Tocmai ne-am întors dintr-o excursie interesantă în Letonia (Letonia), unde am vizitat în special Riga, dar am făcut și excursii cu mașina pentru a vizita alte atracții turistice de pe teritoriul Letoniei.

Această țară se întinde pe o suprafață de 64.589 km² (dublă ca cea a Israelului), cu o populație de numai 1.9 milioane, adică o cincime din cea a Israelului. Poporul leton se trage dintr-un amestec dintre triburi păgâne și germanii care au stăpânit țara timp de secole și au introdus luteranismul, religia majoritară. De-a lungul secolelor, Letonia a mai fost ocupată și de suedezi, polonezi, lituanieni și ruși; până acum câteva decenii ea aparținea Uniunii Sovietice. Limba oficială este letona, care împreună cu lituaniana formează ramura baltică a limbilor indo-europene. Rusa se învață la școală, dar este vorbită curent mai ales de minoritatea rusă, care reprezintă cam un sfert din populație. Este interesant de remarcat că în marea piață acoperită din Riga, toți vânzătorii vorbeau numai rusește. Toți localnicii pe care i-am întâlnit, fie ei din capitală sau din provincie, vorbeau o engleză fluentă. Peste jumătate din suprafața țării este acoperită de păduri. Din păcate, noi am ajuns acolo când copacii erau încă pleșuvi, fără frunze și flori. Letonia se învecinează cu Estonia, Lituania, Bielorusia, Rusia și la granița Mării Baltice cu Suedia.

https://en.wikipedia.org/wiki/Letonia

Seara de Seder, prima seară de Pesah (Paștele evreilor) am petrecut-o la Centrul Chabad Lubavitch din Riga, într-o atmosferă plăcută și cu o cină îmbelșugată, specifică evenimentului.

Riga (mai ales partea istorică, despărțită de restul orașului prin râul Daugava) găzduiește cam jumătate din populația Letoniei. Orașul și ziua la fel ca și noaptea este plin de clădiri impresionante, majoritatea renovate, unele construite în urmă cu sute de ani. Remarcabil este numărul mare de clădiri în stil art nouveau, mai ales pe bulevardele Alberta și Elizabeta.

Printre clădirile impresionante se numără și Casa Capetelor Negre (House of blackheads). Casa, care astăzi este muzeu, datează din secolul al XIV-lea. Frăția Capetelor Negre a fost creată în scopuri militare, pentru apărarea orașului și ea îi reunea pe acei negustori care nu erau admiși în Marea Breaslă, fiind străini, sau neavând o afacere proprie, sau fiind necăsătoriți.  Treptat aspectele militare s-au pierdut, frăția devenind o organizație pur socială.  Numele vine probabil de la maurul decapitat a cărui statuie apare pe frontispiciul clădirii.

Poarta Suedeză amintește de perioada ocupației suedeze, când întâlnirile dintre femeile localnice și soldații suedezi erau strict interzise. Legenda spune că o femeie care a avea un iubit suedez a fost îngropată de vie în pereții care susțin poarta.

Monumentul “Baticului cu semnături” este unic și foarte interesant, reprezentând baticului unei deținute letone care a fost deportată ani de zile în gulagul Siberian și care a strâns pe un batic, sute de semnături ale altor deținuți.  

Am vizitat și unica sinagogă care nu a fost incendiată de naziști și ghetoul – muzeu dedicat evreimii letone exterminate de naziștii germani și colaboratorii lor letoni. Despre banditul leton Herberts Cukurs, criminal de război, măcelarul de evrei din Arajs Kommando, și execuția lui binemeritată în 1965, în Uruguay, de către agenți ai Mossadului puteți citi în cartea Hunting Evil a ziaristului britanic Guy Walters. Subiectul tragediei evreimii letone merită un articol separat.

Am vizitat și casa unde și-a petrecut copilăria și tinerețea marele fotograf evreu-american Philippe Halsman.  El fotografia celebrități (Dali, J.F. Kennedy, Einstein, etc.), dar… în aer, în timp ce aceștia făceau sărituri.  După părerea lui, expresia feței era mai naturală în timpul saltului, decât pozând pe loc.

Una dintre serile cele mai impresionante a fost vizionarea baletului Nijinsky la Opera Națională din Riga, o clădire majestuoasă în stil neoclasic.

Deși nu agreez baletul în mod special, spectacolul balet Nijinsky a fost ceva special, o combinație fantastică de balet modern și clasic, necunoscută pentru noi și greu de descris în cuvinte. Este vorba despre viață tragică a balerinului polonez-ucrainian Vaslav Nijinsky, considerat drept cel mai talentat balerin de la începutul secolului XX. Baletul descrie suferințele balerinului, care oscila din punct de vedere a tendinței lui sexuale și boala lui mintală, din cauza căreia a fost nevoit să-și petreacă a doua jumătate a vieții într-un ospiciu, cu diagnosticul de schizofrenie. https://en.wikipedia.org/wiki/Vaslav_Nijinsky  https://www.opera.lv/en/production/nijinski/

În ultimele trei zile am închiriat o mașină mare și împreună cu încă patru prieteni am vizitat mai multe atracții turistice. Sigulda ne-a oferit un castel medieval, iar în apropiere am vizitat fortăreața Turaida, parcul national Gauja și parcul cu statui și monumente.

La Jurmala și în parcul național Kemeri ne-am plimbat prin păduri și pe malul Mării Baltice.

La Kuldiga am văzut cea mai largă cascadă din Europa, cu o lățime de peste 200 de metri.

Palatul Rundale este o capodoperă arhitecturală construită în secolul XVIII, în stil baroc, pentru familia ducelui Courland. O vreme a locuit acolo și țarina Ecaterina cea Mare. Patruzeci din cele 130 de camere au fost renovate și sunt deschise vizitatorilor.

Letonia solidară cu Ucraina, dar și înfricoșată

Toată Riga și restul țării este plina de pancarde și drapele, demonstrând solidaritatea letonilor cu Ucraina atacată de Rusia. Pe strazi

ilustraţie demonstranţi

Pe străzi, se pot auzi discursuri spontane si demonstrații ținute de ucraineni și letoni exprimându-se împotriva războiului care a cauzat și va mai aduce atâtea victime. Fosta apartenență de Uniunea Sovietică, granița comună cu Rusia și cu aliata ei Bielorusia, precum și numărul relativ mare de ruși care trăiesc în Letonia pot servi Rusiei drept motiv de a o ataca și letonilor le este frică, lucru dovedit şi de acest banner afişat pe clădirea Ambasadei Rusiei din Riga.

Letonia este o țară frumoasă și prosperă, a cărei cetățeni respectă și ocrotesc natura, precum și frumusețea operelor arhitectonice și a celor culturale.

Sperăm că va rămâne așa și în continuare!

Tiberiu Ezri