Aceasta este o poveste imaginară și eroii ei la fel. Este continuarea poveștii pe care am publicat-o în 2019 în revista Baabel  https://baabel.ro/2019/12/iluzitania-sau-tara-orbilor/?fbclid=IwAR1A2OCy7pl0Asc3xasujnwLBsgUAGBg5yYUH7IGX64mm4kgffvWSQAJ84s

Povestea anterioară se termina prin refugierea regelui Iluzorus V, împreună cu regina și cele patru prințese, în țara vecină, Luzeria, nu înainte de a-și fi însuşit din banca națională câteva miliarde de iluzolari (moneda țării, care pe acele vremuri echivala cu aceeași sumă în dolari). După o perioadă tulbure, în Iluzitania s-a instaurat democrația constituțională și economia țării s-a refăcut repede,  graţie hărniciei și inventivității populației și a sprijinului primit de la marile puteri democratice. Din păcate, în funcţia de prim-ministru au ajuns oameni cu intenții bune, dar cu experiență politică insuficientă, astfel încât guvernele formate de diferitele partide politice nu au rezistat mai mult de un an sau doi.

Între timp, Iluzorus V, fostul rege a Iluzitaniei, a fost acuzat de furt din bugetul țării și dacă era găsit vinovat, ar fi fost condamnat la mulți ani la închisoare. Singura posibilitate de a scăpa de pedeapsă era să rămână pe veci în Luzeria vecină care nu avea tratat de extrădare cu Iluzitania. Totuşi, mai exista o alternativă: fiind în continuare cetățean al Iluzitaniei, el avea dreptul să candideze la alegerile iluzitane și dacă obținea majoritatea prin vot democratic, putea să ajungă prim-ministru și să formeze noul guvern. În perioada cât era prim-ministru ar fi beneficiat de imunitate și procesul lui ar fi fost reluat doar după ce guvernul condus de el ar fi căzut.

Așa s-a făcut că Iluzorus, care era un vulpoi politic cu experiență, și-a adunat fanaticii care îl susțineau pe vremea regatului şi care  se înfruptaseră din bugetul Iluzitaniei, înainte de a se refugia în Luzeria. Problema cea mare era să câștige cât mai multe voturila alegerile generale. Din țara lui de refugiu, Iluzorus și servitorii săi criticau pe toate căile politicienii care ajunseseră la putere în Iluzitania pe cale democratică. Şi criticile au avut ecou, pentru că poporul iluzitan era dezbinat: unii erau religioși extremiști, alții erau naționaliști extremiști care voiau ca Iluzitania să invadeze și să cucerească țara vecină, Dreamia cea bogată.

După măcelul poporului Iluzitan, înfăptuit de Iluzorus și aliații săi din Luzeria[1], mulți intelectuali și muncitori calificați și capabili au părăsit țara, dar după instaurarea democrației în Iluzitania, o parte dintre aceștia s-au întors. Iluzorus a reușit să-i manipuleze pe extremiștii din Iluzitania și încă vreo câteva sute de mii de naivi, buimăciți, care nu știau cu cine să voteze, sau nu înțelegeau cu cine au de-a face.

Așa s-a făcut că Iluzorus a ajuns din nou la putere, de data acesta ca prim-ministru al republicii democratice constituționale Iluzitania. Pentru a deruta marile puteri democratice asupra intențiilor sale, a propus o lege prin care numele țării era schimbat în Democratia, iar parlamentul, din naivitate, a aprobat-o.

Adevărata intenție a lui Iluzorus și a aliaților săi era să transforme țara dintr-un sistem democratic în autocrație, mai exact în dictatură. Iluzorus-dictatorul să numească un guvern marionetă și o curte supremă care să anuleze toate acuzațiile aduse împotriva lui. Curtea supremă, aleasă de parlamentul în care el deţine majoritatea să fie compusă de oamenii din partidul său, adică tot de el, sub egida (şi acoperirea) democraţiei.

Conform dictonului divide et impera, Iluzorus a numit câte trei miniștri la fiecare minister. “Lasă-i să se certe între ei, că până la urmă tot eu hotărăsc!”.

 Când era rege, domina poporul prin lentile de contact impregnate cu serotonină, pe când acum îl domina cu ajutorul politrucilor, de altfel incapabili, care îi erau dedicați trup și suflet. Nimic nu l-a împiedicat: nici demonstrațiile opoziției, nici protestele marilor puteri, fiindcă Iluzorus avea un singur țel: să nu ajungă la zdup.

În schimb ţara a ajuns din nou la sapă de lemn, fiindcă toți oamenii capabili au părăsit-o din nou, marile puteri au oprit ajutorul, atât pe cel economic, cât și pe cel militar, astfel încât distrugerea atomică a Iluzitaniei de către Gadolia era iminentă. Banii care au mai rămas în buget au fost alocaţi religioșilor și la extremiștilor naționaliști. Și profitând de slăbiciunea democrației, Iluzorus s-a declarat președinte pe viață, ceea ce practic înseamnă că el nu va fi dat schimbat din funcţie decât atunci când va fi expus la un muzeu de ceară sau împăiat…

Sărmana Iluzitanie, sărmani Iluzitani!

Amin!

Tiberiu Ezri

---

[1] Vezi prima parte a articolului