De ce mi s-a dat numele Mirjam? Încă din copilărie mama mi-a povestit cum se dau numele la evrei. De obicei numele se dau în amintirea unor morți dragi. Bineînțeles că se pot da și alte nume, dar nu din întâmplare cele trei verișoare și cu mine au primit numele de Mirjam. Era numele bunicii mele de la Botoșani, (cu toate că, de fapt, în actul ei de naștere era trecut Maria). Ea a murit foarte tânără, când mama mea avea doar 11 ani, lăsând patru copii orfani. Când aceștia au avut la rândul lor copii, tuspatru au dat numele mamei lor, Mirjam, primei lor fetițe.

Cea dintâi Mirjam, numită în familie Mirjam cea mare, era fiica surorii mai mari a mamei mele. Era cu aproape doi ani mai mare ca mine. Povestea vieții ei e interesantă: Inițial locuia cu părinții la Siret, dar după accidentul de mașină soldat cu moartea tatălui ei, familia s-a mutat la Botoșani. Era o fetiță foarte deșteaptă și descurcăreață și a urmat liceul. De câteva ori și-a petrecut vara la noi, la Câmpulung, și ne-am împrietenit. La întoarcerea mea din deportare am aflat că prietenul ei, G.S., fiul unui om ceva mai înstărit, a fost și el deportat în Transnistria pentru că ar fi fost comunist. Sub acest pretext au fost deportați tineri din toată țara, mai ales tineri evrei, și cei care nu erau au devenit comunişti chiar în deportare.

După 23 August 1944 s-a întors și G.S. și după scurt timp Mirjam și G. s-au căsătorit și au plecat la București. El a primit un serviciu la un ziar, responsabil de partea tehnică, iar Mirjam și-a luat în serios rolul de soție. Fiul lor, S., acel care a postat un comentariu la articolul meu recent din Baabel, s-a născut în 1945. Când m-am măritat și m-am transferat cu facultatea la București, în 1947, am vizitat-o de mai multe ori pe Mirjam.

Mare a fost deznădejdea când am aflat că soțul ei a fost arestat. A stat peste șase ani în închisoare fără să fie judecat. Până a reușit să găsească un serviciu, Mirjam a fost întreținută de familie. Cu greu a găsit un post de vânzătoare de pâine. După întoarcerea soțului, situația lor materială s-a înrăutățit și mai mult, deoarece s-a nimerit tocmai în perioada celei de a doua stabilizări, când valoarea banilor a fost crunt diminuată.

Atunci a început lupta familiei pentru emigrare. S-au înscris pentru a emigra în Israel, dar ca mulți alții, au plecat în Canada, bazați pe sprijinul unchiului care emigrase în anul 1935. S., fiul lor, era deja la liceu și s-a opus acestei emigrări, dar a fost nevoit să plece cu părinții. Familia a intrat în afacerile unchiului și astfel și-au găsit un nou „acasă”. Eu i-am vizitat la prima mea călătorie în Canada.

Mirjam cea mare era o bună gospodină și nu avea servici. Mai greu i-a fost fiului lor care a studiat avocatura. În cele din urmă el a revenit în România, s-a însurat cu o fostă colegă de școală și a luat-o și pe ea în Canada.  

Mirjam cea mare a fost o mamă și o bunică exemplară. Întâi i-a murit soțul și ea a murit la vârsta de 84 ani. A avut grijă de familia și casa ei ca și cum ar fi fost la Botoșani.

A doua Mirjam am fost eu. În familie mi se zicea Mimi, numai în acte eram Mirjam. Când ne-am cunoscut, soțul meu zicea că Mimi e nume de pisică și m-a întrebat cum mă cheamă. Și de atunci sunt Mirjam.

A treia Mirjam a fost fiica fratelui mai mare al mame mele, cel care emigrase în Canada cu o fetiță de șase luni numită tot Mirjam. Eu am cunoscut-o când am fost în Canada. Toată lumea spunea că semănăm fizic foarte mult. Era o persoană cultă, relativ tăcută și nu vorbăreață ca mine. Nu a avut copii, a murit tânără de cancer.

A patra Mirjam era fiica surorii mai mici a mamei mele. I se spunea Mirica. Eu am stat în gazdă la ei când am învățat la Botoșani. Mirica era un copil foarte harnic, ambițios și a învățat foarte bine. Când m-am întors din deportare, mama ei murise de câteva luni. Dar viața merge înainte. În scurt timp tatăl ei a găsit pentru copiii lui o mamă „vitregă” care s-a dovedit o persoană foarte de treabă și a contribuit din toată inima la creșterea copiilor.

Mirica a studiat medicina la Iași devenind un medic valoros, stimat de pacienți. A lucrat mult timp la țară. Toată familia a emigrat în Israel în anul 1960 și foarte curând Mirica a primit un post la spital și și-a deschis și un cabinet particular. Dar, din păcate, în viața privată nu a avut satisfacții. S-a măritat în cele din urmă, fiindcă își dorea un copil, dar după șase luni a divorțat. Și-a construit o casă de vis într-un cartier select din Tel-Aviv, dar nu a durat mult și a murit și ea de cancer, lăsând în urmă fiul mult dorit. Am vizitat-o și pe ea în prima mea călătorie în Israel.

Oare numele contribuie la soarta celui ce-l poartă? Mi-am pus de multe ori această întrebare.

Am scris acest articol în amintirea celor trei verișoare care au purtat ca și mine numele bunicii Mirjam pe care nu am cunoscut-o decât din povestirile mamei.

Mirjam Bercovici

București, 17-09-2023

.