Soacra mea, Ecaterina Steinberger, născută Zelig, a fost deportată la Auschwitz-Birkenau. În noimebrie 1944 a fost transferată în lagărul de muncă al uzinei Lorenz de la Oberhohenelbe (Vrchlabi), din Zona Sudetă, cu cel de-al doilea transport de deţinute evreice, primul fiind trimis în septembrie.
Uzina era sub comanda administrației SS de la Gross-Rosen. Dormitoarele deţinutelor se aflau la nivelul superior al uzinei. Regimul de lucru, cu toate privațiunile din ultimele luni ale războiului, era mai puţin brutal decât cel de la Auschwitz. În după amiezele de duminică, la iniţiativa lui Lili Kasticher, se ţineau serate de creaţie literară şi desen ale deţinutelor. Cele mai reuşite creaţii erau premiate. Premiul consta în trei cartofi copţi.
Din cauza lipsei de vitamine, Ecaterinei Zelig i-au apărut erupţii cutanate pe braţe şi a ajuns la infirmerie (Revier) unde a fost tratată cu mult devotament de medicul Livia Boros care era originară din Murska Sobota, Slovenia, şi absolvise Facultatea de Medicină din Zagreb.
În 1941 ea s-a întors în orășelul natal împreună cu sora ei mai tânără. Unii dintre membrii familiei ei au fost ucişi în 1941 de către Ustaša, la Zagreb, iar alții în 1943, în lagărul de exterminare de la Jasenovac. Cele două surori au fost deportate în ghetoul Szombathely, de unde au fost trimise la Auschwitz, și apoi, în septembrie 1944, la Oberhohenelbe.
Având încredere în Ecaterina Zelig, Livia Boros i-a destăinuit că are de rezolvat un caz periculos. O deţinută deportată cu ultimele transporturi din Ungaria era gravidă și urma să nască în scurt timp, în mijlocul lunii februarie. Era Helen Feldman, născută Jakubovits. Deocamdată a reuşit să o ferească de vigilenţa supraveghetoarelor SS, dar după naştere aveau să fie nevoite să ascundă bebeluşul. Doar câteva deţinute știau despre naştere. Șefa de echipă germană știa și ea, dar a păstrat secretul; ea i-a permis mamei să plece pe ascuns să alăpteze. Un mecanic de întreţinere italian, Mario Brancaleoni, deținut și el, s-a oferit să facă rost de medicamente pentru sugar şi deţinute.
La mijlocul lui martie 1945 a venit infamul Josef Mengele într-un control inopinat. El era atunci medicul SS responsabil pentru lagărele de muncă din Zona Sudetă. A înşirat deţinutele pe treptele fabricii pentru inspecţia medicală, căutând cazuri de aşa-zis „tratament special”. În timpul inspecţiei, doctoriţa Livia Boros şi deţinutele avizate au pus fetiţa pe un raft al infirmeriei, acoperind-o cu cearșafuri şi lenjerie de pat, pentru ca să nu i se audă plânsul. După plecarea lui Mengele, s-au grăbit să salveze bebeluşul aflat în pragul sufocării. Fetița a rămas în viaţă, dar cu câteva săptămâni mai târziu a fost descoperită. Fetița cu mama ei şi încă o deţinută, gravidă după ce fusese violată de un SS, au fost trimise sub escortă pentru a fi ucise. Dar pe drum, în timpul unui bombardament aliat, gardianul SS a fugit, iar ele au rămas în viaţă.
Soacra mea mi-a relatat această întâmplare în urmă cu 15 ani.
În iulie 1945, după eliberare, soacra mea a stat un timp la Budapesta pentru îngrijire. Acolo a reîntâlnit-o pe Helen Feldman care revenise la Budapesta împreună cu fetiţa ei, Julika Rachel.
***
În 2019 fiica şi nepoata lui Lili Kasticher au reuşit să ia legătura cu soacra mea, Ecaterina Steinberger, cu ajutorul datele de identificare pe care le-am transmis la Yad Vashem. În acest an Lily Halpert-Zamir a publicat volumul întitulat Lili Kasticher, femeia care scria la Auschwitz.
Cartea este rezultatul cercetărilor despre soarta deţinutelor de la Oberhohenelbe. Urmaşii acestora au format un grup pe o reţea de socializare. Întrucât contribuisem la documentarea cărţii cu multe informaţii inedite, am fost contactat de Rachel Cossrow cu rugămintea de a o ajuta să afle ce s-a petrecut după război cu o rudă de a ei.
Rachel Cossrow mi-a dezvăluit că mama ei fusese deţinută la Oberhohenelbe şi că m-a contactat la recomandarea fiicei lui Lili Kasticher.
Când a amintit în treacăt că s-a născut în lagărul din Oberhohenelbe, surpriza a fost totală. Ea era „bebeluşul”, fetiţa salvată de către Livia Boros şi Ecaterina Zelig-Steinberger. Era Julika Rachel Feldman, căsătorită Cossrow, și stabilită în Florida.
Tatăl ei, Tibor Feldman, a fost internat în lagărul de muncă din Horthyliget de pe insula Csepel de lângă Budapesta. Acolo a cunoscut-o pe Helen Jakubovits, soră medicală la uzinele Weiss Manfred. Cei doi s-au căsătorit în aprilie 1944. În urma unei razii, Helen a fost deportată la Auschwitz, iar apoi la Oberhohenelbe.
După eliberare, Tibor și-a regăsit nevasta şi fetiţa. Soţii s-au angajat la Centrul de primire a orfanilor evrei de la Warburg-Blankenese, lângă Hamburg. Centrul era condus de Reuma Schwartz, soţia viitorului preşedinte israelian, generalul Ezer Weizman.
Ei s-au îngrijit de orfani, oferindu-le servicii medicale şi de ocrotire. Centrul s-a mutat apoi la Strüth bei Ansbach în Bavaria. În 1948 familia Feldman împreună cu orfanii aflați în grija lor au plecat la Marsilia și s-au îmbarcat la pe vasul Kedmah. https://www.timesofisrael.com/watch-the-first-ship-to-fly-the-zionist-flag/ A fost primul vas care a arborat steagul israelian și a ajuns la destinaţie chiar în ziua proclamării statului.
Cu ocazia Zilei Internaţionale a Holocaustului a avut loc o prezentare pe Zoom despre activităţile coordonate de către Lili Kasticher, la Oberhohenelbe.
Cel mai emoţionant moment a fost acela când, după 76 de ani, Ecaterina Zelig-Steinberger şi fetiţa salvată, Rachel Julika Feldman-Cossrow s-au revăzut în spaţiul virtual. De atunci cele două sunt în legătură şi discută la telefon aproape săptămânal. Rachel Cossrow este deosebit de recunoscătoare memoriei tuturor celor care au salvat-o, mai ales că nu cunoştea detaliile salvării ei. Mama ei îi relatase foarte puţin despre viaţa din lagăre, dar înainte de moartea ei din 2021 a depus o mărturie înregistrată la Yad Vashem şi astfel Rachel Cossrow a aflat despre naşterea ei în lagăr. Ea regretă că nu a putut să-şi exprime recunoştinţa față de doctorița Livia Boros, pentru că aceasta trecuse la cele veşnice înainte ca Rachel ea să fi aflat cum s-a născut şi cum a fost salvată în lagărul din Oberhohenelbe.
Paul Dancu
11 Comments
DE FIECARE DATĂ CÂND CITESC DESPRE LAGĂRELE NAZISTE MĂ MINUNEZ DE MULTITUDINEA EVENIMENTELOR PETRECUTE ÎN ACEI ANI. MULȚUMESC AUTOAREI.
AUTORULUI ARTIOLULUI
ARTICOLULUI
Excepțional articol.
Reconfirmă aforismul: viața biruie ficțiunea.
E scris cu talent. Relatarea aproape cronicărească a faptelor ttransmite emoție mai mult decât o pagină preeleborată de roman.
Felicitări.
Iulia Deleanu
https://collections.ushmm.org/search/catalog/pa23340
Si in lagarul Landsberg 1 au sosit in dec,1944 7 femei gravide care in februarie si martie 1945 au nascut in lagar.Ele au fost crutate de conducere si au supravietuit.Mai pe larrg si cu poze la Muzeul Holocaustului din Wasington.
Excepțional. Felicitări. Am auzit de carte. Acum o voi citi.
Mulţumesc!
E o poveste impresionantă. Mă bucur că soacra autorului şi fetiţa salvată au avut şansa să se vadă, măcar virtual. Aştept articolul despre celelalte conexiuni ale acestei revederi. Am cunoscut şi eu o persoană născută în lagăr, la Dachau, către sfârşitul războiului când chiar autorităţile lagărului au lăsat în viaţă mamele şi copiii, ca un semnal către învingătorii care se apropiau de lagăr. E vorba de George Legman https://www.facebook.com/memorialshoa/photos/a.131572640794578/534727707145734/?type=3&_rdr
Este reală și impresionantă descrierea ,ar trbui desvoltat subiectul, prin strădania de a descoperi cazuri asemănătoare. Sunt sigur de succesul unei asemenea cărți-document.
Paul
Foarte interesant, multumesc
Articol extraordinar de interesant si care m-a miscat la suflet. Felicitari autorului si viata lunga soacrei si fetitei salvata de ea.
Au mai fost cazuri asemanatoare, foarte rare. De exemplu, medicul colonel, Micky Wiener care mi-a acordat gradul de medic militar in Israel in 1985, s-a nascut in 1944 la Theresienstadt. Tot din acel lagar s-a eliberat socrul meu Feldman Teodor, zl. care ca o analogie cu Lili Kasticher a descris in secret activitatea zilnica din lagar. Aceste scrieri au fost donate de catre sotia mea, muzeului Yad Vashem.