Susținătorii lui Macron din Franța și din Europa au răsuflat ușurați luând la cunoștință rezultatele alegerilor prezidențiale din Franța care i-au conferit lui Emmanuel Macron un al doilea mandat și cu o diferență peste așteptări față de contracandidata lui de extremă dreaptă, Marine le Pen. Rezultatul a fost de 58% faţă de aproape 42%, din sufragii. Apelul de a face un zid împotriva ascensiunii extremei drepte și de a susține democrația a fost ascultat și de mulți dintre cei care nu îl simpatizează pe Macron și politica lui, dar care au fost conștienți că altfel Franța ar aluneca în rândurile statelor autoritare caracterizate de încălcarea principiilor europene democratice esențiale. Macron, care și-a dat seama cui îi datorează victoria, a promis, în discursul rostit la cunoașterea primelor rezultate ale exit-poll-urilor, că trebuie să acorde o mai mare atenție cerințelor unor mase mari de alegători care își văd amenințate puterea de cumpărare, deci categoriile de oameni săraci, aceasta ca să scape de aprecierea că ar fi președintele celor bogați. În același timp, a promis și o ”Franță verde”, cerință a ecologiștilor, neglijată până acum de Macron.

Dar, așa cum au subliniat analiștii, democrația a câștigat o bătălie și nu războiul, deoarece în iunie urmează „cel de-al treilea tur de scrutin”, respectiv alegerile parlamentare, mult mai greu de câștigat, deoarece dacă la turul doi al prezidențialelor era vorba doar de un singur adversar, la cele parlamentare se reactivează marii perdanți – Le Pen, Zemmour și Jean Luc Mélenchon, deci extrema dreaptă și cea stângă, cu un număr impresionant de alegători, iar Macron nu are prea multe resurse de vot, ținând cont de faptul că atât partidele de centru cât și cel socialist au fost practic anihilate prin politica președintelui. În primul rând, Macron trebuie să acorde o foarte mare atenție rezultatelor obținute de Le Pen. Totuși, 42%, respectiv 13 milioane de francezi au votat cu extrema dreaptă, un rezultat incredibil dacă ne gândim la tradiția politică franceză. El trebuie să analizeze profund cauzele votului și practic în două luni trebuie să găsească dacă nu soluții rapide, măcar promisiuni concrete care să-i îndepărteze pe alegători de Le Pen. Cealaltă sarcină deosebit de dificilă este de a-i convinge pe cei 28% care nu au participat la scrutinul prezidențial să i se alăture, aceștia reprezentând bazinul electoral care ar putea să-i garanteze victoria. Pentru a-și putea continua reformele, atât pe plan intern cât și în cadrul politicii sale externe, el are nevoie de sprijinul Adunării Naționale, respectiv al parlamentului, deci să găsească aliați puternici pentru partidul său, La République en marche, cu care să formeze o majoritate, deoarece cu certitudine se va confrunta cu puternicii adversari de extremă dreaptă și de extremă stângă, Mélenchon lansând un apel la unitatea stângii. Macron trebuie să găsească un limbaj comun și cu generația tânără, ținând cont de faptul că mulți l-au votat numai pentru a împiedica victoria lui Le Pen, dar în același timp foarte mulți nu s-au dus la vot sau au apelat la votul alb.

În ce măsură va reuși depinde de mulți factori. Deocamdată se conturează o schimbare a guvernului care are de jucat un rol esențial în următoarele două luni. Este nevoie de un guvern dinamic care să poată pune rapid în aplicare câteva dintre reformele economice și ecologice cerute de alegători. Singura certitudine până acum este sprijinul europenilor, care au salutat cu multă căldură victoria lui Macron, ca un stimulent în continuarea politicilor actuale ale UE și în slăbirea grupării naționaliștilor și euroscepticilor. Adăugând la victoria lui Macron cea a forțelor liberale din Slovenia, analiștii au apreciat că acestea vor nărui visurile lui Viktor Orbán care spera să creeze în cadrul Parlamentului European o grupare a euroscepticilor naționaliști și care a declarat că acesta va fi viitorul Europei.

Cu toate uriașele dificultăți interne ale fiecărui stat membru al UE, cauzate de războiul din Ucraina și de consecințele sancțiunilor economice impuse Rusiei, care au reverberat de fapt în toată lumea, rezultatele alegerilor prezidențiale din Franța ne oferă totuși un grăunte de optimism. Vom vedea dacă acest grăunte va putea să se dezvolte.

Eva Galambos