La ora bilanțurilor anului 2023, am recepționat o propunere/solicitare din partea eminentului jazzolog Howard Mandel, președinte al JJA (= Jazz Journalists Association) – Asociația Criticilor de Jazz bazată în Statele Unite, ce mi-a făcut onoarea de a mă include printre membrii săi încă de acum trei decenii. Ideea era să propun un JJA Jazz Hero for 2024, mai explicit: „un erou local – activist, avocat, susținător și încurajator al jazzului” de prin partea mea de lume. Printr-o fastă coincidență, în aceeași săptămână asistasem la două excelente reprezentații clujene ale duo-ului româno-american Lucian Ban/pian, pian electric & Alex Harding/sax bariton. Prima avusese loc în subsolul casei unde locuiesc frații Thomas și Micha Mendel. În acel spațiu – improbabil dar ospitalier, grație amfitrionilor – avuseseră loc în ultimul deceniu numeroase serate muzicale de orientare preponderent avangardistă, reunind artiști din țară și de pe Glob. Al doilea recital Ban/Harding, organizat sub dubla egidă Mendel Collective și ClujSmileSociety s-a ținut la Clubul Insomnia, condus de artista fotografă Tünde Márkos, și fu inserat în memoria deja arhiplină a localului drept „concertul anului 2023”. 

În ultimă analiză, „instigatorul” și principalul realizator al unor asemenea evenimente este Thomas Mendel. Amândoi suntem născuți la Cluj, eu în 1951, el după vreo trei decenii. Și-a petrecut primii ani ai copilăriei într’o frumoasă casă, vizavi de fermecătoarea Grădină Botanică. În 1988, a emigrat împreună cu părinții – George și Marcela – în Israel, unde și-a însușit la perfecțiune limba ivrit, stăpânind în continuare la același nivel și româna, maghiara și engleza. Repatriat la începutul noului secol în bimilenara urbe transilvană, a studiat stomatologia la Universitatea de Medicină din Cluj.

De vreo două decenii, Thomas își practică profesiunea cu real succes. Carieră încununată de „minunile de ortodonție” pe care le înfăptuiește la clinica ClujSmileSociety – o denumire în deplin acord cu figura surâzătoare a jovialului dentist. Nu știu cum reușește, dar în tot acest timp el a devenit unul dintre cei mai activi promotori de evenimente avangardiste, cu accent special pe domeniul jazzistic. Concepția sa impresarială privilegiază emoția umană și comunicarea dintre semeni. E o viziune la scară umană, cultivând înfrățirea prin actul creativ, cordialitatea, amiciția – toate acestea, impregnate de un infailibil simț al humorului.

Mi-a demonstrat deschiderea sa spre oameni și arte, nu la modul himeric, ci prin susținerea nemijlocită a multora dintre proiectele în care sunt angajat eu însumi. Astfel, a fost de partea mea la Cursul de Estetica Jazzului pe care-l prezint din 1997 la Academia Națională de Muzică din Cluj, la acțiunile organizate în deceniul de când sunt director al centrului cultural brazilian Casa do Brasil al principalei Universități clujene, Babeș-Bolyai, precum și la numeroase evenimente culturale autohtone sau din străinătate. Nu a ezitat să-mi fie alături, în calitate de consultant tehnic, la prelegerile susținute la Academia Națională de Muzică din Cetinje, capitala istorică a Muntenegrului, sau în capitala administrativă a aceleiași țări, Podgorica; am fost împreună la Ethno Jazz Festivalul din Chișinău, pe care l-am prezentat încă de la prima ediție (2002). Aproape instinctiv, Thomas Mendel pune în aplicare „ecumenismul interartistic”, un concept promovat deja prin întâiul meu volum de eseuri jazzologice, Cutia de rezonanță, publicat în 1985. El reușește să mobilizeze o multitudine de intelectuali – din cele mai diverse sfere, dar cu vădite propensiuni jazzistice – în beneficiul comuniunii dintre arte. Și-l asociază pe această direcție, în primul rând, pe fratele său, visătorul alcătuitor de universuri sonor-electronice, Micha Mendel. Sub titulatura Mendel Collective, cei doi adaugă note originale cosmopolitismului inerent al Clujului.

Amintesc aci încă o fațetă a generozității mandeliene: de-a lungul anilor primisem nenumărate invitațiuni de a vizita Israelul, rămase neonorate. Când nici nu mai speram, Thomas Mendel mi-a împlinit visul de a vizita Țara Sfântă, beneficiind de ospitalitatea ilimitată a părinților săi. Iar cu acea ocazie, mi-a facilitat revederea cu gigantul jazzului avangardist Vyacheslav Ganelin, după fix 30 de ani (fusesem în apartamentul acestuia din Vilnius/Lituania în 1987, când își făcea bagajele spre a emigra în Israel, unde deține actualmente statutul de pontif al jazzului la Academia de Muzică din Ierusalim). Tot grație amicului Thomas m-am reîntâlnit și cu jazzologul Adam Baruch, ex-colegul meu din redacția internațională a revistei varșoviene Jazz Forum, unde el reprezenta Israelul, iar eu România.

Nu mă pot abține să citez o elocventă confesiune a impetuosului Thomas (despre relația sa afectivă cu urbea noastră natală comună), extrasă dintr’un interviu pe care l-a acordat în 2013 revistei Bulevard, sub titlul Thomas Mendel îşi enumeră motivele pentru care iubeşte acest oraş:

„Aici m-am născut, aici am crescut, de aici am plecat şi aici m-am întors.

Aici am fost la grădiniţă…  educatoarea mea a fost și educatoarea tatălui meu.

Aici am cules toate castanele de la liceul Coşbuc până în Zorilor,  împreună cu un prieten în clasa întâi.

Aici ne jucam în fiecare după amiază cu prietenul meu Zoltan, în cimitirul mare şi când vedeam un nume ca al nostru, ne apucam de plâns lângă mormânt, că poate ne era rudă.

Aici mă dădeam iarnă de iarnă cu sania pe cel mai mare şi frumos derdeluş din lume, adică strada Bisericii Ortodoxe (pe atunci nu se practica deszăpezitul pe străzi abrupte), pe care era şi să mor odată, când m-am lovit de un stâlp.

Aici am sărutat prima dată, aici am iubit prima dată, aici am iubit cel mai tare.

Aici am fost prima dată într-un bar unde se asculta blues.

Aici mi-am adormit bunicii cu somnifere, să pot fugi cu prietenii în discoteca în aer liber din Făget.

Aici am urmărit Campionatul Mondial din ‘90 în barul Spaghetti din Haşdeu.

Aici am o gaşcă de prieteni cum nu îţi vine să crezi că e normal să ai.

Aici am studiat şi am învăţat o mare parte din tot ce ştiu.

Aici am ascultat şi am văzut sute de concerte de blues şi jazz (hrana mea spirituală), datorită unui prieten foarte drag.

Aici mă aşez singur pe terasă la o masă şi aproape niciodată nu mănânc singur.

Aici se află majoritatea familiei mele.

Aici râd, aici plâng, aici iubesc, aici am făcut foame, aici zbor şi sunt fericit.

Sunt doar două locuri pe care le numesc acasă, iar Clujul e unul şi primul.”

Ceea ce-l singularizează pe Thomas Mendel în peisajul nostru impresarial este că și-a realizat proiectele bazându-se quasi-integralmente pe forțele proprii. Asta presupune sacrificarea rezervelor personale de energie, timp și finanțe, pentru a împărtăși magia jazzului unui public ce continuă să creadă în valoarea artei autentice. Urmărind fervoarea cu care Thomas Mendel își exercită vocația de filantrop-jazzofil, am realizat că profilul său caracteriologic corespunde trăsăturilor „promotorului local de jazz al anului 2024”, preconizate de către quasi-omonimul său american (între numele Mandel și Mendel diferă doar o vocală și amândouă evocă amintirea luminoasă a compozitorului Felix Mendelssohn). Sper ca opțiunea mea de a-l nominaliza pe Thomas Mendel pentru simpaticul titlu acordat de JJA să fie de bun augur!

Virgil Mihaiu