De curând am avut un vis. Nu a fost dintre cele care ai dori să nu se mai sfârșească. Din contră.
În vis, după un lanț de evenimente / întâmplări pe care nu le mai pot descrie detaliat pentru că nu le mai rețin – niște călătorii cu trenul fără să cunosc destinația… niște mărșăluiri cu dificultate în șiruri nesfârșite de oameni etc. – mi-am pierdut geanta cu toate documentele de identitate.
Se făcea că ajunsesem într-o sală de tribunal pe care o cunoșteam doar din filme. Eram acuzată de ceva și știam că voi fi absolvită de vină doar prin legitimarea mea. Desigur, nu puteam face asta din moment ce nu aveam asupra mea niciun document salvator și pe nimeni care să mă cunoască. Atunci, în gândul-vis mi-a venit ideea să le spun să fie aduși ca martori ai apărării mele redactorii revistei Baabel, unde mi-au fost inserate câteva texte în care, printre altele, eu am vorbit și despre mine. Speram ca din mărturiile acestora judecătorul să-și dea seama că nu are de ce să mă găsească vinovată. De altfel, simțeam acut durerea pe care trebuie să o aibă orice persoană acuzată de ceva, dar nevinovată. Gândul la Baabel îmi dădea un licăr de speranță. Apoi m-am trezit înainte să vină cineva salvator, iar ultima trăire intensă că sunt acuzată pe nedrept s-a disipat lent pentru că nu aflasem verdictul.
Trează fiind, am prelungit puțin întâmplările visului și am realizat că, de fapt, noi, cei care scriem texte scurte, cu sau fără valoare literară, ne creăm o identitate nouă, paralelă cu cea oficială, a vieții trăite. Astfel, pe lângă șina de cale ferată a vieții reale, apare o a doua șină ca imagine a celei de-a doua identități, întregind linia de cale ferată, reprezentând de fapt viața noastră în totalitate, iar traversele sunt întâmplările trăite real și descrise în texte.
Așadar, prin scriere formăm un ADN total, rămânând după noi nu numai ADN-ul biologic deja cunoscut.
Elena Stoican
București, 03.02.2024
7 Comments
Doamnelor Andrea Ghiță, Anca Laslo, Eva Grosz și Domnule Tiberiu Ezri, dac-ați ști cât de încrezătoare sunt! Simt că atâta timp cât voi visa, voi găsi și subiecte pentru a forma cu ele texte. Până deunăzi nu mă preocupa scrisul și știu c-am pierdut multe oportunități de a-mi nota măcar secvențe de vis care m-au răvășit la trezire prin intensitatea trăirilor traversate în somn. Habar n-am ce voi visa! Ce mă bucură este că venirea subiectelor pentru eventuale articole nu cade doar în sarcina mea. Am un prieten de nădejde: somnul. De altfel, voi avea și pe cine să dau vina, dacă nu voi primi semnale “germinative” bune de spus mai departe. Vă mulțumesc tuturor celor numiți, mai ales pentru că simt că mă credeți și asta contează mult pentru mine.
E remarcabil că vă amintiţi visele. În tinereţe, la cel mai grozav loc de muncă pe care l-am avut, Centrul Teritorial de Calcul Electronic Cluj, dimineaţa, la cafea ne povesteam visele. Unii dintre noi îşi aminteau doar crâmpeie, iar alţii nimic, deşi se ştie că toată lumea visează. Unul dintre colegi ne-a spus că secretul de a nu-ţi uita visul este să nu priveşti pe geam imediat după ce te-ai trezit. Acum aş adăuga: să nu-ţi consulţi telefonul sau computerul. :))
Eu cred că visul este în legătură de neseparat cu realitatea pe care un om o trăiește. Freud și psihoanaliza în general pun mare bază pe interpretarea visdului pentru a înțelege personalitatea unui om . Mai cred că este vocea noastră internă care își dă frâu liber în vis. Și copiii au vise. Eu am avut dealungul anilor copilăriei același vis, care revenea în fiecare noapte. Nu-l pot uita. Mulțumim Elena Stoican că ne scrii despre ele.
Şi eu visez repetitiv că-mi pierd poşeta sau telefonul sau că am un telefon fără butoane…Însă niciodată nu am visat că m-aş putea legitima prin Baabel. Această idee, acest vis este flatant pentru revistă. E un minunat compliment sosit direct din subconştient.
Ceea ce scriem capătă, pe deasupra, o identitate nouă în ochii fiecărui cititor. Frumoasă idee și frumos text!
Se știe că unele descoperiri importante sau subiecte de cărți au fost inspirate de visele din zorii zilei. Poate veți avea noroc în viitor.
În contradicție cu visul precedent descris de tine în altă scriere , acest vis e plin de griji : drumuri fără destinație ,pierderea documentelor de identitate- ceva ce semnalează pierderea identității ,coloane de oameni și la urmă un proces de acuzație .
Toate vin din incertitudinea existențială pe care o trăim fiecare din noi.
Eu vin în visul tău ,ca martoră că ești un om nevinovat și fermecător.