Am venit la Bistrița la vârsta de doi ani, cu părinții mei, Lazăr și Ilona-Lili. Locuința noastră de pe strada Ion Luca Caragiale No. 11 am închiriat-o de la Comunitatea Evreiască. Acolo s-a născut sora mea, Helen, în iunie 1949. Tata s-a angajat ca cizmar la Cooperativa Unirea. La vârsta de cinci ani m-am dus la heider (școala evreiască), unde preda cunoscutul Melamed (dascăl) Berenstein. 

La șapte ani am intrat în clasa întâi, la Școala Medie Mixtă de pe bulevardul Republicii. 

Îmi aduc aminte de prima mea învățătoare, doamna Bârsan, care vorbea perfect românește, dar cu accent rusesc, fiindcă era din Basarabia. Ea ne-a învățat alfabetul românesc cu ajutorul poveștilor. Ea era o învățătoare pedantă și ne cerea să scriem caligrafic literele și cuvintele, până am format propoziții întregi. Cu ea am făcut primii pași în matematică, începând de la 1+1, până am ajuns la tabla înmulțirii. Doamna Bârsan era o învățătoare strictă, iar eu, Iosif cel mic, o ascultam cu multă atenție și seriozitate. Așa am încheiat primul trimestru, iar examenele le-am trecut cu mult succes. Doamna Bârsan m-a chemat la cancelarie, unde m-a anunțat solemn că fotografia mea va fi pusă pe Tabloul de Onoare, împreună cu toți copiii evidențiați în acel an școlar. A doua zi a venit în clasă un fotograf și așa cum eram, îmbrăcat în uniformă, mi-a cerut să mă așez pe un scaun și m-a fotografiat cu o carte în mână. 

După câteva zile, pe coridorul unde se afla clasa noastră a apărut Tabloul de Onoare.  Fotografia mea cu cartea în mână, înscrisă cu numele meu, Iosif D., se afla la loc de cinste, împreună cu toți evidențiații claselor întâi.

Îmi amintesc cu plăcere despre acele zile minunate, când am fost evidențiat în clasa întâi a doamnei Bârsan.

Tora și fotbal

Încă de la vârsta fragedă de cinci ani am învățat din cărțile iudaice (Tora), la heider. Marele Melamed Berenstein ne-a instruit prin textele ebraice ale religiei evreiești. După orele petrecute la Școala Medie Mixtă și după masa de prânz, plecam la heider, în casa de la capătul curții Sinagogii Mari. Vecinii de acolo erau Marian și familia lui Haim Elisha Vacsman.

În clasă era o masă lungă și în jurul ei erau câteva bănci pe care ședeam noi, elevii, și în frunte ședea Melamed Berenstein. Noi citeam textele de Tora în ebraică, iar el ni le traducea sau ni le explica în limba știută de noi – idiș. În pauză ieșeam în curte să jucăm fotbal. Aveam o singură poartă, delimitată de două pachete de haine, iar eu stăteam între ele pe post de portar.

După pauză ne întorceam la heider, chiar dacă uneori mai întârziam puțin. Domnul Melamed Berenstein ne aștepta lângă ușă și ne striga pe nume. Cine ajungea ultimul primea o pedeapsă. Așa am învățat, încet-încet, cele cinci Humșei Tora ale religiei noastre evreiești (primele cinci cărți ale Bibliei ebraice).

Peste câțiva ani a venit un melamed nou și a deschis încă un heider în aceeași curte. Pe el îl deranja fotbalul nostru și într-una din zile, în pauză, a intrat printre noi în timpul jocului, încercând să prindă mingea și s-o ascundă. Noi însă, ca toți copiii, am driblat cu viteză mare pentru ca el să n-o poată prinde. Când am tras un șut de la poartă spre centrul curții, din greșeală i-am doborât șapca din cap. Domnul Melamed Berenstein a fost obligat să mă pedepsească și nu mi-a permis să ies în pauză de câteva ori. 

Așa îmi amintesc aceste momente importante pe care le-am petrecut la heider împreună cu colegii mei și cu respectatul Melamed Berenstein. 

Jossef Avni