SUA au ratat deja Pax Americana. Washingtonul compensează slăbirea rolului de jandarm mondial cu cel de procuror planetar prin dominarea mass mediei mondiale și chiar cu cel de tribunal internațional, aparent cu sediul la Haga.

Uncle Sam și-a asumat un triplu rol: cel de actor principal, de producător și de regizor universal al unui film de acțiune supercomercial.

Din păcate pentru Casa Albă, filmul nu mai este un succes de casă, un hit, un blockbuster, nu se mai vinde, ba mai mult, în multe părți ale lumii nici nu se mai distribuie. Treptat se coagulează platforma BRICS de colaborare economică și financiară, care cuprinde cca. 70% din populația globului.

În ultima vreme, diplomația SUA și sancțiunile EU îndreptate împotriva Rusiei au reușit să forjeze o alianță între țara cea mai bogată în resurse și cea mai mare putere industrială a lumii, la care se adaugă majoritatea statelor musulmane și africane.

Din cauza presiunii americane, președintele Macron caută in extremis, prin actuala vizită oficială la Beijing, prin declarațiile voalate pro pace, să configureze o poziție autonomă europeană, decuplată de dominația Casei Albe.  

Demonizarea excesivă a lui Putin și a Rusiei ca sursă exclusivă a răului global este complet contraproductivă, aievea propagandei comuniste de pe vremuri. Realitatea poate fi camuflată sau cosmetizată o vreme, dar pe termen lung, descoperirea adevărului de către „masele largi” are un efect de bumerang, cu consecințele bine cunoscute pentru orice guvernare care pune accent pe propagandă.

***

După ce suntem deja cu toții specialiști în fotbal, femei, sfaturi practice de viață sau chiar dragoste, de când cu libertatea care ne-a plesnit în moalele capului, cu toţii am devenit specialişti în servicii secrete. Mass media globală ne intoxică cu povești despre marile agenții de spionaj și contraspionaj din lume, o narativă în plus, care duce imaginarul colectiv în direcții manipulate tocmai de aceste servicii ale umbrei. Este evident faptul că din cauza unei democrații de fațadă, controlul civil sau judecătoresc asupra acestor organe de elită ale oricărui stat este unul formal, superficial. Devine tot mai clară imixtiunea acestor servicii secrete în toate domeniile vieții cetățenilor, ceea ce constituie un abuz de putere. Ele n-ar avea ce căuta în media, învățământ, cultură, sănătate, sectorul privat, ci doar în domeniile de interne, strategice, logistice, de apărare și de externe ale statului respectiv. Ingerința lor în justiție sau în alegerile electorale este de-a dreptul toxică pentru pacea socială.

După această introducere cam lungă, trec la recentul „Pentagon Leaks”, care a suscitat interesul mass mediei globale. Această scurgere de informații poate fi voluntară sau regizată de însuși departamentul apărării al SUA. Totuși mă las convins de experții în materie și merg pe prima variantă a scurgerii voluntare de informații, întreprinsă de un tânăr militar în vârstă de 21 de ani pe nume Jack Teixeira, membru al Gărzii Naționale Aeriene din Massachusetts, recrutat în 2019.

Dacă un militar cu patru ani vechime în armată, aflat într-un rang inferior și pe o funcție marginală primește cu atâta ușurință acces la documente ultrasecrete ale establishmentului de apărare al SUA, îmi pun pe drept cuvânt întrebarea: Cum e posibil?

Prima concluzie ar fi că întregul sistem cibernetic de securitate al SUA nu face mare brânză și poate fi penetrat cu ușurință de orice cadet care lucrează în domeniu. Dacă e așa, atunci el poate fi accesat și de serviciile secrete străine, sau chiar de cele aliate.

A doua concluzie care se impune este că comunitatea de informații secrete a SUA, compusă din 18 servicii secrete civile și militare majore și alte vreo 20 adiacente, este prea vastă și vulnerabilă și are o sumedenie de puncte slabe.

Acest grav incident recent ne conduce la un al treilea corolar, și anume că recrutarea militarilor și civililor în aceste instituții deosebit de sensibile lasă de dorit de mulți ani, fapt demonstrat încă de la dezertarea în Rusia a celebrului Edward Snowden de la NSA.

O a patra consecință gravă a furtului informațional o reprezintă lezarea intereselor strategice și operative ale celebrului Five Eyes, cel mai redutabil conglomerat informațional aliat mondial, cuprinzând SUA, Canada, Marea Britanie, Australia și Noua Zeelandă.

Last but not least, uriașa gafă a comunității informaționale a SUA are un impact direct asupra ostilităților din Ucraina. Desigur, efectele pot fi ameliorate în parte prin contramăsuri rapide, dar Rusia are acum șansa de a contracara preventiv câteva din vârfurile de lance ale mult trâmbițatei viitoare contraofensive ucrainiene. Din documente reiese de pildă că antiaeriana din Ucraina mai are rachete sol-aer doar cel mult până în 10 mai și că forțele ucrainene au pregătite doar 9 brigăzi motorizate în loc de 14, câte au fost preconizate pentru ofensiva de primăvară. Mai mult, dotarea lor cu tehnică de luptă occidentală este insuficientă, iar pregătirea combatanților pentru luptă este precară.

Pentagon Leaks a demonstrat și faptul că pe arena internațională nu există alianțe reale, profunde, ci numai comunități temporare de interese și că aliații se spionează intensiv și între ei. Pentru moment, prin această uriașă scurgere de informații, SUA au reușit performanța de a-și strica relațiile de „prietenie” cu Ucraina, Israel, Coreea de Sud, Turcia, Ungaria, Franța și Germania.

E cert că SUA pierd tot mai mult statutul de putere hegemonică pe mapamond, că ne îndreptăm în mod ireversibil spre o lume multipolară, cu multiple centre regionale de putere. Din aceasă cauză Washingtonul se poartă tot mai tiranic și mai abuziv   chiar cu aliații săi tradiționali, în special cu UE, căreia îi impune dictate economice, financiare și militare.

***

În zilele Paștelui Evreiesc – Pesach – s-a întâmplat o triplă oroare diplomatică și protocolară la Budapesta, la ambasada SUA. Ambasadorul evreu american David Pressman îl primește cu onoruri diplomatice la masa festivă de Seder pe celebrul „deputat europarlamentar” Gyöngyösi Márton, președintele fostului partid extremist Jobbik, devenit mai recent un partid-salon al opoziției democratice maghiare. Colac peste pupăză, la cina protocolară este invitată și conducerea federației comunităților evreiești din Ungaria, Mazsihisz. Acum câțiva ani, când era deputat Jobbik în Parlamentul Ungariei, acest politician neofascist a propus listarea tuturor evreilor din aparatul de stat și guvernamental al țării, motivând că aceștia reprezintă un risc de securitate națională pentru statul ungar. De-a lungul a două decenii, acest ipochimen versatil și periculos a jignit și a umilit evreimea ungară, evreimea mondială și Statul Evreu prin nenumărate declarații și luări de poziție oficiale.

Spectacolul grotesc și penibil a continuat și după consumarea acestei cine regretabile, când fiecare dintre cele trei părți implicate a simțit nevoia să dea explicații și să se justifice. Ambasadorul Pressman a pus accent pe schimbarea atitudinii lui Gyöngyösi, atletul antisemit a bâiguit că a făcut câteva greșeli în trecut pe care le regretă, iar Heisler András, președintele Mazsihisz, a invocat scuza că delegația sa nu știa că Gyöngyösi va fi invitat, respectiv că practic nu a stat cu el de vorbă.

Deci un dialog al surzilor de dragul americanilor.

Până la ce abisuri fetide, inimaginabile, etice și politice, a ajuns diplomația SUA, Parlamentul European, conducerea comunității evreiești din Ungaria și însuși ambasadorul Pressman. Triplă silă.

George Vigdor