Sergiu Segal, un nepot regăsit prin revista Baabel

Nu m-aș fi gândit vreodată că un articol scris de mine pentru Baabel va putea să mă ajute să regăsesc un nepot – fiul unei verișoare. Articolul relativ recent „Patru verișoare cu același nume” a avut acest rezultat. Fiul verișoarei mele Miriam din Montreal, Sergiu Segal, l-a citit, nu știu în ce împrejurări, și s-a adresat revistei. În acest fel el m-a găsit imediat și eu mi-am regăsit acest nepot despre care de foarte mulți ani nu mai știam nimic.

Povestea familiei lui este parțial cunoscută din articolul publicat în 17 septembrie 2023. https://baabel.ro/2023/09/patru-verisoare-cu-acelasi-nume/

Sergiu, fiul verișoarei mele Miriam, s-a născut în anul 1945 la București și la vârsta de 12 ani a plecat împreună cu părinții în Canada, la Montreal. Acolo locuia și fratele mamei mele, emigrat în 1936, și fratele verișoarei Miriam, Romi, venit via Israel. O mare parte din familia mea locuiește și acum în Canada. Cei mai bătrâni au murit și dintre cei care mai trăiesc, Sergiu e singurul care vorbește românește și, precum am văzut, e interesat să reia legătura cu mine, verișoara mamei lui, din România.

Sergiu ar trebui să aibă acum 79 de ani, cred, și povestea vieții lui e interesantă. A făcut liceul în Canada, a revenit la București ca cetățean canadian și nu a plecat decât atunci când a putut să o ia cu el pe colega și prietena lui. Atunci l-am revăzut și nu credeam că o să mai am altă ocazie. Dar, din fericire, după 1989 am putut pleca în SUA și în Canada, bineînțeles cu invitație, și mi-am vizitat rudele. Pe mulți nu-i cunoșteam, dar la verișoara Miriam mă simțeam ca acasă. Atunci l-am revăzut din nou pe Sergiu, matur, însurat și cu doi copii.

Sergiu era avocat și, dacă îmi aduc bine aminte, soția lui din București era inginer și avea un serviciu bun. El mi-a povestit că nu i-a fost deloc ușor să ajungă avocat, a muncit mult ca să câștige banii pentru studiu. Îmi amintesc cât de mult m-a impresionat efortul lui. Dar cu multă perseverență, toate dificultățile au fost depășite. Avea o locuință frumoasă, cu toate utilitățile, și o mașină bună. Copiii erau bine educați și făceau sport. Nu știu dacă vorbeau românește cu bunicii. Chiar după ani de zile Sergiu și soția lui mai făceau eforturi ca să se adapteze la modul de viață al rudelor mele foarte religioase. Am asistat la o sărbătorire de Bar Mițva care a durat trei zile încheiate și mi-am putut da seama ce greu le-a fost lui Sergiu și soției sale.

Prima discuție mai serioasă, de fapt dispută, am avut-o cu Sergiu când el mi-a propus să rămân la Montreal – ca avocat, el mă putea ajuta să obțin cetățenia canadiană. Avea argumente foarte logice: eram singură, soțul și fiica mea muriseră și eram deja pensionată. În plus știam franceza. Și totuși am refuzat. Dacă aș fi vrut să emigrez din România, aș fi emigrat numai în Israel. Sergiu mi-a spus să mă mai gândesc. Și până la urmă eu nu am emigrat nici în Canada, nici în Israel și acum mă număr printre cei aproximativ 3500 evrei, majorittaea bătrâni, care trăiesc în România.

Cred că refuzul meu l-a supărat, pentru că de atunci nu m-a mai căutat și toate încercările mele de a relua legătura cu el au fost zadarnice. Prin ceilalți veri am mai aflat câte ceva despre el și familia lui, dar în rest, tăcere, chiar după ce i-au murit părinții.

Și iată că un articol scris de mine în Baabel mi-a dăruit un nepot! El a luat legătura cu mine și cu ajutorul tehnicii digitale actuale ne-am și văzut. Are un fiu e medic, care a studiat în Israel. Nici acum nu știu dacă fiul lui știe românește, dar Sergiu vorbește limba chiar mai corect decât mine. Mi-a arătat și cărțile românești din biblioteca lui. Când i-am propus să vină în România să mă viziteze, a răspuns că se va mai gândi.

De fapt lui Sergiu nu-i este dor de mine. Lui îi e dor de propria sa tinerețe și articolul din Baabel i-a trezit aceste sentimente. Dar oricum ar fi, eu mă bucur că l-am regăsit pe Sergiu pe care îl știu de când era copil.

Mirjam Bercovici

București, 21-01-2024

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

13 Comments

  • Daniela Stefanescu commented on February 13, 2024 Reply

    Un text extraordinar! M-a emoţionat până la lacrimi. Şi sunt sigură că domnul Serge Segal îşi aminteşte cu mare drag de “medicul meu de gardă” (cum a scris în comentariul său) şi, dragă Mirjam, eu cred că îi este şi DOR de tine. Te cunosc mult prea bine ca să ştiu că oricine te-a cunoscut mai demult sau mai de curând nu poate să nu se gândească la tine nu doar cu admiraţie şi dragoste, ci şi cu mult DOR. Am pus trei negaţii la rând, dar ele dau o afirmaţie! Să fii sănătoasă şi să mai ai multe astfel de surprize şi bucurii prin BAABEL şi prin noi, cei care te iubim.

  • Marica+Le commented on January 29, 2024 Reply

    Ma bucura mult ca ați reluat legatura cu nepotul din Montreal, membru al familiei de mare calitate si care va iubeste sincer.
    Va poarta recunostinta si acum pentru ca l- ati ingrijit ca medic in copilaria lui,
    pentru eforturile dvs cînd obosita, dupa garda, ajungeati la el acasa pentru a- i urmari tratamentul.
    Si total dezintersat, din afectiune si respect pentru dvs, a dorit sa rămîneţi la Montreal definitiv..
    Va urez sa comunicati numai vesti bune si sa va intîlniti cît mai curînd
    Adaug ca romîna d- lui Serge Segal este epatanta.

  • Serge Segal commented on January 27, 2024 Reply

    Mirjam, ca luna din Scrisoarea 1-a a lui Eminescu, un alt Botoșănean ca dânsa, ca părinții mei, ca majoritatea familiei noastre,

    “Ea, din noaptea amintirii, o vecie-ntreagă scoate” …

    Dar scriind despre mine, mult probabil din modestie, a omis să menționeze că, pe tot timpul copilăriei mele, ea mi-a fost – dacă nu îngerul – medicul meu de gardă.

    Îmi amintesc și azi cum, dis-de-dimineață, încă tânără doctoriță, după o noapte de gardă nedormită la spital, sărea jos din tramvaiul 7 de pe Uranus din București ca să vină să mă vadă. Și de Ada, blondă și zâmbitoare așa precum era, dulceața ei de fetiță, prima mea verișoară, care din nefericire a dispărut mult, mult prea repede dintre noi.

    Două mici corecții: am părăsit România la vârsta de 16 ani, nu 12; iar soția mea, fosta mea colegă de bancă de la liceul Lazăr din București, e matematiciană, nu inginer.

    Da, avem toți o istorie. Și Mirjam ne stă de strajă.

    • Veronica Rozenberg commented on January 27, 2024 Reply

      Emoționantă evocare !!! si cu o tentă poetică care vine de atât de departe….

  • Sofia Ulubeanu commented on January 26, 2024 Reply

    Sa speram ca va avea loc in curand si o intalnire fata in fata!

  • Nicole+Sima commented on January 26, 2024 Reply

    M-a emoționat întotdeauna „regăsirea”. Dacă acum poate fi mai ușor, cu posibilități multiple, consider totuși că acest tip de regăsire, prin intermediul revistei Baabel merită nota maximă. Mă bucur că s-a întâmplat!!!

  • Andrea Ghiţă commented on January 25, 2024 Reply

    În această fericită regăsire un rol deloc de neglijat l-a jucat Gabriel Ben Meron autor şi promotor neobosit al revistei Baabel.

  • Anca Laslo commented on January 25, 2024 Reply

    Ce emoționant și frumos!

  • Sergiu Segal commented on January 25, 2024 Reply

    Un detaliu nescris, poate din modestie caracteristică: Miriam (precum mama, “j”ul nu l-am întrebuințat vreodată) mi-a fost doctoriță, singura mea doctoriță, pe tot parcursul copilăriei mele. Îmi amintesc cum, la nevoie, după nopți nedormite de gardă la spital, încă tânăr medic, cobora în grabă din tramvaiul 7 de pe Uranus în București și trecea strada la noi ca să mă vadă.

    Și o notă personală – apariția primei mele verișoară dreaptă, o dulceață blondă de copilași, Ada, singurul ei copil, singuri cum eram cam cu toții pe atuncea, care – dintr-o nefericire de cruntă durere până și în ziua de azi – a dispărut din viață mult, mult, mult prea devreme.

    Cu mici corecții : am părăsit România la 16 ani, lăsându-mi în urmă colega mea de bancă de la liceul Lazăr, mai târziu matematiciană, nu inginer, și –

  • Sergiu Segal commented on January 25, 2024 Reply

    Un detaliu nescris, poate din modestie caracteristică: Miriam (precum mama, “j”ul nu l-am întrebuințat vreodată) mi-a fost doctoriță, singura mea doctoriță, pe tot parcursul copilăriei mele. Îmi amintesc cum, la nevoie, după nopți nedormite de gardă la spital, încă tânăr medic, cobora în grabă de dimineață din tramvaiul 7 de pe Uranus în București și trecea strada la noi ca să mă vadă.

    Și o notă personală – apariția primei mele verișoară dreaptă, o dulceață blondă de copilași, Ada, singurul ei copil, singuri cum eram cam cu toții pe atunci, care – dintr-o nefericire de cruntă durere până și în ziua de azi – a dispărut din viață mult, mult, mult prea devreme.

    Cu mici corecții : am părăsit România la 16 ani, lăsându-mi în urmă colega mea de bancă de la liceul Lazăr, mai târziu matematiciană, nu inginer, și – pe undeva prin peripețiile tinereții noastre – devenită soție.

    Sergiu,
    acum cu părul cărunt

  • Veronica Rozenberg commented on January 25, 2024 Reply

    Revista baabel a fost si continua sa ramana din diverse motive si un panaceu, si unul care aduce leacuri sau solutii la situatii felurite. Una dintre ele este si singuratatea, iar cele intamplate cu regasirea Dnei Dr. Mirjam este un minunat prilej prin bucuria de a reintalni trecutul cu amintirile sale frumoase. Fie ca intalnirea virtuala sa se transforme cat de curand intr o intalnire adevarata.

  • Hava Oren commented on January 25, 2024 Reply

    Când revista Baabel ajută la regăsirea unor rude sau vechi prieteni, de fiecare dată îmi crește inima de bucurie: iată un efort care a meritat !!!

  • klein ivan commented on January 25, 2024 Reply

    Primul articol citit . Ultimul paragraf e de “milioane”. K.I.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *