József Biró (1907-1945) a fost un istoric de artă, pictor şi grafolog. A învăţat pictura de la o vârstă fragedă şi s-a perfecţionat apoi la Şcoala de pictură de la Baia Mare, cu János Thorma. După bacalaureat s-a înscris la Şcoala Superioară de Bele-arte (Szépművészeti Főiskola) din Budapesta, în clasa condusă de István Réti, dar curând a optat pentru cariera ştiinţifică. A obţinut doctoratul cu o teză despre patrimoniul baroc şi neoclasic din Oradea (1932). Şi-a început cariera ca bibliotecar la Oradea, s-a ocupat de catalogarea celor 30 de mii de volume ale bibliotecii Castelului Bánffy de la Bonţida şi a fost director al Bibliotecii Teleki, a lucrat la Biblioteca Universitară din Cluj şi la Arhivele Muzeului de istorie a Transilvaniei. A publicat mai multe cărţi, cele mai importante fiind: A kolozsvári Szent Mihály templom emlékei, [Vestigiile Bisericii Sf. Mihail din Cluj] (1932), Erdély művészete [Arta Transilvaniei] (1941) și Erdélyi kastélyok [Castele din Transilvania] (1943). După ocuparea Ungariei de către trupele germane naziste[1], a reuşit să-şi salveze tatăl de la ghetoizarea din Oradea şi să plece la Budapesta, unde au fost uciși amândoi cu doar câteva zile înainte de eliberare.

Inaugurarea galeriei permanente József Biró

Duminică, 9 iulie 2023, la Centrul Cultural Evreiesc din Cluj a fost inaugurată Sala József Biró în prezenţa unui public numeros. De-acum încolo ea va găzdui lucrările pictorului şi istoricului de artă, martir al Holocaustului.

Colecţia Biró şi-a început drumul către Transilvania natală a pictorului, acum şapte ani, după apariţia cărţii despre istoria evreilor din Oradea, scrisă de Daniel Lőwy[2], în care József Biró este amintit printre personalităţile evreieşti marcante din perioada interbelică, fiind relatat şi destinul său tragic în timpul Holocaustului. Pe marginea acestei cărţi a început corespondenţa dintre Daniel Lőwy şi Adam Biro – nepotul de frate al lui József Biró – istoric de artă şi editor de carte trăitor în Franţa. Treptat a prins contur ideea ca toate lucrările de artă, documentele şi fotografiile aflate în posesia nepotului (unicul moştenitor al familiei Biró) să revină în Transilvania, într-un loc unde să fie în siguranţă şi să poată fi văzute de un public cât mai larg. Existau două alternative: Comunitatea evreilor din Oradea, oraşul natal al lui József Biró şi cea din Cluj, oraşul în care a lucrat şi şi-a elaborat cele mai importante cărţi. Daniel Lőwy a pledat pentru oraşul său natal, Clujul, şi a avut câştig de cauză. După câţiva ani de diligenţe, Donaţia Biró a ajuns la Cluj în 2021, fiind expusă la Muzeul de Artă. Vernisajul a adunat un public numeros, în ciuda pandemiei. Evenimentul, relatat pe larg în revista noastră, a avut ecouri în presa scrisă şi audiovizuală. https://baabel.ro/2021/06/lucrarile-pictorului-martir-jozsef-biro-revin-la-cluj-dupa-aproape-opt-decenii/

Centrul Cultural Evreiesc fiind încă în construcţie, prin generozitatea conducerii Muzeului de Artă din Cluj, colecţia Biró a fost găzduită mai mult timp în incinta Palatului Bánffy, un gest de gratitudine peste timp faţă de József Biró care consacrase un studiu frumosului palat baroc din inima Clujului.

Peste un an, în vara lui 2022, picturile lui József Biró au fost expuse la Muzeul Istoriei Evreilor (Sinagoga Aachvas Rein) din Oradea. Baabel a relatat şi despre această expoziţie care a avut ecouri în presa internă şi din Ungaria. https://baabel.ro/2022/07/expozitia-care-atinge-inimi-biro-jozsef-remember-2022/  

Anul acesta, în cea de a treia vară de când şi-a început călătoria din Transilvania, colecţia Biró a ajuns la destinaţia finală: Sala József Biró din incinta Centrului Cultural Evreiesc. La inaugurare a participat şi donatorul, istoricul de artă şi editorul de carte Adam Biro, împreună cu soţia sa Karen şi cele două fiice, Christine și Yael Biro.

De ce a ţinut Adam Biro ca lucrările unchiului său să revină în Transilvania? „Familia noastră are rădăcini ardelene din secolul al XVII-lea. Chiar dacă lucrările unchiului meu erau expuse în Franţa, fiind cunoscute şi apreciate, mereu se menţiona că este un artist de acolo (de là-bas), adică… de aici. Aici e locul unde el poate fi înţeles şi apreciat cel mai bine”.

„Azi e un eveniment important” – a spus Daniel Lőwy – „o colecţie particulară este expusă într-un loc public, unde va putea fi văzută de clujeni şi nu numai. Am constatat cu bucurie că la cele două expoziţii de la Cluj şi Oradea au venit mulţi tineri. E important ca ei să cunoască lucrările lui József Biró.”

Lucian Nastasă-Kovács, directorul Muzeului de Artă din Cluj, a menţionat importanţa monografiei lui József Biró despre castelele transilvane, care conţine descrieri detaliate ale aspectului lor interior şi exterior. Pe baza acestei monografii poate fi reconstituită, de pildă, biblioteca Castelului Bánffy de la Bonţida, incendiată de armata germană în timpul retragerii şi apoi distrusă în timpul regimului comunist.

Daniel Lőwy, artizanul aducerii colecţiei Biró la Cluj, a făcut o prezentare ilustrată a acestui proces care s-a încheiat cu succes odată cu inaugurarea galeriei permanente găzduite de Centrul Cultural Evreiesc.

Amintiri despre József Biró

După cel de al II-lea Arbitraj de la Viena şi aplicarea legilor antievreieşti în Transilvania de Nord, datorită realizărilor sale incontestabile pe tărâmul culturii maghiare în perioada interbelică, dar şi a conexiunilor în lumea elitei intelectuale şi aristocraţiei maghiare, József Biró a reuşit să obţină exceptarea de sub restricţiile legilor antisemite. Atunci când a început ghetoizarea evreimii din Transilvania, s-a mutat la Budapesta, unde trăia fratele său, tatăl lui Adam Biró. Situaţia de pe Frontul de Est le dădea speranţe că vor putea trece cu bine răstimpul relativ scurt până la sfârșitul războiului. Adam Biro îşi aminteşte vag de unchiul său.

„În 1944 aveam în jur de trei ani şi jumătate. Tata era în detaşamentul de muncă obligatorie[3] pentru evrei. Mama cu mine, cu bunicul şi unchiul Józsi locuiam în acelaşi apartament. Am o singură amintire foarte vagă legată cu el. Eram în bucătărie, mama îmi dădea să mănânc şi i-am zis ceva unchiului Józsi care mi-a răspuns glumind. Despre bunicul am câteva amintiri, dar despre Józsi una singură.

În schimb amintirea lui m-a însoţit pe tot parcursul copilăriei, pe tot parcursul vieţii. Bunica mea, care a supravieţuit Holocaustului şi în 1952 s-a mutat la Budapesta, plângea noapte de noapte. O întrebam de ce plânge şi-mi spunea: «Îi plâng pe soţul şi pe fiul meu care au murit». Această tragedie am purtat-o cu mine toată viaţa.

6 ianuarie 1945 era o zi geroasă şi senină. Unchiul meu a pornit să-şi aducă paltonul lăsat la o cunoştinţă de pe strada Nap. Bunicul a zis că-l însoţeşte, deşi se auzea canonada armatei sovietice care lupta pentru eliberarea Budapestei şi mama mea i-a rugat să nu se ducă. Amândoi au plecat încrezători că afară e frumos şi eliberarea aproape. Pe stradă s-au întâlnit cu un vânzător de ziare din Oradea care i-a recunoscut şi a început să strige: «Ăştia doi sunt jidani!». În scurt timp au sosit membrii organizaţiei extremiste Crucile cu Săgeţi (nyilasok). I-au imobilizat şi i-au dus într-un loc de detenţie din piaţa Oktogon. Bunicului au vrut să-i dea drumul, dar el a spus că rămâne cu fiul său. Pe unchiul meu l-au torturat toată noaptea. A doua zi i-au dus pe amândoi pe malul Dunării, i-au legat unul de altul şi i-au împuşcat. Povestea uciderii lor ne-a fost relatată de un evreu care a scăpat cu viaţă din masacrul de pe malul Dunării.

Ani de-a rândul, de 6 ianuarie, mergeam cu bunica şi aruncam flori în Dunărea îngheţată, în amintirea lor”.

Adam Biro, unicul moştenitor al lucrărilor unchiului său, s-a stabilit în Franţa acum mai bine de 60 de ani. Câteva dintre picturile lui József Biró sunt păstrate la Muzeul Evreiesc (Musée d’art et d’histoire du Judaïsme) din Paris şi una este expusă la Muzeul Naţional de Artă (Nemzeti Galéria) din Budapesta. Celelalte lucrări ale sale împreună cu documente şi fotografii au fost păstrate în colecţia privată a lui Adam Biro.

„Era foarte talentat. În calitate de istoric de artă am putut să urmăresc etapele căutărilor lui în pictură, de la impresionismul francez la post-impresionismul german. Era un excelent istoric de artă, dar sunt sigur că dacă nu ar fi fost ucis, ar fi devenit un pictor bun, un pictor foarte bun. Mă temeam că odată cu trecerea timpului va fi din ce în ce mai puţin cunoscut. După ce eu nu voi mai fi, aceste lucrări nu vor mai rămâne împreună şi peste o sută de ani cineva se va întreba (poate în franceză): «Cine a fost acest József Biró?!» Odată cu donarea acestei colecţii comunităţii evreieşti din Cluj, îi pot salva memoria. Toate lucrările, cărţile şi documentele vor fi păstrate în acelaşi loc. Lumea va putea vedea şi consulta opera sa. E un fapt nespus de important pentru mine”.

Înfiinţarea galeriei permanente József Biró este foarte importantă şi pentru Comunitatea Evreilor din Cluj. Amenajarea şi inaugurarea Sălii József Biró este parte din cea de a VIII-a ediţie a ciclului File din istoria evreimii clujene, dedicat artiştilor plastici evrei martiri şi supravieţuitori ai Holocasutului. Ea a fost realizată – asemeni amenajării şi inaugurării Sălii Margot şi Egon Lövith, din incinta aceluiaşi centru cultural – în cadrul unui proiect finanţat de primăria Clujului, în parteneriat cu Muzeul de Artă din Cluj, prin strădania aceluiaşi muzeograf dedicat: Attila Iakob.

Andrea Ghiţă

---

[1] Anumite categorii de evrei (de pildă invalizii din Primul Război Mondial, posesorii unor decoraţii şi cei care aduseseră servicii importante patriei) erau exceptaţi (kivételezettek) de la prevederile Legii nr. IV din 1939, privind discriminarea rasială a evreilor.

[2] Lőwy, Daniel, Az úri város zsidó lakosai. A nagyváradi zsidóság története [Locuitorii evrei ai oraşului domnesc. Istoria evreimii din Oradea] Budapesta, 2016

[3] Serviciul de muncă din Ungaria (munkaszolgálat)