Am parcat mașina lângă intrarea în piscină. Parcarea era goală. Centrul Sportiv era închis din cauza unui nou conflict militar între Israel și Fâșia Gaza. În Beer Șeva încă nu căzuseră rachete, așa încât speram să pot înota și în ziua respectivă. La intrare stătea încă un veteran al piscinei, pe care îl cunoșteam din vedere. După ce ne-am salutat, “colegul” meu s-a prezentat:

– Igal sau Boris, cum vrei să-mi spui. Am făcut șase kilometri pe jos până aici și poftim, acum pot să mă întorc, dar mai întâi aş vrea să mă odihnesc puțin la umbră.

Era o zi caldă de sâmbătă, în care preferi să stai lângă instalația de aer conditionat.

– Te duc eu acasă cu mașina, dacă dorești, i-am spus, dar hai să bem întâi o cafea. 

Am pornit la drum, dar după câteva minute s-a declanșat alarma aeriană. Am parcat în partea dreaptă a drumului – spre norocul nostru circulația nu era mare – și ne-am întins pe trotuar cu capul protejat între mâini. Am auzit un zgomot puternic, nu departe, apoi încă unul mai slab, provocat probabil de proiectilul lansat de sistemul antirachetă. După zece minute ne-am ridicat și ne-am scuturat hainele de praf. Igal mi-a zâmbit încurajator și amândoi am răsuflat ușurați.

“De la începutul conflictului actual e prima oară că s-a tras asupra Beer Șevei”, a anunțat crainicul la postul de radio pe care-l ascultam în mașină. “Nu au fost victime omenești și nici pagube materiale”, a adăugat comentatorul.

– Cred că avem într-adevăr nevoie de o cafea, ce zici? – l-am întrebat pe Igal.

A fost de acord. Am găsit o cafenea deschisă.

– Te-ai aruncat la pământ ca un profesionist. Te-au mai prins rachete pe drum? – l-am întrebat pe Igal.

– Nu, dar m-am antrenat în Afganistan. Mi-am făcut serviciul militar în Uniunea Sovietică, tocmai în perioada războiului din Afganistan.

La cafenea eram singurii clienți. Chelnerul ne-a dat niște șervețele să ne ștergem praful de pe haine și ne-a servit cafeaua. După ce Igal s-a interesat de profesia mea, l-am întrebat la rândul meu:

– Cu ce te ocupi, Igal?

– Sunt profesor de matematică la un liceu, mi-a răspuns.

– Niciodată nu mi-a plăcut matematica, i-am spus.

– Păcat, e o știință logică și ea îi face pe oameni să judece rațional în orice domeniu, a răspuns Igal. Dacă mai mulți semeni de-ai noștri ar fi știut matematică, lumea nu ar fi avut atâtea războaie, pentru că ele nu sunt rezolvarea corectă a problemelor, a adăugat mai în glumă, mai în serios.

Peste două zile conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza a încetat și viața s-a întors la ”normal”. Poate că Igal are dreptate, dacă oamenii ar ști mai multă matematică, nu ar mai trage cu rachete în semenii lor.

 Andrei  Schwartz

 13/08/2022

Povestea se bazează pe fapte reale.