca viitoarea ta relatare va veni din Swiss Resort, de la tine de acasa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *