Stabilitatea și relativa prosperitate economică a Europei din ultimele trei decenii au fost asigurate în mare parte de colaborarea reciproc avantajoasă dintre industria vest-europeană, în speță germană, și sectorul energetic al Rusiei postsovietice, mai ales în domeniul exporturilor rusești de gaze naturale și petrol, care au acoperit mai mult de jumătate din necesarul industriei occidentale. Această sinergie s-a manifestat chiar și în plan simbolic, când fostul cancelar german Gerhard Schröder a devenit membru al consiliului de administrație al companiei gigant a gazului rusesc, Gazprom. Mulți alți politicieni și demnitari occidentali au ocupat fotolii sus-puse și excelent remunerate în diferite conduceri ale companiilor mixte ruso-europene. 

Merită semnalat faptul că toți cancelarii Germaniei, cu deosebire în ultima vreme Dna Merkel, și toți președinții Franței, mai ales în ultima perioadă Dl. Macron, au avut întrevederi aproape anuale tête-à-tête cu președintele Rusiei, Putin, unde pe agenda convorbirilor bilaterale, chestiunea energetică s-a bucurat de prioritate strategică. Ultima mare realizare a acestei cooperări benefice a fost conducta Nord Stream 2, finalizată anul trecut, a cărei exploatare și dare în funcțiune n-a mai fost aprobată de forul guvernamental german de specialitate, probabil din cauza presiunii americane și mai nou din pricina invaziei rusești a Ucrainei.

În contextul invaziei Ucrainei de către Rusia, a certitudinii unui război relativ îndelungat și a generalizării unui nou conflict global de redimensionare a sferelor de influență între SUA și Rusia, problema dependenței energetice europene de Rusia devine o chestiune de beligeranță strategică.

În cazul celui mai pozitiv scenariu, reconfigurarea sistemului energetic european către furnizori de gaz și petrol alternativi, prin excluderea totală a livrărilor rusești, va dura cel puțin cinci ani. O perioadă mizerabilă, extrem de dificilă pentru economia europeană, dar mai ales pentru locuitorii ei, care cu siguranță vor suferi de frig, de restricții la apă caldă și gătit, la consumul de benzină și motorină, dar mai ales se vor zbate cu prețuri astronomice la facturile de curent și gaz. Din această cauză, inflația va crește galopant, îndatorarea financiară a cetățenilor va atinge limite periculoase pentru bănci, iar bugetele statelor europene și însăși stabilitatea financiară a Uniunii Europene se va afla foarte curând în mare pericol.

Pentru a rămâne elegant din punct de vedere publicistic, trec într-o notă mai personală, pentru a-mi exprima cât mai tranșant și univoc atitudinile legate de această chestiune stringentă și ardentă.

Ca un umil și modest inginer pot să afirm că debranșarea europeană de la gazul și petrolul rusesc sunt o prostie de proporții, care sfidează regulile raționalității inginerești, tehnologice și energetice. Investiții uriașe și tehnologii de vârf folosite în cuplarea energetică Rusia-Europa se vor duce pe apa sâmbetei. Miliarde de euro investite în conducte, stații de pompare, stații de transformare, automatizări și comunicații la distanță, rezervoare, totul va fi aruncat în mare, iar aceste instalații vor deveni cu timpul fier vechi deteriorat de rugină.

Compensarea gazului și petrolului rusesc cu gaz lichefiat din SUA, Qatar, Norvegia, eventual Venezuela și Libia constituie o himeră tehnologică și logistică, un basm pentru adormit opinia publică. Ne pasc limitări de consum și cozi infernale la benzină, motorină și buteliile de gaz casnice. 

Dl. Frans Timmermans, vicepreședintele Comisiei Europene, politician veteran olandez, împreună cu alți lideri ecologiști și strategi neomarxiști vizionari ne îndeamnă să reglăm căldura din case și instituții mai jos, să nu folosim atâta apă caldă casnică, să nu folosim atâta lumină și gadget-uri în casă și la locurile de muncă, să umblăm mai mult pe jos, cu bicicleta, sau cu mijloace de transport în comun, nicidecum cu mașina personală.

Dl. Joe Biden, președintele actual al SUA, politician american veteran, fost senator și vicepreședinte al SUA, ne îndeamnă la rândul lui să strângem cureaua.

Ca simplu cetățean care a trăit în comunismul de penurie al lui Ceaușescu, care a suportat inflațiile succesive din această tranziție mizerabilă și interminabilă de la socialism la un capitalism de cumetrie, ca unul tare verde care nu a avut niciodată autoturism pentru că nu mi-a plăcut să conduc, ca unul care consumă minimal pentru că de o viață sunt econom, pot să afirm un singur lucru: Domnilor, vă rog, mai slăbiți-ne, dați sfaturi acasă, nici acolo lucrurile nu merg strălucit!

***

În calitatea mea de evreu, etern minoritar și tolerat, protestez împotriva pedepsirii colective a poporului rus peste tot în lume. Sunt excedat de faptul că Occidentul recurge la practici fasciste de eliminare a drepturilor individuale ale cetățenilor ruși, în numele unui ideal politic extremist și vag: acela de retorsiune împotriva invaziei Rusiei asupra Ucrainei. 

Cazurile simbolice ale cântăreței Anna Netrebko, soprană la Metroplitan din New York, al lui Valeri Gherghiev, dirijorul Filarmonicii din München, al pianistului Denis Matsuev din Berlin reprezintă acte abuzive, mai mult decât regretabile și reprobabile. Artiștii și sportivii nu sunt vinovați pentru politica agresivă și militaristă a țării lor. Mai mult, chiar dacă ar fi de partea agresorului, a președintelui Putin, cetățenii ruși au dreptul la opinia lor personală, chiar dacă aceasta este în contradicție cu narativa dominantă occidentală. Reprimarea colectivă, insultele și batjocura pe care cetățenii ruși sau cei de origine rusă sunt nevoiți să le suporte sunt o rușine și o oroare greu de șters pentru Occident.

Fiind război, înțeleg oarecum sancțiunile economico-financiare care au fost instituite împotriva oligarhilor ruși aflați în simbria unui regim militarist și autocratic, deși acestea sunt în mare măsură teatrale, tendențios ineficiente, și vor fi cu siguranță ridicate odată cu reinstaurarea păcii. De altfel, detest pedepsirea oamenilor de rând, înghețarea conturilor sărmanilor lucrători ruși din Vest, a șoferilor aflați pe drum cu mărfuri și rechiziționarea violentă a instituțiilor rusești din străinătate, fără nici o tangență cu zona militară sau economică. De asemenea, îmi repugnă vânătoarea de vrăjitoare pornită cu un entuziasm destructiv și patologic, îndreptat împotriva marilor autori și compozitori ruși ale căror capodopere sunt scoase cu forța din multe instituții de cultură apusene.

De altfel pedepsirea colectivă a rușilor în întreaga lume, excluderea lor din viața publică internațională, va duce inevitabil la unitatea națiunii ruse chiar și în jurul președintelui Putin, la conștientizarea în masă a rolului de victimă și la dorința ardentă de revanșă imperialistă, mondială, demnă de o mare putere globală.   

Nu credeam să asist vreodată la o campanie de ură colectivă orchestrată și organizată de Occident, cu metode de factură fascistă, stalinistă sau maoistă.

Cine nu este pro ucrainean și nu suflă trompeta propagandistică prooccidentală este declarat automat putinist, dușman, și pus la stâlpul infamiei.

George Vigdor

P.S. Între timp, două personalități internaționale, faimoasa soprană rusă Anna Netrebko și celebrul actor francez Gérard Dépardieu, căruia președintele Putin personal i-a înmânat cetățenia rusă, s-au delimitat public de invazia Ucrainei și fiecare dintre ei a făcut un apel personal pentru încetarea imediată a luptelor și demararea tratativelor de pace.

Buna purtare a Annei Netrebko, în deplină concordanță cu narativa mondială, a fost imediat recompensată cu ștergerea de pe lista neagră și reluarea concertelor dumneaei din aprilie la Zürich și Milano. 

Oricum, cu două flori nu se face primăvară, punerea la index a națiunii ruse continuă cu un aplomb patologic.