La 3 aprilie în Ungaria se vor organiza alegeri legislative pentru ocuparea celor 199 de locuri în Parlamentul unicameral. Acest scrutin este unul dintre cele mai importante din istoria postcomunistă a țării, deoarece miza este schimbarea regimului Orbán care se află la conducerea Ungariei din 2010. De 12 ani, două treimi din locurile din parlament revin partidului conservator Fidesz al premierului Viktor Orbán, împreună cu aliatul său, Partidul Popular Creștin Democrat. Această configurație a permis guvernului să treacă prin parlament legislații care, conform aprecierii formațiunilor politice de opoziție și structurilor europene (Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul European), erau antiliberale și antidemocratice. De fapt, Viktor Orbáen a și recunoscut că regimul pe care îl conduce este „iliberal”, deoarece liberalismul a fost compromis.

În contextul alegerilor, modificările intervenite în legislația electorală – legate, printre altele, de fondurile ce revin partidelor participante la alegeri sau de propaganda electorală – au reprezentat obstacole în calea opoziției care încearcă de mai multe cicluri electorale să pună capăt dominației regimului Orbán, pe care îl consideră autocratic, antieuropean și corupt, dovadă fiind numeroasele scandaluri de corupție în care au fost implicate personalități apropiate de cercurile guvernamentale, inclusiv de familia Orbán. Dat fiind că opoziția era divizată, din cauza diferențelor în platformele lor, nemaivorbind de orgoliile unor lideri de partid, timidele încercări de unificare au dat greș. În plus, Orbán a dispus de o mașină de propagandă eficientă, a știut să găsească lozincile populiste pe gustul majorității alegătorilor și conjunctura economică a ajutat guvernul să introducă o serie de măsuri care au favorizat păturile mai sărace ale populației, principalii alegători ai Fidesz. Iar când au început să apară dificultăți, premierul a reușit să prezinte o imagine a dușmanului – Bruxelles, Comisia Europeană, miliardarul american-maghiaro-evreu György Soros – care împiedeca realizarea obiectivelor guvernului vizând soarta țării.

În perspectiva alegerilor din 2022, opoziția și-a dat seama că singura șansă de a câștiga alegerile este unitatea, cerută de altfel de propriul electorat. În condițiile fărâmițării opoziției, cu 5-6 partide sau mișcări cetățenești, acestor alegători le venea greu să facă o distincție între scopurile, programele partidelor. Câteva partide au reușit să realizeze o platformă minimă comună, cu care s-au prezentat la alegerile parțiale sau cele locale și măsura s-a dovedit eficientă, opoziția obținând rezultate remarcabile, printre care și ocuparea postului de primar general al Budapestei.

Acest succes i-a determinat să aplice ”rețeta” și la alegerile parlamentare, astfel că șase partide au format ceea ce se va numi ”Opoziția Unită”. Compusă din Coaliția Democrată (DK), Jobbik (Mișcarea pentru o Ungarie mai bună), LMP (ecologist) MSZP (Partidul Socialist Ungar), Momentum și Pàrbeszéd (Dialog pentru Ungaria), opoziția a elaborat un program comun pentru alegeri, în care figurau nominalizarea unui candidat comun în circumscripțiile electorale și sprijinirea lui, precum și o serie de reforme care urmau să modifice legislația antidemocratică a regimului Orbán, o sarcină deosebit de dificilă deoarece implică uneori modificarea Constituției și nu există certitudinea acestei posibilități care depinde de numărul de locuri obținut de Opoziția Unită și alte formațiuni simpatizante. Nu a fost ușoară realizarea unui program comun, dat fiind diversitatea partidelor – de stânga, centru și dreapta, problematică fiind la început prezența partidului Jobbik, inițial de extremă-dreaptă, care pe parcurs și-a schimbat orientarea, proclamându-se acum de centru-dreapta.

Opoziția Unită a decis să desemneze un candidat comun și pentru postul de prim ministru și a organizat un referendum, lansând un apel cetățenilor să-și spună părerea. S-a reușit mobilizarea unui mare număr de participanți, fiecare partid propunându-și un candidat, respectiv liderul formațiunii. Excepție a făcut Coaliția Democrată. Președintele ei, fostul premier Ferenc Gyurcsány fiind considerat un personaj compromis, a fost desemnată soția lui, Klara Dobrev, europarlamentar, o persoană cu multă carismă. Dar calitatea ei de soție a fostului premier a împiedecat-o să câștige aceste alegeri primare, iar victoria i-a revenit unui personaj care nu aparținea niciunui partid, Màrki-Zay Péter, primarul orașului Hódmezövàsàrhely.

Mai degrabă de orientare conservatoare, semănând de altfel în multe trăsături cu Orbán, lipsit de experiență politică, principala lui calitate era poziția anti-Fidesz, iar membrii Opoziției Unite au crezut în promisiunea lui de a-i mobiliza și pe alegătorii Fidesz care s-au plictisit de Orbán. Alegerea lui s-a dovedit marea eroare a Opoziției Unite, practic el s-a reprezentat pe sine și nu orientarea opoziției, a făcut o serie de greșeli care l-au îndepărtat de alegători. Dacă toamna trecută, în efervescența referendumului, victoria Opoziției Unite părea posibilă, dezamăgirea electoratului nu mai garantează îndeplinirea acestui obiectiv. De altfel, unii membri ai opoziției nici nu mai doresc să-l sprijine pe Màrki –Zay.

Opoziția Unită a pierdut și șansa oferită de războiul din Ucraina. Susținător al apropierii de Rusia și de președintele Putin, se părea că Orbán își va pierde popularitatea în condițiile în care Ungaria nu avea altă opțiune decât să susțină alianța cu NATO și sancțiunile UE, obiective ale Opoziției Unite. Dar, pe deoparte din cauza unor declarații eronate ale lui Màrki-Zay vizând o eventuală participare la război a militarilor unguri, pe de alta, a capacității lui Viktor Orbán de a-și ”corecta” atitudinea prin care a redevenit liderul credibil al Ungariei, a denaturării pozițiilor Opoziției Unite, șansele premierului și ale partidului Fidesz au crescut din nou, așa cum au arătat ultimele sondaje de opinie de la începutul lui martie. Astfel, în ceea ce privește alegătorii siguri care se vor prezenta la urne, 49 la sută vor vota Fidesz iar 46 la sută – Opoziția Unită. Optimiștii susțin că mai este aproape o lună până la alegeri și aceste cifre se vor modifica… dar încă nu se știe în ce direcție.

Un câștig al Opoziției Unite, chiar dacă nu va reuși să pună capăt regimului Orbán, ar fi o creștere a numărului deputaților ei și în acest fel modificarea acelei proporții de două treimi care a dat mână liberă lui Orbán pentru a introduce schimbări în Constituție. Chiar dacă opoziția nu-l va putea doborî pe actualul premier, măcar puterea lui absolută va fi știrbită.

Eva Galambos