Pe urmele lui Lili Rosenfeld. Rădăcinile clujene ale autorului „Omului Muzical”

Telefonul a sunat tocmai când încheiasem interviul cu soprana canadiană Sharon Azrieli şi mă îndreptam spre casă. Mă căuta un tânăr reprezentant al Colegiului Mathias Corvinus [1]– căruia îi fusesem recomandată drept persoana potrivită să-l ajute pe un bine-cunoscut muzicolog din Anglia să-şi găsească rădăcinile evreieşti din Transilvania. Am răspuns că-mi pare rău, eu nu sunt istoric şi nu am cunoştinţele necesare pentru a descoperi rădăcini evreieşti ardelene, cel mult pot să-i recomand persoanele potrivite care l-ar putea ajuta.

Vă rog mult, nu ne lăsaţi de izbelişte. Profesorul vine mâine la Cluj, programul lui este deja fixat şi întâlnirea cu Dvs. este în program”.

Am acceptat.

A doua zi, la prânz, stăteam pe o terasă din inima Clujului, vizavi de Michael Spitzer – nimeni altul decât autorul Omului Muzical[2], un bărbat relativ tânăr, cu o privire luminoasă şi un zâmbet prietenos. A sosit la întâlnire după un tur al celor mai importante obiective istorice ale oraşului.

– Aţi văzut şi Monumentul Memorial la Martirilor Holocaustului? – l-am întrebat.

După răspunsul lui afirmativ, i-am explicat semnificaţia celor cinci coloane inegale de granit. Ele reprezintă grupurile de câte cinci deţinuţi de pe Appelplatz. Cei mai puternici stăteau la margini pentru a-i sprijini pe cei mai slabi, din interior, care abia se ţineau pe picioare.

– Aşa o fi fost protejată şi mama mea, de către cele două mătuşi, Regi şi Manci, alături de care a supravieţuit – mi-a spus Michael Spitzer.

– Mama Dvs. a fost deportată? De unde? 

– Din Cluj

– Câţi ani avea?

– 15.

– Şi ce v-a povestit?

– Nimic.

Nu ar fi primul caz în care un supravieţuitor evită să le povestească copiilor despre cele îndurate în lagăr… Dar chiar nimic??

– Mama Dvs. mai trăieşte? Unde?

– Nu. A murit. A murit la naşterea mea.

– Şi ce ştiţi despre ea?

– Foarte puţin. O chema Lili Rosenfeld. A fost deportată din Cluj la vârsta de 15 ani. A fost singura supravieţuitoare din familia ei. Imediat după război l-a cunoscut pe tatăl meu, s-au căsătorit şi au plecat în Palestina.

Apoi Michael Spitzer mi-a relatat pe scurt ceea ce ştia despre mama lui, Lili Rosenfeld.

Am reuşit să aflu că mama nu era născută la Cluj, ci într-o comună din apropiere, numele de familie al mamei ei era Rosenberg…

Lili a fost eliberată împreună cu mătuşile ei, Regi şi Manci, cu care a ajuns la Salzburg, unde l-a cunoscut pe tatăl meu. El a cerut-o de soţie la Mozarteum, un lucru care mi s-a părut premonitiv. Tatăl meu János (Yoel, John) Spitzer s-a născut la Püspökladány, în familia medicului de circumscripţie. A urmat liceul la Debreţin şi s-a înscris la Medicină, la Budapesta. Din august 1944 şi până la eliberarea Budapestei a stat ascuns la un prăvăliaş croat. După căsătorie, părinţii mei au plecat la Milano, unde au aşteptat doi ani plecarea în Palestina. În final au ajuns în Cipru şi apoi în Israel. S-au stabilit într-un kibuţ înfiinţat de evreii maghiari. Primul lor fiu, Benjamin, şi-a pierdut viaţa în kibbutz, în urma unui accident de tren. Cel de al doilea, Gabriel, s-a născut în 1951. În 1959 tatăl meu a plecat să lucreze în Nigeria, o ţară cu care Israelul avea legături economice destul de strânse. Mama l-a urmat după câteva luni. Eu am fost un copil târziu, m-am născut în 1966, la 16 ani după fratele meu. Din păcate, mama s-a stins din viaţă în urma unei puternice hemoragii post-partum, la spitalul din Ibadan care nu avea medicamentele necesare ca să-i salveze viaţa. Lili a murit exact în ziua nașterii mele. Trupul ei neînsuflețit a fost urcat în avion și dus în Israe,l unde a fost înmormântată. Pe mine m-a alăptat o doică nigeriană. După o vreme tata s-a recăsătorit cu o englezoaică. Am trăit în Israel până la vârsta de şapte ani. În 1973, după Războiul de Yom Kippur, ne-am stabilit în Anglia…

Lili Rosenfeld a murit fără măcar să-şi vadă fiul, darmite să-i povestească despre familia ei… Michael Spitzer nu ştia nimic despre bunicii materni pieriţi în Holocaust, despre copilăria şi adolescenţa mamei sale. Acum era pentru prima oară la Cluj, doar în trecere, şi dorea să afle ceva despre rădăcinile sale. Cei de la Colegiul Mathias Corvinus apelaseră la mine să-l ajut…

Lili Rosenfeld avea 15 ani în momentul deportării. Dacă a fost elevă la Liceul Evreiesc din Cluj existau şanse să aflăm mai multe despre ea. M-am despărţit val-vârtej de Michael Spitzer şi am alergat acasă, am scos monografia Liceului Evreiesc din Cluj[3], am citit cu sufletul la gură lista elevelor şi la poziţia 397 am găsit-o: Rosenfeld Livia.

În anul şcolar 1940/41 era în clasa a II-a de liceu, iar în ultimul an şcolar, dinainte de deportare 1943/1944 era în clasa a V-a B. Ultima rubrică a listei, care conţinea informaţiile referioare la Holocaust, era goală, cei care au întocmit-o nu ştiau dacă a supravieţuit.

Livia (Lili) Rosenfeld era în aceeaşi clasă cu două prietene bune de-ale mamei mele, ambele în viaţă: Judith Mureşan (n. Kertész)[4] care locuieşte la Cluj şi Dora Sitnovitzer (n. Hecht) care trăieşte la Tel Aviv. Am sunat-o pe Judith şi am întrebat-o dacă îşi amintea de Lili Rosenfeld.

– Era o fetiţă blondă, delicată, cuminte şi tăcută. Apare în fotografiile cu clasa pe care le am. Din păcate nu a supravieţuit deportării.

– Ba da, a supravieţuit, dar a decedat după naşterea celui mai mic fiu, muzicologul Michael Spitzer din Anglia. El este la Cluj pentru o zi şi doreşte să afle cum era mama lui în copilărie. Te poţi întâlni cu el?

– Am crezut că Lili a murit în lagăr! Incredibil! A supravieţuit şi nimeni dintre colegi nu a ştiut… Cum să nu mă întâlnesc cu fiul ei!

Eram atât de agitată încât nu mai aveam răbdare să aştept întâlnirea cu Judith, ci am căutat în Arhiva Baabel articolul ei despre Liceul Evreiesc[5] şi am trimis pe WhatsApp fotografia clasei Krisztinei Farkas, reprezentanta Colegiul Mathias Corvin, care-l însoţea pe Michael.

Liceul Evreiesc Cluj, clasa a V-a (1943/44) Lili Rosenfeld – rândul doi de jos, prima din dreapta, Judith Kertész – rândul al doilea de sus, prima din dreapta. Dora Hecht – rândul al doilea de sus, a patra din stânga. (Fotografie din arhiva lui Judith Mureşan)

Lili era singura elevă blondă din fotografie. Peste un minut a venit răspunsul.

– Ea e! Michael a recunoscut-o.

Întâlnirea dintre Judith Mureşan şi Michael Spitzer a fost emoţionantă! Amândoi aveau ochii aburiţi de lacrimi. Ea, pentru că aflase (după aproape 80 de ani) că Lili supravieţuise Holocaustului, dar murise tânără, iar el, pentru că amintirile lui Judith (chiar palide) reînviau ceva din copilăria şi adolescenţa mamei sale. Michael şi-a sunat familia şi a făcut prezentările pe WhatsApp. Într-adevăr, aşa cum ne spusese, fiicele lui semănau cu Lili.

Judith Mureşan şi Michael Spitzer, Cluj 2023
Kiera şi Emily Spitzer, nepoatele lui Lili Rosenfeld (fotografie din arhiva familiei Spitzer

Michael ar fi vrut să ştie mai mult despre mama lui şi familia acesteia, dar Lili şi Judith nu fuseseră în acelaşi cerc de prieteni.

– Eu nu-mi amintesc prea mult de Lili. Într-una din fotografii ea stă alături de Dora. Din câte ţin minte, erau prietene, ar trebui să discutaţi şi cu ea.

Liceul Evreiesc Cluj, clasa a II-a (1940/41). Lili Rosenfeld alături de Dora Hecht – în rândul al doilea de sus, în dreapta. Judith Kertész rândul întâi de jos, a doua din stânga. (Fotografie din arhiva lui Judith Mureşan)

I-am telefonat de îndată Dorei Sitnovitzer, chiar de acolo, de la restaurant. Spre marea noastră surpriză, ea o întâlnise pe Lili Rosenfeld în Israel, în anii 1950, îl cunoscuse şi pe băieţelul ei, Gabi, şi fusese şi la înmormântarea ei… Emoţionată, a promis să-şi limpezească amintirile şi să le depene cât mai curând.

Ne-am despărţit de Michael care a doua zi dimineaţă pleca la Târgu Mureş. Duminică revenea la Cluj şi avea la dispoziţie câteva ore înainte de a se îmbarca în zborul către Liverpool.

M-am întors acasă seara târziu, cu gândul la Lili Rosenfeld, la faptul că supravieţuirea ei nu era menţionată în monografia liceului. Mi-am amintit că prima întâlnire mondială a colegilor de liceu supravieţuitori a avut loc în 1980, la Cluj. După cum arată Zoltán Tibori Szabó în monografia sa: „E cutremurător că a fost nevoie să treacă 35 de ani ca foştii elevi şi profesori ai liceului evreiesc, care a funcţionat la Cluj între 1940-1944, să simtă nevoia să nu se revadă doar în grupuri mici, ci la o reuniune, o întâlnire mondială. Organizarea era foarte dificilă. Uriaşa bombă nazistă spulberase liceul, nimicise majoritatea covârşitoare a elevilor şi profesorilor, iar cei rămaşi se risipiseră în lumea largă. Descoperirea adreselor supravieţuitorilor şi contactarea lor a fost o muncă îndelungată şi migăloasă”.

În 1979, când a început organizarea întâlnirii, Lili Rosenfeld nu mai trăia de 13 ani… Cine să-şi mai fi amintit de ea?

M-am întrebat dacă după eliberarea din lagăr plecase direct către apus sau revenise mai întâi acasă, aşa cum a făcut majoritatea supravieţuitorilor, care voiau să ştie ce se petrecuse cu familiile lor. După ce au aflat cumplitul adevăr, mulţi au părăsit Transilvania.

Răspunsul aveam să-l aflu din cartea lui Attila Gidó: 20000 de nume[6], în care numele Liviei Rosenfeld apare de două ori (din surse diferite). L-am contactat pe autor și el mi-a trimis lista deportaţilor reveniți la Cluj în iulie 1945 şi încă un document esenţial: foaia matricolă de la Liceul Evreiesc, din anul şcolar 1940/41, unde erau înscrise locul naşterii, comuna Vasasszentgothárd (actuala Sucutard, jud. Cluj), numele părinţilor (Lajos Rosenfeld şi Roza Rosenberg) şi adresa lor Cluj (strada Munkás nr. 86). De altfel, Attila Gidó fusese şi sursa puţinelor informaţii pe care Michael Spitzer le avea despre mama lui.

Din Enciclopedia Geografică a Holocaustului din Transilvania de Nord[7] am aflat că la Sucutard trăise familia comerciantului Jakab Rosenberg (familia mamei lui Lili).

Completările esenţiale pentru o primă creionare a copilăriei lui Lili Rosenfeld aveau să vină de la Dora Sitnovitzer care o cunoştea pe Lili încă de la grădiniţă şi de la Şcoala Elementară Ortodoxă. Dora locuia pe strada Bástya (actuala Daicoviciu), în proximitatea Pieţei Carolina (actuală Muzeului).

– Acolo am învăţat amândouă să ne dăm cu bicicleta, îşi aminteşte ea. Tatăl lui Lili lucra la benzinăria din Piaţa Széchényi (actuala Mihai Viteazul) şi mergeam des pe la el. Ne dădea bani să cumpărăm îngheţată de la toneta din piaţă. Uneori venea cu noi și fratele mai mare al lui Lili.

Norocul mi-a surâs şi în două zile am putut aduna câteva informaţii. Duminica Michael Spitzer a revenit de la Târgu Mureş cu multe impresii plăcute de la evenimentul organizat de Colegiul Mathias Corvinus. Aveam la dispoziţie vreo trei ore. I-am propus un periplu clujean pe străzile pe care Lili Rosenfeld trecuse în anii copilăriei şi ai adolescenţei.

Din păcate, strada Munkás (actuala Muncitorilor) s-a schimbat total. În anii 1980 toate casele au fost demolate şi s-au construit blocuri. Numărul 86 nici măcar nu există, nu avea rost să mergem acolo.

Am pornit-o către centrul vechi, am trecut pe lângă fosta casă unde locuise Dora şi am poposit în Piaţa Muzeului (fosta Carolina) unde cele două fetiţe (alăturate în fotografia clasei) au învăţat să se dea pe bicicletă.

Casa unde locuia Dora înainte de război
Piaţa Muzeului (fostă Carolina)

Ne-am îndreptat către Piaţa Mihai Viteazul (fostă Széchényi) unde fusese benzinăria la care lucrase tatăl Dorei şi unde trebuia să fi fost şi toneta de îngheţată. Pe urmă ne-am dus pe strada Iaşilor (fostă Szamos), unde funcţionase Liceul Evreiesc din anii 1940-1944. Acum casa e locuită de persoane particulare. Michael a sunat şi o doamnă amabilă ne-a lăsat să vedem vechea clădire a şcolii.

Piaţa Mihai Viteazul (fostă Széchenyi)
Clădirea fostului Liceu Evreiesc din Cluj

Lili Rosenfeld a supravieţuit, fetiţa blondă şi delicată s-a transformat într-o femeie frumoasă care a avut parte şi de câţiva ani buni, a apucat să călătorească, să trăiască în Nigeria unde a frecventat cercurile înalte ale societăţii…

Lili Rosenfeld (căs. Spitzer)(fotografie din arhiva familiei Spitzer)
Lili Rosenfeld la primirea Goldei Meir în Nigeria (fotografie din arhiva familiei Spitzer)

S-a stins din viaţă de tânără, dând naştere fiului ei care avea să devină muzicolog, unul dintre cei mai reputaţi cercetători ai lui Beethoven şi autorul unei impresionante opere de sinteză: Musical Human (Omul muzical).

Michael Spitzer, născut în 1966, face parte tot din generaţia G2, marcată de trauma Holocaustului.

– Părinţii mei au fost originari din Transilvania şi Ungaria, dar eu nu cunosc nici locurile şi nici limba. M-am născut în Nigeria, dar nu sunt african, am petrecut primii ani în Israel, dar nu mă pot identifica cu această ţară, nici cu evreii, dar nici cu Anglia, unde trăiesc din copilărie. Poate că asta s-a schimbat de când am devenit tată, pentru că sunt legat de Liverpool prin copiii mei. Casa mea a fost şi rămâne muzica.

Michael Spitzer şi autoarea acestui articol

Pentru Michael Spitzer vizita la Cluj a fost un prim pas pentru găsirea rădăcinilor. Au rămas multe întrebări care – eventual – îşi pot afla răspunsul cercetând arhivele din Sucutard şi nu numai. Sper că va reveni curând în acest oraş care mai păstrează urmele paşilor lui Lili Rosenfeld, fetiţa bolndă, delicată şi cuminte care era acasă aici la Cluj, înainte de Holocaust.

Andrea Ghiţă

Fotografii: Michael Spitzer şi Andrea Ghiţă


[1] https://mcc.ro/ro/

[2] https://www.goodreads.com/en/book/show/53138191; https://nemira.ro/omul-muzical-michael-spitzer; https://nemira.ro/michael-spitzer

[3] Tibori Szabó Zoltán, Zsidlic, Ed. Mega, 2012, Cluj

[4] Judith Mureşan a publicat mai multe articole în Baabel

[5] Judith Mureşan, Ce urme lasă studiile (2). https://baabel.ro/2020/12/ce-urme-lasa-studiile-2/

[6] Gido, Attila, 20000 de nume, evidenţa deportaţilor din Transilvania de Nord rămaşi în viaţă, Institutul de Studiere a Problemelor Minorităţilor Naţionale, Cluj, 2020

[7] Braham, Randolph L., Tibori Szabó, Z, Enciclopedia Geografică a Holocaustului din Transilvania de Nord, ed. Cartier, Chişinău, 2019

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

22 Comments

  • Monica+Ghet commented on August 28, 2023 Reply

    Formidabilă poveste ”detectivistică” demnă de un film, cum sugerează domnul Zador. Încă o dovadă a tenacității și talentului d-nei Andrea Ghiță. Totodată o șansă de cunoaștere pentru câteva familii.
    FELICITĂRI!!

  • Marica+Lewin commented on August 27, 2023 Reply

    Va admir bunătatea si generozitatea cu care v- ati implicat in căutarea urmelor lăsate de adolescenta Lily Rosenfeld la Cluj.
    O mare ” mitzva”, dupa umila mea părere.

  • Jossef+Avni commented on August 25, 2023 Reply

    Mama mea avea același nume, Lili (Ilona) Rosenfeld. Și ea s-a născut in același județ , Cluj, intr-un sat apropiat de Sutucard numit Aruncuta, comuna Suatu. In acea perioada, tatăl mamei mele, auzind ce au făcut Hortiști in satele din apropiere, intr-o noapte, el împreuna cu soția și 14 copii au fugit, au lăsat casa lor și au plecat la Hidveg, Targu Mureș. Acolo au trăit pana in 1944 când au fost puși in gheto și trimiși la Auswitz și Stuthof in Polonia unde majoritatea au fost uciși z”l.

    • Veronica Rozenberg commented on August 27, 2023 Reply

      Ce coincidenta cruda si durereoasa, poate daca aveti putere si vointa, ati povesti cum totusi mama dvs a supravietuit.
      🙁 🙁

    • Eva+Grosz commented on August 27, 2023 Reply

      Și pe mine m-a impresionat . Poate putem afla mai mult despre mama dvs. Mai ales de ce s-au refugiat la Hidveg .Parte din Transilvania ,care s-a alăturat Ungariei.

  • Maria Roth commented on August 25, 2023 Reply

    Interesant şi emoţionant totodată. Adevărată muncă de detectiv romantic

  • Oscar Herzlinger commented on August 25, 2023 Reply

    Toate anuarele emise de Liceul Evreiesc din Cluj (1940-1943) se pot consulta la următorul link
    https://library.hungaricana.hu/hu/collection/iskolai_ertesitok_kolozsvar_izraelita/

  • .Andrei+schwartz commented on August 25, 2023 Reply

    Toti dorim sa aflam cat mai multe amintiri din viata parintilor,chiar daca ne-au mai povestit. Eu şi acum mai caut in diverse documente persoane legate de viata lor.
    Articol impresionant, realmente un ssubiect de film

  • VASS+JOHANAN commented on August 25, 2023 Reply

    CA UN BUN DETECTIV AI FACUT TOATE LEGATURILE REPEDE SI EFICIENT.SI A IESIT INCA O PAGINA IMPORTANTA DIN ISTORIA HOLOCAUSTULUI.FELICITARI

  • Marina+Zaharopol commented on August 25, 2023 Reply

    Incredibil ce prezenta de spirit ai avut, Andrea, in modalitatea de a-i prezenta d-lui Michael Spitzer ce ai aflat despre mama dansului. In loc sa-i relatezi informatiile culese, ai aranjat o intalnire cu d-na Judith Muresan, colega cu Lily Rosenfeld, un contact viu si un prilej de a afla lucruri “neoficiale” care nu ar fi niciodata inregistrate in documente si arhive.
    Se adauga si coincidenta nemaipomenita ca Dora Sitnovitzer, prietena mamei tale a fost prietena intima a lui Lily Rosenfeld. Mi se pare geniala ideea de a colinda strazile copilariei lui Lily, un dar oferit d-lui Michael Spitzer, cu mult mai pretios decat datele si informatiike unui istoric de meserie.
    Ai actionat cu cap in investigatiile tale, dar actiunile intreprinse au izvorat din inima. Chapeau!

  • zador+andrei commented on August 25, 2023 Reply

    Am cunoscut în timp real unele secvențe din această poveste.Dar acum când toate secvențele au fost puse cap la cap mi-am dat seama că a ieșit o poveste fascinantă care se pretează de minune,după părerea mea,pentru un scenariu de film.Și de ce nu,după câte știu autoarea evocării cunoaște importanți regizori de film clujeni.Ar fi extraordinar ca la o viitoare gală de film din cadrul TIFF(Transilvania International Film Festival)care se desfășoară cu mare succes în fiecare primăvară la Cluj,să seprezinte o astfel de producție.Există importante documente ,chiar și protagoniști în viață care ar susține narațiunea.
    Oricum autoarea merită toate felicitările pentru tenacitatea cu care a adunat informațiile și flerul jurnalistic pentru unele conexiuni care în final au dus la această extraordinară poveste.

  • Anca Laslo commented on August 25, 2023 Reply

    Extraordinar de emotionanta insiruire de intamplari si legaturi, intregul demers fiind unul uimitor. Dl. Spitzer petrece cateva ore din viata la Cluj, in care i se dezvaluie fragmente din viata mamei pierdute de la prima lui suflare. Mie una acest articol mi-a adus lacrimi in ochi si cred ca ar merita un scenariu de film!

  • Klein+Andrei commented on August 25, 2023 Reply

    Andrea felicitări pentru articol și consecvența ta pentru păstrarea memoriei victimelor Holocaustului și istoriei evreilor clujeni.

    Acest emoționat articol, împreună cu multele din mărturiile supraviețuitorilor să găsească un mod adecvat în cadrul unui viitor muzeu al Comunității Cluj.

  • Tiberiu Georgescu commented on August 24, 2023 Reply

    M-a emotionat neinchipuit de mult;pur si simplu parca am asistat la un film.Felicitari draga doamna Ghita;.

  • Eva+Grosz commented on August 24, 2023 Reply

    Este emoționant că după 80 de ani de la Holocaust figura acestei fetițe gingașe prinde viață, atât prin fiul ei care își caută rădăcinile, cât și prin sprijinul acordat de Andrea și alte persoane care au cunoscut-o.
    Îmi închipui ce momente de emoție a trezit căutarea și găsirea documentelor rămase.
    Felicitări! Un succes care merita efortul!

  • Tiberiu+Ezri commented on August 24, 2023 Reply

    Articolul acesta este un document istoric important.

  • Veronica Rozenberg commented on August 24, 2023 Reply

    Andrea, nu e prima oara cand imi spun cat de nemaipomenita esti. De data aceasta citirea articolului care evoca amintiri, dorinta lui Michael Spitzer de a se confrunta cu trecutul sau si al mamei sale, parcurgand aproape impreuna cu el, spirala evenimentelor din viata lui Lili Rosenfeld, pur si simplu au facut ca inima sa-mi bata intr-un tempo grabit mult mai rapid decat cel obisnuit. Impresionanta situatie descoperita intr-un tarziu, momente grele de viata, incarcata de ghinion, durere si putine clipe de viata buna, relatare emotionanta pana la lacrimi, asa cum este de altfel abnegatia si dorinta ta, dar si relationarea atat de vasta pe care o ai, in a oferi celor care doresc sa afle amanunte despre viata ascendentilor lor.

    • Andrea Ghiţă commented on August 24, 2023 Reply

      Mulţumesc pentru aprecieri. Dacă aş fi avut mai multă răbdare, aş fi aşteptat cu publicarea articolului până reuşeam să mai găsesc documente de arhivă privitoare la părinţii lui Lili şi la fratele ei. Dar am fost atât de emoţionată încât nu am putut rezista tentaţiei de a publica articolul acum, eventual cu promisiunea unei continuări. Michael Spitzer e un muzicolog de talie mondială, dar un om foarte modest şi foarte sincer. M-a impresionat mult.

      • Veronica Rozenberg commented on August 24, 2023 Reply

        In entuziasmul tau, chiar si in situatii de frontiera, triste, dar cu inflectiuni de spreanta pentru viitor, cat si in “nerabdarea” actiunii, ma recunosc pe mine insami 🙂

        E absolut formidabil ce ai facut si in timp atat de scurt.

  • Lőwy Daniel commented on August 24, 2023 Reply

    De mult nu am mai citit o istorie de familie atât de emoționantă. Sincere felicitări, Andrea, pentru demersurile tale și rezultatele deosebite ale investigației tale!

    • Andrea Ghiţă commented on August 24, 2023 Reply

      Mulţumesc. Sper să continuăm cercetările.

  • Hava Oren commented on August 24, 2023 Reply

    Un articol extraordinar pe care nimeni în afară de tine nu l-ar fi putut scrie. Felicitări!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *