Un pic de ecumenism …

Încep articolul cu o mărturisire: m-am gândit să-l scriu în ziua de 8 noiembrie curent, în urma câtorva comentarii pe care le-am primit la urările trimise prin Facebook prietenilor creștini cu nume provenite de la arhanghelii Mihail și Gavril. Întotdeauna când este o sărbătoare evreiască sau o sărbătoare creștină, o zi de naștere a unui prieten sau a unui cunoscut, o zi onomastică, obișnuiesc să trimit urări tuturor celor care o serbează. Cred că este frumos ca cineva să se adreseze prietenului sau cunoscutului său, urându-i toate cele bune, sănătate și „la mulți ani” ori ”sărbători fericite” . Aceasta chiar dacă sunt sărbători ale altora, nu ale mele: în fond, sărbătorile sunt pentru oameni, pentru bucuria lor, a tuturor. Este și o formă de respect reciproc, de păstrare și cultivare a relațiilor de prietenie. Să ne bucurăm, de bucuria prietenilor! Fiecare serbează sărbătorile sale, după tradiția lui sau nu le serbează, după cum crede. Dar de făcut urări bune tuturor cred că este un lucru valabil pentru fiecare om. E vorba de „un pic de ecumenism”, dacă putem folosi acest termen. Și eu mă bucur atunci când un prieten sau un cunoscut, indiferent de etnia sau de religia sa, îmi face urări bune de sărbătorile mele sau de ziua mea de naștere.

Ce s-a întâmplat acum? Printre comentariile primite la postarea generală pe care am făcut-o au apărut câteva … critice. Trimise de oameni pe care îi cunosc prin Facebook. Oameni pe care îi respect, îi consider amici, chiar dacă uneori n-am fost de acord cu ei. Unul dintre aceștia, domnul Otto Waldmann, mi-a scris, în mod ironic, faptul că în calendarul evreiesc au uitat să menționeze și sărbătorile din  calendarul creștin ortodox. Apoi a adăugat că „dacă tot celebrăm, să nu uităm că sfântul protector al  legionarilor a fost și încă rămâne Arhanghelul Mihail, că tocmai din acest motiv, denumirea oficială era <<Legiunea Arhanghelului Mihail>>, de unde și numele lor de <<legionari>>”. La care i-am răspuns că nu cred că un om care a trăit în antichitate are vreo vină că alții – în cazul nostru legionarii – au preluat numele lui pentru a-și denumi o organizație antidemocratică și criminală. Domnul Waldmann a adăugat că dacă e așa, atunci ar însemna să facem urări creștine, referitoare la învierea lui Isus, de Pesah, ca de Paștele creștin. Bineînțeles, nu pot fi de acord cu aceasta. Urez „sărbători fericite” prietenilor creștini de Paște, iar ei îmi urează  „sărbători fericite” (Hag Sameah) de Pesah. Ceea ce cred că este frumos, uman, civilizat, prietenesc. Dumnealui mi-a spus că este „extrem de tentat să continui discuția asta, dar voi fi foarte succint. Ca evreu am o singură credință și este IUDAISMUL. Comportament civic este una, respectarea de către fiecare a religiei sale NU implică deloc amestecul de principii definitorii fiecărei religii”. Cred că este adevărat. Totuși sunt și aspecte inter-religioase, ecumenice și interumane. A respecta o religie, chiar și în toate aspectele ei, nu înseamnă a nu face urări de „sărbători fericite” altor oameni, de altă religie, de sărbătorile lor. Oricum, m-a bucurat faptul că domnul Otto Waldmann păstrează relații de prietenie cu acești oameni. După cum spune dumnealui, „sfinții, arhanghelii, etc. nu au nimic de a face cu evreii și asta o știu și prietenii noștri creștini pe care îi respect și iubesc”.

Alt domn, George Oskar, mi-a spus că aș fi „alunecat pe burtă citind sau recitind din cărțile legionare” și „nu veți avea probleme să fiți văzuți de mihai și gavrili ca palestinieni iubitori ai istoriei evreiești”. Fără să fiu de acord cu dumnealui, mă bucur să îi răspund amical.

În primul rând, am să le spun că numele Mihai și Gavril nu provin – la origine – din Noul Testament, ci din cartea Daniel din Biblia Ebraică. Ambii sunt îngeri care au nume personale, lucru special din acest punct de vedere. Îngerul Michael – în traducerea românească a Bibliei „Mihail” – este menționat în cartea Daniel, capitolul 10, versetele  13 și 21, precum și în capitolul 12, versetul 1. Numele lui este ebraic (Mi-kemo-El, „Cine este ca Dumnezeu”). „Și prințul regatului Persia mi-a stat împotrivă douăzeci-și-una de zile, și iată că Michael, unul prinții cei mai de frunte, vine în ajutorul meu, și eu am rămas acolo, la regii Persiei” (Daniei 10, 13);  „Dar îți voi spune ce este scris în Cartea Adevărului și nu este nimeni care să se întărească în luptă împreună cu mine în afară de Michael, prințul vostru.” (Daniel 10, 21); „Și la timpul acela se va ridica prințul cel mare Michael, care s-a ridicat să-i apere pe fiii poporului tău, și va fi un timp greu cum nu a mai fost de când sunt popoarele pe lume și până atunci, iar atunci poporul tău va fi mântuit, fiecare care este înscris în carte” (Daniel 12, 1). Îngerul Gabriel – în traducerea românească a Bibliei „Gavril” – este menționat în cartea biblică Daniel, capitolul 8, versetul 16, precum și în capitolul 9, versetul 21. Numele lui este ebraic, Gavriel  (Ghever-El, „Om care aparține lui Dumnezeu”, sau „Omul lui Dumnezeu”).  „Și am auzit un glas de om în mijlocul (râului Uval) Ulai și a strigat și a spus: Gavriel, fă-l pe acela să înțeleagă ceea ce se vede” (Daniel 8, 16); „Și eu încă vorbeam în rugăciunea mea și omul Gavriel pe care l-am văzut într-o viziune a zburat în fața mea la rugăciunea din amurg pe înserate” (Daniel 9, 21). Referirile din versetele citate au fost comentate, „Michael prințul” fiind îngerul Michael, iar „omul Gavriel” fiind îngerul Gabriel. „Cartea Adevărului” a fost interpretată ca fiind Cartea lui Dumnezeu. Râul Uval Ulai a fost identificat ca fiind în apropiere de fluviul Tigru din Babel. „Glas de om” însemna un glas care nu este ca de tunet. Era vorba de mântuirea (salvarea) poporului lui Israel de sub stăpânirea Regatului Persan. În alt loc din cartea biblică Daniel este vorba despre războiul dus de „regatul Iavan” (Grecia) împotriva „regatului Paras” (Persia). Comentatori ai textului au afirmat că este vorba despre războiul dus de regele macedonean Alexandru cel Mare împotriva regelui persan Darius și pentru cucerirea regatului persan. Personajul din versetele citate este Daniel însuși. Cartea este escatologică.

Giovanni Battista Tiepolo: Îngerii i se arată lui Avraham

În Talmud, cei doi îngeri, Michael și Gavriel, sunt menționați ca doi dintre cei patru îngeri care au primit nume personale: Michael, Gavriel, Uriel și Rafael. O legendă talmudică i-a identificat pe primii doi cu cei doi îngeri din cei trei care au venit la Avraham după circumcizia lui. Michael este considerat mai mare decât Gavriel. Michael este cel care o anunță pe Sara că va avea un fiu, pe Ițhak. Tot Michael este cel al cărui glas îl oprește pe Avraham de a-l sacrifica pe Ițhak atunci când Dumnezeu a văzut că Avraham îi este credincios și devotat, fiind dispus chiar să-și sacrifice unicul lui fiu, pe care îl iubea.

Aceste legende le găsim în literatura midrașică, în comentariul „Bereșit Raba”. De fapt, îngerii au numai rolul de a îndeplini o misiune. Chiar dacă sunt văzuți ca oameni, ei sunt trimiși de Dumnezeu pentru îndeplinirea misiunii lor, hotărâtă de Dumnezeu, nefiind cei care decid. Se pot scrie tratate întregi de angelologie în literatura ebraică. Creștinismul a preluat tema îngerilor din iudaism, numindu-i „duhuri slujitoare” în Noul Testament (Epistola către evrei 1, 14). Îngerul Gabriel este menționat în Evanghelia lui Luca. Dar angelologia din creștinism este preluată din cea din iudaism. Celebrarea de către Biserica creștină ortodoxă a arhanghelilor Mihail și Gavriil a început să fie făcută din secolul al V-lea e.n.

Oricum, să ne gândim la angelologie în iudaism și… la un pic de ecumenism. În fond, toți oamenii sunt urmașii unei singure perechi. Din nou să ne amintim de Adam și Hava (Eva), de Noah (Noe), soția lui și fiii lui… 

Lucian-Zeev Herşcovici

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

9 Comments

  • BORIS MEHR commented on November 21, 2021 Reply

    ÎN ACCEPȚIA ACTUALĂ SAU CEL PUȚIN ÎN ROMÂNIA ECUMENISMUL este un termen pozitiv, fără a fi legat xclusiv de creștinism, de pildă evenimentele, întâlnirile dintre oameni de diverse credințe, creștini, evrei , musulmani, etc. cu scopul cunoașterii și apropierii spirituale fără a îngrădi dreptul cuiva la propria tradiție. EXEMPLUL ESTE ȘI CEL DAT DE FOSTUL RABIN ȘEF DR. MOSES ROSEN, CARE A LANSAT CHEMARE – NECUNOAȘTEREA ÎNDEPĂRTEAZĂ, CUNOAȘTEREA NE APROPIE.PATRIARHIA A RĂSPUNS POZITIV LA ACEST ÎNDEMN.

    • Lucian-Zeev Herşcovici commented on November 21, 2021 Reply

      Adevărat. Șef-Rabinul dr. Moses Rosen a fost ecumenist. El a vrut înțelegerea dintre rabini, preoți și imami pentru promovarea valorilor religiei în rândul maselor. A și participat la un congres internațional de orientare ecumenică, la care a susținut acest lucru. În același cadru a susținut că rabinii trebuie să ia exemplu de la profeți, iar preoții trebuie să meargă pe urmele apostolilor. Era la sfârșitul anilor 60. Dacă această idee ar fi pusă în practică într-adevăr, poate că lumea ar arăta altfel…Dar există și altă părere, antiecumenistă, adepții ei afirmând că ecumenismul influențează negativ asupra păstrării stricte a credinței și practicii religioase, atât în teologiile creștine diferite, cât și în teologia iudaică și în teologiile musulmane.. Dar nu putem prezenta toate aceste aspecte în câteva rânduri. Poate, cu altă ocazie…

  • Veronica Rozenberg commented on November 21, 2021 Reply

    Lucian, toata admiratia pentru informatiile deosebit de interesante pe care le aduci aici, odata cu eruditia ta de intotdeauna.
    Am fost nevoita sa revad definitia termenilor
    ecumenism , care dupa diferitele surse este tendinta de a unifica toate curentele existente, sau bisericile diverse apartinand religiei crestine. Intr-o extensie, ai folosit termenul pentru a oferi ca perspectiva o incercare ipotetica de unificare a diferitelor religii, din pacate un deziderat foarte departe de o realitate existenta pe acest glob pamantesc in acest moment al istoriei civilizatiei atat eurocentriste dar si dincolo de ea.
    Am trebuit sa verific ce intentionari sa spui printr-o carte “escatologica”, care se refera prin definitie la aea doctrina care sustine prelungirea existentei si dupa moarte.

    Din pacate sunt departe prin lipsa mea de cunsotinte, de lumea atat de bogata pe care tu o evoci, dar,citesc cu interes despre originile acelor ingeri, origini etimologice, dar si poate semantic, si mai departe simboloc depasind originea biblica veche si intrand cu sensuri si reprezentari noi in lumea Noului Testament si al celor care il adopta.

    Si cu toate acestea cred ca am avut norocul sa traiesc intr-o lume si sa primesc o educatie, care pentru a pronunta o urare catre orice om din anturajul celor pe care ii cunosc si doresc sa le fie bine, nu poate decat sa fie un aspect apreciabil si uman.

    Primul care ti-a facut observatii in FB (pacat ca faci urari pe FB si nu pe contul de mail al persoanelor carora vrei sa le urezi urari de bine, de sanatate, de sarbatoare, de la multi ani) este fiul unui domn, a carui tinerete a fost inchinata idealului comunist, un om de o cinste si sinceritate rare, un om pe care il cunosc din copilarie si care a fost unul dintre marii prieteni ai tatalui meu.
    Acest fiu al sau, prin cele enuntate (imi permit sa continui, deoarece ai dat numele sau, iau eu stiu exact cine este, unde este, si cum a evoluat) ma face sa ma gandesc la un Tournesol, o figura estetica ce-i drept care isi invarte fata dupa miscarea soarelui, unei asemenea figuri nu i-as putea da o prea mare greutate/incredere, deoarece in miscarea dupa Soare, sau dupa intamplare, in veci nu as fi sigura daca exista cu adevarat o coloana vertebrala.
    In fond de ce ar avea un Tournesol o coloana vertebrala, sau parafrazand-o pe Ana Blandiana,
    oare nu este o floare in vant?
    Si chiar daca a aplica zicala
    Ubi bene Ibi Patria nu este chiar asa de grav cel putin e recomandata mai multa atentie la enuntarea “adevarurilor” pe care le graieste

    • Lucian-Zeev Herşcovici commented on November 21, 2021 Reply

      Veronica, mulțumesc pentru ecou. Poate voi scrie ceva mai pe larg pe această temă, cu altă ocazie. Să vedem…
      În privința mea, nu urmăresc să polemizez cu nimeni. Pe cei doi domni la care m-am referit, în urma intervențiilor lor pe FB, îi respect și îi consider amici pe FB, chiar dacă nu-i cunosc personal. Nu am urmărit să polemizez cu ei, ci doar să le explic o realitate istorică și biblică, să le răspund amical…
      Apropo, au existat și teologi evrei, rabini, care au susținut ecumenismul. Printre ei și fostul Șef-Rabin doctor Moses Rosen, care a înțeles importanța religiei pentru formarea socială și culturală a omului și a afirmat importanța cooperării între preoți și rabini, între teologi de diferite religii și crezuri în acest scop.

  • CRISTIAN Dudcă commented on November 19, 2021 Reply

    RESPECT.
    ADMIRAȚIE SI PRETUIRE PENTRU UN OM CARE GÂNDEȘTE SI ACȚIONEAZĂ CA DUMNEAVOASTRĂ
    👏👏👏

    • Lucian-Zeev Herşcovici commented on November 19, 2021 Reply

      Vă mulțumesc.

  • Andrea Ghiţă commented on November 18, 2021 Reply

    Până la urmă ecumenismul în sens mai larg (definiţa este folosită de obicei doar pentru confesiunile creştine) îşi are rădăcinile în iudaism. Atât creştinismul, cât şi islamul s-au inspirat din iudaism. Cei care nu înţeleg asta au orizontul foarte limitat.

    • Lucian-Zeev Herşcovici commented on November 19, 2021 Reply

      Andrea, mulțumesc. Adaug că termenul „ecumenism” este folosit într-adevăr de religiile creștine, dar se referă la relația de universalitate inter-religioasă, între religii monoteiste, nu numai creștine. Dacă e vorba numai de religii creștine diferite, este termenul inter-creștin, sau este vorba de „World Council of Churches”. Pentru raporturile inter-creștine, la Ierusalim există Institutul Tantur. Teologii adepți ai ecumenismului caută relații de apropiere de iudaism și de islam, unii chiar de toate religiile. Ideea este Unicitatea lui Dumnezeu, care a creat întreaga lume, tot universul, toți oamenii. Toți oamenii sunt urmașii unei singure familii, a unui singur cuplu. Este adevărat, ideea provine din iudaism, din Tora și din talmudică. Dar ea a fost preluată de o parte a teologiei creștine, atât ortodoxă, cât și catolică și protestantă. În România un exemplu a fost marele teolog și scriitor umanist Gala Galaction (pe numele inițial Grigore Pișculescu). El aparținea teologiei ecumeniste, încuraja pe tinerii evrei să studieze Biblia Ebraică și limba ebraică. El a tradus Biblia împreună cu Vasile Radu, a colaborat cu Avram Leib Zissu cu care a fost prieten, a vizitat Palestina, de unde a scris renumitele „Scrisori către Simforoza”, a scris povestiri și romane inspirate de teologia ecumenistă, de orientare uniersalistă inter-religioasă, precum ”Roxana”, ”Papucii lui Mahmud”,, „De la noi de la Cladova” și altele, a scris broșura „Sionismul la prieteni”, a avut prieteni în lumea rabinică, printre care celebrități în studiul Torei, a reușit să intervină pentru salvarea lui Arno Ocnițer (autorul cărții „Evanghlișe motivn”, în idiș)„ a ajutat evrei în timpul Holocaustului. Un discipol al său a fost preotul profesor universitar Athanase Negoiță, un ebraist creștin român, primul teolog român creștin care a studiat la Ierusalim. Alt ecumenist, mai recent, a fost poetul Ioan Alexandru. O piațetă din Ierusalim poartă numele lui Gala Galaction. Și vorbind de ecumenism, în Israel există o grupare inter-religioasă la care participă evrei, creștini și musulmani care studiază laolaltă cărțile sfinte al tuturor acestor religii, fără nicio orientare misionară, ci numai ecumenică, universalistă.

  • BORIS MEHR commented on November 18, 2021 Reply

    interesant, mulțumesc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *