La ce i-a trebuit?

Așa ar fi comentat bunica mea decizia lui Vladimir Putin de a trimite armata rusă în Ucraina. Chiar ce s-ar fi întâmplat dacă Putin nu mai făcea nimic în legătură cu Ucraina după „realipirea peninsulei Crimeea la patria-mumă”? Adevărat, Occidentul a protestat atunci și a impus unele sancțiuni, dar nu a trecut la represalii dure ca acum și cu vremea ar fi acceptat probabil noua situație, mai ales că unii comentatori din Vest subliniau că teritoriul nu a aparținut Ucrainei decât după ce Nikita Hrușciov i l-a făcut cadou în 1954. În definitiv, atunci Ucraina făcea parte din același stat cu Rusia, nu? Deci schimbarea nu avea mare importanță iar roata istoriei, cum le plăcea comuniștilor să spună, nu se întoarce niciodată. Desigur, Putin nu putea să nu sprijine rebeliunea „fraților ruși din Donetsk și Luhansk”, dar nu era nicio problemă să-i ajute în continuare „discret și indirect”, prin tot felul de mijloace clasice care oricum ar fi fost greu de dovedit. Nu a făcut-o. A ales opțiunea cea mai directă și mai brutală, intervenția armată împotriva unui stat independent și a unui guvern ales pe cale democratică.

În ciuda numeroaselor tentative, nimeni nu a reușit să explice cu argumente convingătoare ce a fost în mintea liderului rus când a luat decizia. De fapt e imposibil. Toate teoriile exact asta sunt: teorii, supoziții. Dacă le trecem însă pe toate prin sită, obținem poate explicația cea mai plauzibilă: că liderul rus a calculat că nu va avea niciodată o ocazie mai propice de a-și pune în aplicare planul mult mai ambițios decât anexarea peninsulei Crimeea. Iar posibilele argumente în favoarea acestui calcul, așa cum i s-au prezentat ele probabil de către serviciile sale de informații și consilierii săi apropiați, plus raționamentul propriu, nu sunt deloc de neglijat:

1) Ucrainenii vor primi armata rusă cu flori, sunt sătui de „fasciștii” autohtoni și oricum, ucrainenii și rușii fac parte din același mare popor, nu?

2) NATO și Occidentul în general sunt iremediabil dezbinate, UE încă nu și-a revenit după șocul provocat de Brexit și oricum ca putere militară este nulă,

3) Occidentul depinde de Rusia pentru a-și încălzi locuințele și a porni automobilele și din cauza acestei dependențe este la cheremul Moscovei,

4) Și, oricum, Occidentul decadent este mult slăbit, dezorientat și și-a pierdut de mult busola, preocupat de cruciadele pentru interzicerea armelor nucleare, „salvarea planetei de la încălzirea globală”, recunoașterea crimelor comise de „albii privilegiați”, cum ar fi sclavia, colonialismul și exploatarea muncitorilor, „mocirla sexuală”, controversele privind căsătoriile între persoane de același sex, transgender-ismul, corectitudinea politică, etc. Deci dacă nu acum este momentul, atunci când? – și-o fi spus președintele rus.

În psihiatrie există un termen foarte potrivit pentru ceea ce s-a întâmplat acum. Termenul self-fulfilling prophecy definește situația în care toate încercările de a evita un eveniment nedorit duc tocmai la apariția lui. Versiunea românească ar putea fi „de ce ți-e frică nu scapi”. Prin tot ce a făcut în ultimii câțiva ani, dar mai ales în ultimele săptămâni, Putin a reușit să unească Uniunea Europeană într-un timp record, a insuflat o nouă vigoare în NATO, care acum își întărește flancul est-european, a răsturnat politica pacifistă (unii ar spune împăciuitoristă) de decenii a Germaniei, care acum va începe să se înarmeze serios și a declanșat sancțiuni fără precedent împotriva țării sale, sancțiuni care amenință, dacă nu să o ruineze, cel puțin să-i slăbească mult economia și așa precară, dependentă în mare parte de veniturile de pe urma petrolului și gazelor pe care Rusia le exportă. Și ca bonus neașteptat, NATO a văzut și proasta pregătire a armatei ruse, cu strategie și tactică din al Doilea Război Mondial, cu armament învechit, logistică și aprovizionare defectuoase și cu moralul extrem de scăzut în rândul soldaților. Ca să nu mai menționăm declarațiile occidentale din ultimele zile că președintele rus și unii comandanți militari ar putea fi urmăriți în justiție sub acuzații de crime de război și crime împotriva umanității. Parafrazând un cunoscut proverb românesc, am putea spune „dacă nu atacau, de temut rămâneau”.

În plus, omenirea a văzut clar că nu se poate pune nicio bază pe cuvântul lui Putin. El a spus în repetate rânduri că nu va invada Ucraina, dar în final a făcut-o, dându-i numele de „operațiune specială”. În occident există însă o zicală: dacă merge ca o rață, dacă măcăie ca o rață și dacă miroase a rață, înseamnă că este rață. Indiferent ce nume dau oficialitățile ruse invaziei, tot invazie rămâne.

Nu cred că Putin nu s-a gândit în prealabil la posibilele consecințe ale invaziei. Nu știm dacă le-a considerat temporare, acceptabile sau nesemnificative. De fapt nici nu are importanță. Putin a acționat așa cum l-a împins s-o facă întreaga istorie a Rusiei, mesianismul ei, complexul ei de inferioritate combinat cu cel de superioritate, nemulțumirea lui că liderii occidentali nu-i arată respectul care crede că i se cuvine ca președinte al unei supraputeri și, în sfârșit, organizația în care era răspândită ideea că dacă cineva devine problematic, îl elimini și astfel ai eliminat și problema. Toate acestea au contribuit la formarea caracterului său și la decizia de a invada Ucraina.

Și acum, încotro? Deocamdată, frontul oficial de la Moscova rămâne unit, în pofida fisurilor care au apărut în ultima vreme. Oamenii lui Putin exact asta sunt, oamenii lui. Dacă el cade, cad și ei și asta îi face să-i rămână leali. Sunt, într-un sens, muschetari moderni: toți pentru unul și unul pentru toți. Și cei care-l apără fizic, la fel. Dar un analist american, fost consilier în Departamentul de Stat, spunea recent că „securitatea lui Putin e bună și va continua să fie bună până în momentul în care nu va mai fi bună”. Poate că Putin doarme într-adevăr cu un ochi deschis, cum s-au exprimat unii. Mai are oare el încredere în cineva? În definitiv și Securitatea lui Ceaușescu a fost bună, până în ziua când unul din generalii săi de încredere și-a pus piciorul în ghips. Dacă le vine și unor generali ruși ideea să facă la fel?

Putin va rămâne probabil în istorie, dar nu așa cum și-a închipuit, ca Vlad cel Mare, pentru că indiferent cum se va încheia această „operațiune specială”, el a pierdut, chiar dacă reușește, să zicem, să facă regime change la Kyiv (ceea ce pare însă pe zi ce trece tot mai improbabil). Dar, judecând după rezistența feroce a ucrainenilor, el nu va putea menține Ucraina supusă. Va fi condamnat de toată lumea, inclusiv de rușii care au și început să sufere consecințele acțiunilor sale.

Și atunci, nu ar fi avut dreptate bunica mea? La ce i-a trebuit?

Dorian Galbinski

Londra, aprilie 2022

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

12 Comments

  • Klein Ivan commented on April 18, 2022 Reply

    Despre evenimentele din Ucraina putem scrie articole / comentarii dar nu le putem înțelege semnificația fiind prea mici și fiind prematură orice analiză efectuată înainte de a se lăsa măcar colbul bătăliei . Cu atît mai puțin vom putea răspunde la întrebarea “La ce i-a trebuit?” , adică să emitem vre-o ipoteză referitoare la gîndirea lui Putin . Acțiunea lui Putin îl poate caracteriza , în funcție de rezultatele obținute , fie ca un aventurier alergînd după un miraj fie ca un om de stat care cu multă perseverență urmărește să alipească țării sale teritorii cu o anumită valoare economică/strategică și să readucă la “maica Rusia” milioane de conaționali a căror integrare prezintă numai avantaje . K.I.

  • Klein Ivan commented on April 8, 2022 Reply

    Articolul dovedește cu prisosință talentul scriitoricesc al autorului. În ceeace privește subiectul ne spune însă prea puțin , fața invizibilă a Lunii nu e descrisă . Articolul ne informează cum “ar fi comentat bunica decizia lui Vladimir Putin” și cum acesta ar fi fost convins “probabil de către serviciile sale de informații și consilierii săi apropiați” să invadeze Ucraina . Articolul nu ne dă nici-o informație despre motive , reale sau presupuse , care stau în spatele deciziei lui Putin . ( Fără a dori să fac o paralelă între Hitler și Putin – În 1939 , Hitler a invadat Polonia , pregătind din timp opinia publică cu argumente de genul suferințelor germanilor din Dantzig – inventate/nereale – cauzate de poloneji ; motivul real era de fapt starea economiei germane ) . Articolul vorbește de unitatea Vestului . În înțelegerea mea toți vesticii s-au suit pe aceeași cracă de unde croncăne , ca să convingă opinia publică , că problemele lor economice au fost cauzate de Rusia și nu de incompetența propriilor conducători . ( America , în lupta împotriva încălzirii globale , a redus propria producție de petrol / gaze naturale …emisarii ei solicitînd acum Arabia Saudită , Venezuela să mărească exportul acestora . Merită de menționat decizia recentă a statului NY – după anul 2027 , orice clădire nou construită , avînd mai puțin de 7 etaje , va trebui să folosească exclusiv energie electrică , care e mai scumpă și e deobicei creată cu ajutorul combustililor fosili . Asociația bucătarilor și-a manifestat împotrivirea arătînd că cine crede că se pot obține aceleași rezultate cu un cuptor electric nu înțelege arta bucătăriei…Uniunea Europeană oferă alte exemple – jumătate din consumul de gaze naturale e satisfăcut de Rusia ) . Putin a acționat conform situației de pe teren . K.I.

    • George-Alexandru Crisia commented on April 17, 2022 Reply

      Pentru acuratețea istorică, cred că trebuie menționat că în septembrie 1939, nu doar Hitler a invadat Polonia ci și Stalin.

      • Klein Ivan commented on April 18, 2022 Reply

        E adevărat , dar sovieticii au invadat 16 zile mai tîrziu fără a pregăti opinia publică cu o campnie mincinoasă .K.I.

  • George Apostol commented on April 7, 2022 Reply

    Rusia poate că a considerat Ucraina un fel de Gaza.
    Comportamentele imperiale sunt similare. Reacțiile sunt diferite. Nu îmi amintesc de vreo sancțiune economică împotriva SUA în toată istoria lor deși a atacat multe țari la fel de suverane. Oare de ce avem pretenții mai mari la Rusia?
    Cehoslovaciei a refuzat opțiunea războiului in 1938 și în 1968 – un guvern responsabil.

    • BORIS MEHR commented on April 17, 2022 Reply

      de acord cu politica expansionistă a SUA, DAR NU ÎNȚELEG CINE ARE COMPORTAMENT IMPERIALIST ÎN GAZA/?

  • Andrea Ghiţă commented on April 7, 2022 Reply

    Întrebarea e foarte dificilă, foartecomplicată. Sper să vină şi răspunsurile, după încheierea cât mai grabnică a păcii. Poate Putin nu a fost singurul cui “i-a trebuit” sau i-a fost favorabil acest conflict, din moment ce nu s-au depus toate diligenţele, de către toţi posibilii actori, ca el să fie prevenit şi să nu genereze moarte, suferinţă şi criză.

  • BORIS MEHR commented on April 7, 2022 Reply

    mobilul este de a împiedica intrarea UCRAINEI ÎN NATO, CEEA CE CUMVA SE JUSTIFICĂ, NIMENI NU SE AȘTEPTA LA SLABA PREGĂTIRE A ARMATEI RUSE ȘI LA CRUZIMEA ATACATORILOR

  • eva galambos commented on April 7, 2022 Reply

    Excelentă analiză, sunt întru totul de acord.

    • Veronica Rozenberg commented on April 7, 2022 Reply

      O analiza cred foarte realista si la obiect este cea facuta de Alina Mungiu Pippidi in linkul postat la articolul editiei trecute scris de T.Ezri

  • gabriel gurm commented on April 7, 2022 Reply

    Eu îmi mențin părerea că individul în cauză s-a întrebat ce va scrie istoria despre el. Relativ mic de statură (complex de inferioritate tip Napoleon) , fost KBGist, președinte de zeci de ani, nefiind în stare să pună pe picioare economia (GNP al Rusiei: $1500, față de China 15,000 și…..Brazilia-de exemplu- 1600!!), într-o lume în care nimeni nu cumpără un produs industrial rus,nu mașini, nu televizoare, etc., și atunci cum va fi el memorat de ruși și de alții?!
    Dar lărgirea granițelor Rusiei medievale/țariste/bolșevice? Asta nu se uită! Abhazia, Osetia de Sud, Crimea, și acum Ucraina! Ce poate fi mai logic, mai normal?
    Se pare, însă, că dorința de a rămâne imortal deprimă corecta judecată, sau cum se spune îți întunecă mintea.
    Și acum știm cu toții cum va rămâne Putin în istoria omenirii și a propriei sale țări, no doubt about it!!!
    GBM

    • Klein Ivan commented on April 8, 2022 Reply

      Cîteva observații – 1 – Înălțime Napoleon vs. francez contemporan – 170.18 vs. 160.02
      – 2 – Nu se pot compara mere cu pere , adică Rusia cu Brazilia cu China și adaug Romania . O economie are o linie ascendentă și rezultate mai bune cînd are un punct de pornire mai bun și ai o anumită continuitate beneficiind de un ajutor de la un partener interesat . ( Rusia a pornit cu o economie dezmembrată. Ce a adus dezmembrarea ? O fabrică de mașini de spălat din Moldova , aparent unică pt. U.R.S.S., primea motoarele din Kazhstan – odată independenți aceștia au preferat să producă pentru Vest ca să obțină dolari , iar fabrica din Moldova s-a închis . Rusia are probabil cheltuieli militare mari , așa e cînd stai pe un sac cu aur . Romania a avansat ceva mai bine datorită unor parteneri din Vest . China , stat unic cu două sisteme e o poveste aparte ). Eu nu mă hazardez la o apreciere referitor la ce se putea face mai bine în Rusia. Eu știu poezia Cuiul de Arghezi . K.I.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *