Îmi amintesc că atunci când scriam programe în limbaj COBOL[1] (în anii 1970) existau aşa-numite cuvinte rezervate care, având un rol special, nu puteau fi folosite ca atare în corpul programului. Pentru mine cuvântul Holocaust are acelaşi statut. Utilizarea sa frecventă îi diminuează unicitatea definită în lucrările de referinţă care tratează negaţionismul sub toate aspectele lui[2].
Multă lume confruntată cu tragedia unui masacru caută metafore cât mai sugestive şi atunci spune: holocaust şi e greu să vii cu lexiconul sau cu articolele de specialitate ca să infirmi validitatea comparaţiei, chiar dacă ea nu e potrivită.
Consider că e nepotrivită pentru că Holocaustul, care a dus la uciderea a şase milioane de evrei şi a sute de mii de romi, a avut loc printr-o acţiune metodică şi consecventă, legiferată de parlamentele şi executată de guvernele ţărilor cu regim fascist, asupra cetăţenilor proprii, lipsiţi total de apărare, cu şanse aproape inexistente de a se salva. Dimensiunile şi durata Holocaustului nu pot fi comparate cu nicio altă crimă în masă.
Cred că utilizarea frecventă a cuvântului duce la trivializarea lui, la scăderea percepţiei grozăviei care s-a petrecut atunci şi, implicit, la diminuarea combaterii oricăror derapaje care ar putea conduce la repetarea lui.
La fel simt şi atunci când este folosit, fără discernământ, însemnul stelei galbene. În timpul Holocaustului, steaua lui David – un semn tradiţional al afirmării libere a evreităţii – a devenit stigmatul evreului prigonit, hărţuit, ghetoizat şi sortit morţii.
Cred că în zilele noastre arborarea stelei galbene, aşa cum au făcut-o anti-vacciniştii în timpul pandemiei[3], dar şi reprezentantul la ONU al statului Israel (un stat suveran şi puternic, care-şi apără cetăţenii) a fost un act total nepotrivit. De altfel această opinie nu e doar a mea[4].
Am împărtăşit aceste opinii, fără a-mi face iluzia că s-ar putea institui vreo reglementare care să oprească oamenii să arboreze steaua galbenă sau să pronunţe cuvântul „holocaust” atunci când cred că astfel mesajul lor capătă mai mult impact, ci mai degrabă pentru a atrage atenţia cititorilor de capcanele acestor manifestări.
În plus, prin aceste rânduri, în calitate de descendentă a celor care au pierit în Holocaust – în urma acţiunilor sistematice de anihilare, perfect legale în ţara ai căror cetăţeni erau – îmi exprim durerea că tragedia, care a pus capăt vieţii a milioane de oameni şi a traumatizat existenţa supravieţuitorilor, e pe cale de a deveni un substantiv comun, iar simbolurile ei, instrumente de manipulare.
Andrea Ghiţă
[1] https://en.wikipedia.org/wiki/COBOL
[2] https://www.observatorcultural.ro/articol/negare-trivializare-si-comparatie/
[3] https://www.adl.org/resources/blog/anti-vaccine-protesters-misappropriate-holocaust-era-symbol-promote-their-cause
[4] https://www.reuters.com/world/israels-un-delegates-criticised-wearing-yellow-stars-symbol-pride-2023-10-31/
9 Comments
Ai dreptate, Andrea. Citez din înţelepciunea populară: “Ce-i prea mult strică!”
Un articol binevenit care ne atrage atentia sa gandim mai profund inainte de a ne exprima. Sa nu aruncam cu vorbe, fiindca ele pot ricosa.
De fapt, orice analogie e – intr-o masura mai mica sau mai mare – problematica, fiindca doua evenimente specifice nu pot fi suprapuse asemenea unor coli de hartie de calc. Dar in mod special aceasta comparatie e complet pe dinafara.
Sunt de acord cu definiția pe care ai dat-o unicității Holocaustului, așa cum îl definea și Elie Wiesel. În epoca modernă poate numai armenii au suferit ceva asemănător. Cât despre Magen David galben sunt de acord ca Erdan a greșit că a arborat steaua galbenă. Eu cred că a făcut-o din disperare vizavi de indiferența ONU și a lui Guterrez care acuzau Israelul ca fiind ucigaşi de copii.
ma refeream la afirmatia “stat suveran si puternic care isi apara cetatenii”
Iau o particica din acest articol comprehensiv:
“Cred că în zilele noastre arborarea stelei galbene, aşa cum au făcut-o anti-vacciniştii în timpul pandemiei[3], dar şi reprezentantul la ONU al statului Israel (un stat suveran şi puternic, care-şi apără cetăţenii) a fost un act total nepotrivit. De altfel această opinie nu e doar a mea”
As mentiona ca si eu cred ca folosirea stelei galbene de catre ambasadorul ONU, a fost un act negandit pana la capat, posibil chiar fara o aprobare guvernamentala. Dar, din pacate, a doua parte a afirmatiei tale, Andrea, are o bresa adanca, pentru ca desi in general este adevarat ceea ce afirmi, cele intamplate au aratat opusul intr-un mod nespus de tragic. Nu stiu unde, cand si in ce situatie au fost ucisi cu sange rece 1400 de oameni, fiindu-le distrus toata existenta care ii inconjurau. Deci, in ciuda rezultatelor de atunci incoace, Hamas inca nu a dat inapoi, nu s-au predat, nu dau semne clare ca ar fi invinsi si suntem dupa o perioada mai lunga decat orice razboi propriu-zis, pe care l-a purtat Israelul de la infiintarea sa.
E un război dificil pentru că inamicul e amestecat cu populaţia civilă şi Israelul luptă pe terenul inamicului. Totuşi, semnele indică victoria. Eu mă refeream la faptul că israelienii sunt apăraţi de guvernul şi ţara lor şi nu prigoniţi şi exterminaţi, deci nici termenul Holocaust şi nici steaua galbenă nu au ce căuta în aceste condiţii. Desigur că eu nu pot împiedica pe nimeni să le utilizeze, doar am semnalat.
Let’s hope ca timpul va aduce victoria Israelului, desi jertfele directe sau indirecte, cat si consecintele pe alte planuri, ale acelui blestemat 7 octombrie vor tine in loc tara pentru multa vreme.
In conformitate tratatului de la Oslo (1993), populatia palestiniana din fasia Gaza, fac parte din statul Israel si se bucura de autonomie. Au cetatenie palestiniana. Ei primesc alimente, apa, curent electric, sprijin medical din partea statului Israel.
Aveți dreptate!