Raimondo Montecuccoli a fost un faimos general de origine italiană din secolul al XVII-lea în slujba Habsburgilor, cunoscut pentru victoriile sale din Războiul de 30 de Ani și din bătăliile împotriva turcilor, precum și pentru manualele pe care le-a scris despre arta războiului. Și dacă lumea nu a auzit despre el, precis își va aduce aminte de o zicală a lui care a devenit faimoasă: ”pentru un război îți trebuie trei lucruri: bani, bani și iar bani”. În paranteză, se pare că de fapt nu el ar fi spus-o, ci contele Gian Giacomo Trivulzio, comandant al armatei regelui francez Ludovic al XII-lea, cu 100 de ani înainte, dar în conștiința publică autorul este Montecuccoli. Important nu este autorul cuvintelor, ci semnificația lor, foarte adevărate și astăzi; ultimul care și-a dat seama de acest lucru este Volodymir Zelensky, președintele Ucrainei.

Războiul ruso-ucrainean împlinește în curând doi ani și, așa cum am mai scris, nu se vede nicio luminiță la capătul tunelului. Nu se întrevede sfârșitul confruntării, pentru simplul motiv că niciuna din părți nu este dispusă să propună negocieri de pace. Zelensky nu poate, ar însemna sfârșitul lui ca om și ca președinte, sfârșitul Ucrainei ca stat, sfârșitul tentativelor de a realiza în apropierea Rusiei o țară care acceptă modul de viață occidental, democrația și drepturile omului. (Am spus că acceptă, nu că le-a și implementat sută la sută. Oricum, există intenția.) Vladimir Putin nu are niciun interes să solicite pacea. În ultima perioadă, armata rusă, chiar dacă suferă regrese, a ajuns la faza de război al tranșeelor, s-a fixat solid pe linia frontului, a minat terenul și a reușit să stopeze ofensiva ucraineană. Putin nu duce lipsă de oameni, ce înseamnă câteva sute de mii de soldați mobilizați la o populație de aproape 150 de milioane? Practic câteva fire de nisip, moartea lor nu contează. În plus, Putin are bani și prieteni – Iranul, Coreea de Nord – care-i furnizează arme. Și are din ce să le plătească. Putin are și răbdare. El poate aștepta încă un an, doi, între timp mai câștigă un mandat prezidențial. Așteaptă să apară breșe în unitatea euroatlantică din cauza banilor și probabil a jubilat când republicanii din Senatul american au respins noul ajutor de 106 miliarde de dolari cerut de Biden, nu numai pentru înarmarea Ucrainei ci și pentru Israel și Taiwan. Senatul este dominast de republicani, mulți dintre ei din gruparea care îl susține pe Donald Trump. Aceștia nu au ținut cont de avertismentul pe care președintele Biden l-a adresat Congresului înaintea votului și care spunea că de respingeresa cererii va profita Vladimir Putin.

Senatorii nu au respins numai cererea de asistență financiară, ci întreg pachetul de legi unde figurau și măsuri de asigurare a granițelor, facilitarea condițiilor de acordare a azilului, a imigrării. De menționat, în Camera Reprezentanților au fost și democrați care au votat respingerea, cei din grupul așa-zișilor ”progresiști” care se opun ajutorului oferit Israelului.

Volodimir Zelensky se află într-o situație de-a dreptul dramatică. Ar fi dureros ca acest război – care în mod simbolic se poartă nu doar pentru Ucraina, ci pentru afirmarea principiilor lumii libere – să se încheie… din lipsa banilor. Dar armata ucraineană are nevoie de fonduri pentru a achiziționa armament. Iar aici se mai adaugă un alt element: prelungirea războiului – adevărul este că nimeni nu s-a gândit pe termen lung – a dus la epuizarea unor arme şi muniţii, de pildă obuzele. Europa a promis un milion de obuze, dar… Surse din cadrul Agenţiei Europene de Apărare au informat că din programul adoptat în martie de a livra un milion de obuze către Ucraina într-un an, statele Uniunii Europene au comandat doar cca. 60.000. Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a recunoscut că ținta de un milion de obuze nu va putea fi atinsă. Există opinii divergente cu privire la motivul eșecului, unii sugerează că guvernele statelor UE nu și-au respectat promisiunile de sprijin pentru Ucraina, în timp ce alții susțin că industria militară europeană nu are capacitatea de a produce cantitatea solicitată de politicieni.

Ministrul ucrainean de externe, Dmitro Kuleba, a indicat luna trecută că problemele sunt mai degrabă de natură tehnică decât politică. Nu cred că acest lucru are o importanță majoră, fapt este că ucrainenii nu vor avea cu ce să lupte. Și alte surse nu au.

În momentul în care apare articolul se va fi desfășurat Consiliul European, reuniunea la nivel înalt a șefilor de stat ai UE, și se va ști dacă Ucraina a obținut votul Consiliului de a începe negocierile de aderare la UE. Chiar dacă acceptul final va fi dat (sau nu) peste câțiva ani, deoarece sunt foarte multe criterii de îndeplinit, votul pozitiv ar întări sprijinul european pentru Ucraina, ar da un nou stimulent continuării războiului. Dar cum în Consiliul European astfel de decizii se iau cu consensul tuturor țărilor membre, mă întreb dacă s-a reușit convingerea sau mai bine zis cumpărarea votului Ungariei care de la bun început s-a opus. Totuși, în joc sunt sute de miliarde de euro din PNRR pe care Comisia Europeană le-a reținut din cauza a ceea ce se consideră încălcări ale drepturilor omului de către Budapesta. În ultimele săptămâni însă, o parte din fonduri au fost eliberate și este posibil să i se mai dea ceva în schimbul consensului pentru Ucraina. De fapt, ideea lui Viktor Orban este să se exercite presiuni pentru negocierile de pace, chiar dacă aceasta ar fi în defavoarea apărării democrației pe care o simbolizează războiul.

Se spune că războiul din Gaza i-a servit lui Putin să distragă atenția asupra celui din Ucraina. Eu nu cred, lumea este conștientă de ambele războaie, numai că nu vede soluționarea niciunuia dintre ele. Va veni un moment de oboseală, nu numai a beligeranților, ci a țărilor care îi sprijină. Și atunci? Eu nu văd că va apărea o lume mai bună. În schimb, mor oameni. Din păcate, nu mai progresăm, direcția s-a inversat în mai rău și nimeni nu ne poate indica deocamdată o altă cale.

Eva Galambos