Pentru un rebusist rutinat (ceea ce nu sunt), titlul acestui articol ar trebui să fie limpede: definiţia unui împrumut de timp care a fost înapoiat (trei cuvinte) adică: ora de iarnă.

De la început (din 1979) trecerea la ora de vară mi s-a părut un rapt de timp. Eram obligată să împrumut (sistemului administrativ) o oră din viaţa mea cu speranţa că aveam s-o recapăt peste şase luni (dar fără dobândă).

Apoi am aflat cu uimire că ideea – menită să se profite pe deplin de lumina naturală, economisindu-se combustibilii necesari iluminării – i-ar fi venit lui Benjamin Franklin, în veacul al XVIII-lea. În orice caz, avea să fie aplicată pentru prima oară în Germania şi Austro-Ungaria, abia în secolul XX, mai exact în 30 aprilie 1916, pentru a se economisi cărbunele necesar efortului de război, prin scăderea consumului casnic. Statele Unite ale Americii au urmat acest exemplu în 1918, decalarea făcându-se chiar cu două ore.

În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima oară în 1917, nu numai din raţiuni economice, ci şi politice („A trebuit s-o facem pentru că şi ruşii aşa procedează, ca să evităm confuziile” – nota Regina Maria în jurnalului ei, precizând că „motivul e economia la electricitate”).

Ora de vară a funcţionat până la sfârşitul Primului Război Mondial, ca apoi să fie reintrodusă în 1932 (în timpul crizei economice) şi din nou suspendată în 1943.

Această schimbare a orei astronomice, forţată de raţiuni economice, pe spinarea populaţiei, a avut (şi are) consecinţe negative de tot felul asupra omului de rând, începând de la tulburările de somn şi creşterea riscului cardio-vascular, până la sporirea numărului de accidente rutiere şi de muncă. În acelaşi timp s-a dovedit că în epoca modernă schimbarea orei nu mai contribuie la economisirea energiei şi combustibililor, ci dimpotrivă.

Toate acestea, precum şi petiţiile adresate de cetăţenii din Uniunea Europeană, au determinat Comisia de Transporturi şi Turism a Parlamentului European să voteze (în 4 martie 2018) favorabil propunerea ca începând din anul 2021 să se renunţe la schimbarea orei în Uniunea Europeană. Se propunea ca ţările care doresc să rămână la ora de vară să facă schimbarea definitivă în ultima duminică din martie a anului 2021, iar cele care vor să păstreze ora de iarnă să opereze această schimbare în ultima duminică din octombrie 2021. Se preciza că statele membre aveau obligaţia să notifice UE asupra deciziei luate până în martie 2020.

Decizia Comisiei de Transporturi şi Turism se baza şi pe o consultare populară la care au participat 4.6 milioane de cetăţeni UE, 84% dintre ei pronunţându-se pentru renunţarea la schimbarea orei.

În acelaşi document statele membre erau îndemnate să ia deciziile astfel încât ele să producă tulburări minime pe planul interacţiunilor de tot felul din cadrul UE. De altfel, primele demersuri ale UE în armonizarea schimbării orei au avut loc în 1980, iar în prezent trecerea la ora de vară şi de iarnă se face potrivit unei directive europene privind ora de vară, emise în anul 2000.

Pentru a deveni lege, propunerea Comisiei de Transporturi şi Turism de renunţare la schimbarea orei de două ori pe an avea de parcurs procedura legislativă la care participă cu puteri egale atât Parlamentul European, cât şi Consiliul Europei.

Totuşi, din rezoluţia adoptată de Parlamentul European, în 29 martie 2019, reiese că propunerea elaborării unei legi privind renunţarea la schimbarea orei va fi înaintată Consiliului Europei cel târziu în… 31 decembrie 2025.

În consecinţă, deşi speram ca în ultima duminică din octombrie 2021 (adică duminica trecută) să potrivesc pentru ultima oară ceasornicele din casă, mai am de aşteptat.

Până atunci îmi fac datoria, trecând din cameră în cameră, potrivind (după caz) arătătoarele sau afişajele şi recuperând, cu satisfacţie, ora pe care o împrumutasem „sistemului administrativ european” în ultima duminică din martie. Nu ştiu dacă am dat împrumut ceasul rău şi am recăpătat tocmai ceasul din zicala Nu aduce anul ce aduce ceasul sau viceversa…

Andrea Ghiţă

PS. Ar mai fi interesant de remarcat că în limba română se folosesc în paralel cuvintele oră (de origine latină) şi ceas (de origine slavă), la fel ca şi timp (de sorginte latină) şi vreme (de sorginte slavă). Dar, în mod interesant, nu prea spunem „ora rea”  şi nici „timp urât”…

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ora_de_var%C4%83

10 efecte negative pe care le poate avea trecerea la ora de vară

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/renuntarea-la-ora-de-vara-votata-in-pe-cand-vor-lua-tarile-europene-decizia-finala-1092687

https://www.bbc.com/news/world-europe-47704345