Copiii mei îmi trimit filmulețe care te învață cum să-ți baricadezi eficient casa. Asta indică starea de panică în care s-a ajuns. Până acum, fetele mele nici nu știau precis unde-și țin cheile apartamentelor. De ieri însă, teama că nu mai poți fi în siguranță în propria casă a pus stăpânire pe toți. Analistul politic Ovidiu Raețchi scrie că peste un secol de istorie s-a evaporat în câteva ore și Sderot 2023 a devenit Chișinău 1903, locația unui pogrom de tristă amintire care l-a făcut atunci pe poetul Chaim Nahman Bialik să scrie poemul “Orașul măcelului”. Statul Israel a fost creat și ca o poliță de asigurare pentru evreii din toată lumea că acest gen de masacre nu se vor putea repeta. Însă în ziua de ieri, această poliță nu a avut acoperire. Imaginile venite de pe front – da, acum îi putem spune așa – sunt cutremurătoare. Într-una din ele, teroriștii din Hamas au luat ostatecă o femeie bătrână, poate chiar supraviețuitoare a Holocaustului, în chiotele de bucurie ale gloatei. Pe imaginile care îmi parvin pe telefon prin WhatsApp nici nu vreau să mă uit. Citesc statistici în ceea ce privește numărul victimelor. Ulterior statisticile devin nume, iar mai târziu chipuri. Îi vezi acolo, copii cuminți, în fotografii liniștite de familie, figuri adolescentine care nu se vor mai maturiza niciodată. Ar putea fi acolo propriul tău copil, chiar îi și seamănă un pic. Un băiat în uniformă militară mângâindu-și cățelul. O fată într-o fustă largă, într-o poză de vacanță din Orientul Îndepărtat. Conducătorul nostru declară la televizor că ei, palestinienii, au deschis porțile Iadului. Parcă am mai auzit retorica asta undeva. A da, tot așa zic si palestinienii. Într-un singur punct îmi doresc să nu ne asemănăm cu ei. Îmi doresc ca noi să nu ajungem să celebrăm moartea, tortura, umilința, așa cum procedează ei. Atunci când faci asta, te descalifici singur, nici nu mai contează cât de dreaptă ar fi cauza pentru care crezi că lupți – scrie într-o postare scriitorul Septimiu Pan.
Adevărul este că palestinienii sunt folosiți, au fost dintotdeauna. Acum de către regimul iranian. Posibilul acord dintre Israel și Arabia Saudită trebuie torpilat, iar ei sunt cea mai eficientă torpilă. O folosești și apoi o arunci. Evident că această acțiune, aceste multiple crime pe care le săvârșesc, nu vor rezolva problema palestiniană, ci doar le vor induce mai multă suferință. Din păcate, însă, aveam de-a face cu o generație îndobitocită eficient.
Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a doua.
George Uri Schimmerling
11 Comments
Un început de control asupra Fâşiei Gaza, armata se pare că a reuşit să elimine pe majoritatea teroriştilor, deşi nu în totalitate. Continuă cu o frecvenţă uşor în diminuare spre orele serii lansarea de rachete în zonele sudice ale Israelului.
Dezbaterile privind eventualul guvern de urgenţă nu par să progreseze şi poate şi mai puţin să ducă la hotărâri majore.
Se vorbeşte mult la televizor, doresc să menţionez calitatea deosebită, seriozitatea, prezenţa extraordinară a jurnaliştilor canalului oficia de statl Kan 11 (aparţine Companiei de Transmisie Israeliană).
După ştirile de seară, care acum oricum continuă până noaptea târziu, apare din nou Netanyahu în faţa poporului încercând să exprime intenţiile sale într-o ordine oarecare, şi în mod destul de neclar, expune lozinci şi desigur ameninţă că războiul început de Hamas se va întoarce crud şi grav împotriva lor. Hamas este Isis, şi că acum, ceea ce “noi” ştiam despre Hamas, a aflat cu această ocazie întreagă lume.
Nu poate fi imaginat nici în cea mai cumplită secvenţă de imagini, ceea ce au făcut aceşti criminali în primele ceasuri ale dimineţii de 7 octombrie, acea dimineaţă în care paza punctelor de transfer şi a gardului despărţitor nu a existat, şi trupele Hamas au năvălit, cucerit şi ucis soldaţii din bazele apropiate, dar, cu mult mai îngrozitor, dacă poate exista o măsură a tragicului familii întregi din câteva kibutzuri care au căzut primele victimă acestui omucid. Când este citită lista celor dispăruţi, apare nu de puţine ori acelaşi numele de familie. Norocul său întâmplarea, sau providenţa au făcut ca unii dintre locuitori să rămână totuşi în viaţă.
Din declaraţiile acestora, aflaţi la un hotel la Eilat rezultă că pregătirea militară a criminalilor era de mare anvergură.
Până în clipa de faţă se continuă luptele împotriva criminalilor infiltraţi, unii dintre ei ajungând şi mai spre nordul Israelului (Samaria de exemplu).
Mulţi dintre ucişi au fost ucişi în lupte directe cu teroriştii, dar cred că numărul lor este până în 100, ceilalţi momentan 800, dar cu siguranţă vor fi mai mulţi erau civilii orăşelelor din Sud.
Între timp au început conflictele la graniţa cu Libanul, s-au tras câteva Se vorbeşte de faptul că au trimis spre câteva locuri din apropierea graniţei, următoarelor arme de atac:
Grenade propulsate de rachete (în ebraică ar, pi.gi) şi bombe de mortar (în ebraică patzmar).
Trebuie să vă mărturisesc că habar nu am avut de aceste arme, adică în afara numelui lor, nu cunoşteam exact în ce constau, cu atât mai mult în limba română, am verificat cu această sinistră ocazie despre ce este vorba.
Între timp, o trupă de terorişti a încercat să pătrundă prin graniţa nordică, dar a fost lichidată. Ce va fi mai departe? Nu e clar, nici când şi dacă se începe vreo ofensivă terestră, nici dacă va fi vreun atac din partea nordică, oricum Hizbalah are destule posibilităţi de atac cu rachete menite să ajungă la distanţe mari, desigur până în oraşul în care locuiesc.
Trăiesc în speranţa că nu voi fi obligată să cobor în adăpost, lucru care, de la etajul 5, pe scări ar fi aproape imposibil, În trecut ne-am adăpostit în casa scărilor, presupunând că este cumva betonată, şi acolo o duceam în anul 2006 şi pe mama, care era deja în scaun cu roţile la vârsta nobilă de 94 de ani cu o fractură de femur ne operată, greşeală pe care nu mi-am iertat-o niciodată. Doctorii nu trebuie NICIODATĂ ascultaţi fără a fi confruntaţi cu păreri suplimentare ale altor doctori. Atunci am greşit.
În momentul de faţă se desfăşoară aşa zise negocieri între Qatar şi Hamas privind schimbul de prizoniere, adică femei, copii, bătrâni răpiţi în Gaza care să fie returnaţi în schimbul a cca 30 de teroriste aflată astăzi în închisorile israeliene, Aparent Israelul nu participă la negocieri.
Tensiunea familiilor celor răpiţi şi aflaţi în mâinile unor criminali care au ucis cu sânge rece atâţia civili nu cred că poate fi descrisă în cuvinte.
Oare lumea cea mare, va avea acum mai multă simpatie şi înţelegere pentru israelieni, pentru luptele care au de atâtea ori au avut loc în zonele ocupate, sau ocupate şi ulterior eliberate (ca de ex. Gaza)?
Există probabil o periodicitate a CATASTROFELOR, m-am gândit întotdeauna la această componentă a realităţii, am întâlnit-o adeseori, una din ultimele sale apariţii pe plan mondial a fost atacul Rusiei asupra Ucrainei. Sper ca în Israel, războiul împotriva Hamasului nu va luă atât de mult timp, până când se va ajunge la un deznodământ.
Observ ceva comun între scenele ce au fost televizate în timpul războiului din Ucraina şi cele care se desfăşoară acum în Israel, este vorba de una dintre jurnalistele canalului Kan 11, pe care am remarcat-o atunci şi care revine acum. O cheamă Hadas Grumberg, o tânără, poate are 30 de ani, de un curaj şi o prezenţa neobişnuită. A fost de câteva ori în Ucraina în locurile cele mai periculoase, apare acum şi aici fără frică, ieşind din adăpost la câteva minute după căderea rachetei şi auzul acelui BUUUM care o însoţeşte pentru a-şi continua reportajul, intervievând ca şi atunci oameni de pe stradă..
Văzând-o în trecut cum raportează din iarnă ucraineană i-am scris un mesaj în care mi-am exprimat admiraţia faţă de tot ce face. Probabil îl voi repeta. Desigur nu e singură, sunt încă mulţi alţii, oameni curajoşi şi devotaţi. Nici asta nu e înţeles de la sine, chiar dacă este vorba de meseria şi profesionalismul cu care o fac.
Comentariile acestea sunt ca nişte note de jurnal. Dupő ce trece toată grozăvia aceasta ar trebui copiate toate într-un fiăier unic. E o perioadő foarte, foarte grea, cu multe implicaţii. Trebuie să menţionez că reportera curajoasă este însoţită peste tot de cel puţin un operator imagine şi mai curajos. Jurnalismul activ este una dintre profesiunile cele mai periculoase.
Ai dreptate, ea este insotita de un operator Dany, pe care il roaga de fiecare data sa fotografieze inca o catastrofa si inca o scena incredibila, pe langa interviurile atat de umane pe care ea insasi le ia unora sau altora dintre trecatorii intamplatori.
As fi scris si mai mult, dar unele povesti nu pot fi exprimate decat prin lacrimi !!
La Haifa străzile, centrele comerciale sunt destul de goale, magazinele ceva mai pline, lumea se aprovizionează pentru că nu se ştie practic ce se va întâmpla cu partea nordică a Israelului.
Circulând astăzi de dimineaţă cu problemele curente, doctor, ceasornicar, cumpărături, mă gândeam tot timpul că ceea ce s-a putut petrece aici în Israel, nu cred că s-a petrecut vreodată undeva în lume:
Un grup mare de criminali învrăjbiţi, fără vreo reprezentanţă statală (adică nu sunt soldaţi ai unui stat – şi păcat, pentru că altfel puteau probabil să fie mai uşor traşi la răspundere de comunitatea internationala), deci criminalii au TRECUT FRONTIERA ISRAELULUI SUVERAN, o frontieră pe care nu a păzit-o nimeni, au trecut-o cu mare uşurinţă şi s-au împrăştiat pe o zonă largă în sudul ţării, în apropiere de frontieră, totul fiind programat şi susţinut de o ploaie de mii de rachete – iniţial s-a vorbit de 5000, ulterior de cca 2700, mă refer doar de prima trimitere în zorii zilei de 7 octombrie, căci de atunci se trage fără întrerupere aproape către centrul, sudul Israelului şi până la Ierusalim.
Cum s-a putut realiza această trecere de frontieră, într-un stat ca Israelul, dar nu s-ar fi putut realiza nicăieri, fără ca imediat să fie puse în funcţiune mijloace de detectare a infractorilor. Şi să nu uităm, este o graniţă terestră.
Aceşti criminali nu au putut fi detectaţi decât parţial, au venit peste o mie, ulterior se pare că încă au mai reuşit să se infiltreze, şi pentru că începutul acestui proces a fost destul de întârziat, dar nici acum nu există practic mijloace de a localiza zeci (sau poate chiar mai mulţi) terorişti ce se ascund pe teritorii împădurite, sau printre tufişuri, o parte din ei fiind încă în aşezări, case şi ţinând ostatici populaţia înspăimântată.E de neconceput, e revoltător, cuvintele – ale mele cel puţin – nu pot descrie absurditatea acestei situaţii, care pare încă departe de a fi încheiată. Nimeni nu ştie când şi cum.
Mai mult, deoarece oameni din zonă circulă ici, colo cu maşinile proprii, teroriştii pot să împuşte şoferul şi să fure maşina, continuând să gonească către centrul şi poate nordul ţării. Şi acolo vor începe din nou tragerile înspre localnicii care se găsesc în stradă încercând să-şi continue viaţa cotidiană.
Frica unui asemene fapt nu poate fi oprită, şi ca să încerce a evita, a împiedica asemenea situaţii, grupe de soldaţi şi soldate cu armele pregătite îi aşteaptă pe cei care ar incearca să pătrund către alte zone ale ţării.
Populaţia locală nu poate fi evacuata cu uşurinţă, altfel, posibil că s-ar bombarda intens în zona încercuită sau infestată cu terorişti, dar teama de a-i scoate pe oameni din casă împiedică probabil o asemenea acţiune. Şi să nu uităm, există şi a muri prin inaniţie, căci nu e clar ce face persoanele închise în camera betonată de mai bine de 48-60 de ore, şi nu e clar dacă au posibilitatea de a se aproviziona cu apă măcar. Sunt sfătuiţi încă, în aşezările sudice să rămână în spatele uşilor închise şi desigur ale camerelor betonate.
Din când în când vorbitorul Zahal spune câteva prostioare, îmi cer scuze dle Konig, sau alţi suporteri, dar am mai auzit vorbitori în anii cei mulţi de când mă aflu aici, aşa o figură jalnică, încă nu am întâlnit.
Momentan nici măcar nu se ştie probabil cine e printre cei răpiţi, sau care nu mai sunt în viaţă, în afara unui număr bănuiesc, restrâns.
E teribil, e înţepător să ştii că atâţia tineri au murit de pomană, au ramas întinşi pe iarba terenului unde veniseră să se simtă bine.
Vorbeşte acum un fost general, care fusese în trecut comandatul forţelor israeliene din Sud. Nu ştie nimic, nu vorbeşte la obiect, totul e într-un nor general de neclaritate şi neputinţa.
Bibi, unde eşti mai Bibi? Oare nu ar fi nevoie de încă un tribunal care la momentul potrivit să judece pe cei care au dus Israelul la această situaţie imposibilă?
Din păcate singura susținere pe care pot s-o ofer prietenilor mei din Israel este gândul meu bun trimis spre voi și regretul pentru asemenea situație cumplită. Fie ca totul să se termine repede și să fiți în siguranță în fiecare clipă!
Draga Anca, deoarece suntem practic privilegiati sa vedem tragedia ca pe un film ce ilustreaza o forma a Apocalipsului, iti multumesc.
Am auzit cateva informatii importante, unele despre filme video care au documentat clipele de groaza ale celor care au parasit campul serbarii sub gloantele teroristilor, nedandu-si seama de la inceput, ce se intampla. Se pare c ain primele ceasuri, doar fortele MILITIEI inairmate cu un simplu pistol, fara echopament protector au reusit prin diferite stratageme sa apere pe unii dintre tinerii aflati in fuga pe campul serbarii. Aceste forte au fost singurele care au asigurat cumva,in primele ore, protectia atat a tinerilor cat si a unor locuitori din asezarile invadate de teroristi.
Un alt lucru la fel de derutant este ca prin acel gard care initial a fost distrus de buldozer se pare in cateva locuri, si care nu a fost reparat, continua – info de astazi de dimineata – bandele de teroristi sa strecoare in Israel. Cum de nu este in lungul acestui gard o continua armata de aparare, tancuri, elicoptere, osbervatori?
Am insirat nenumarate aspecte ingrozitoare, pe care le inregistrez la fel de ingrozita de ce se poate intampla, dar nedumerita cum se intampla totui intr- tara ca Israelul, care era considerata intotdeauana la limita superioara a capacitatii militare atat ca armament cat si organizare. S-a dovedit din pacate neadevarat in aceste momente.
Pe langa pierderile umane, care sunt de neinlocuit, ‘ Israelul a suferit enorme pierderi economice enorme, pierderi materiale uriase, si daca ne gandim mai serios, oare cati dintre oamenii care au trecut prin aceasta trauma care inca nu s-a incheiat pentru toti, se vor intoarce la asezarile de langa granita cu Gaza (caracterizate de unul dintre cei intervievati ca ar fi 90% paradis si 10% infern) . Probabil ca dispozitia aceasta s-a inversat dupa ultimele evenimente.
Oamenii aceia care si-au facut casele in zona poate ca faceau parte dintre oamenii despre care Naomi Shmer vorbea in minunatul si optimistul ei cantec
“Oameni buni in mijloc de drum, oameni buni de tot”
www DOT youtube DOT com SLASH watch?v=8LcXXijE8yQ
Nu de mult tradusesem un cantec, din pacate nu a fost de bun augur, pe acesta nu-l voi mai traduce….sper ca ceva se va mai putea repara, dar stiu bine ca nu mult, oamenii nu mai sunt 🙁 🙁
Ai dreptate, e pogrom. Niciodată nu mi-aș fi gândit că vom fi confruntați cu un pogrom în sec. XXI. Eu nu reușesc să înțeleg ce s-a întâmplat, ororile mă depășesc. Mi-a stat mintea-n loc!
Si unde are loc pogromul? In Israel.
Fiecare cuvant, in stanca. Si ce ne va aduce ziua de maine?
Iti va aduce pe ZEUL BIBI in aceasi postura de conducator nedezlipit de stanca pe care s-a postat, sau pe care l-au lipit partidele de extrema dreapta si religioasa !!!
Ziua a doua ne plângem cei 700 de morți (și vor mai fi), peste 2000 de răniți și zeci de civili și soldați răpiți.