De când mă știu mi-au plăcut florile.  În clasa a IX-a, la orele de botanică ni s-a cerut să facem un ierbar.  După ce l-am predat, abia am prins gustul și în următorii ani de liceu am început să colecționez plante și să fac un ierbar pe cont propriu.  Oriunde mergeam, cercetam vegetația locală și căutam să-mi îmbogățesc colecția.  Spre norocul meu am găsit un atlas de plante, frumos ilustrat, după care am început să cunosc plantele și chiar denumirile lor latine.  Cartea aceasta o țin și astăzi la loc de cinste și o mai consult uneori.  Din păcate ierbarul nu putea fi adus în Israel și nu-l mai am.

Nu e de mirare așadar că atunci când s-a anunțat o conferință a dnei dr. Naomi Yuval-Naeh, https://en.history.huji.ac.il/people/naomi-yuval  m-am dus fără să stau mult pe gânduri.  Iar după conferință am avut împreună o discuție foarte interesantă.  Ea a vorbit despre istoria botanicii în Israel și despre întemeierea secției de botanică a Universității Ebraice, poveste care începe cu mult înainte de întemeierea statului Israel, încă din primii ani ai secolului XX.  Deodată mi-a trecut prin minte că „Fetița din Ierusalim” vorbea de două domnișoare bătrâne care confecționau suveniruri pentru pelerini din flori presate, și asta prin 1885 https://baabel.ro/2020/12/fetita-din-ierusalim/ (la sfârșitul penultimului capitol).  Bineînțeles că ea cunoștea povestea și mi-a spus că a fost o adevărată industrie, s-au făcut atât de multe suveniruri, încât mai pot fi cumpărate și astăzi prin internet, chiar și la prețuri modeste.  Tot ea mi-a recomandat bibliografia pe care se bazează acest articol.

De fapt, nu ar fi trebuit să mă mir.  Cred că este în firea omului ca dintr-o călătorie îndepărtată să-și aducă un suvenir, mai ales dacă este o călătorie atât de semnificativă ca un pelerinaj în Țara Sfântă.  Pelerinaje s-au făcut tot timpul, încă de când se spune că Sf. Elena a găsit Crucea cea Adevărată și a dat poruncă să se construiască în acel loc Biserica Sfântului Mormânt.  Dar în a doua parte a secolului al XIX-lea, când mijloacele de transport s-au îmbunătățit și Ierusalimul a devenit mai ușor accesibil, numărul pelerinilor a crescut simțitor.  Și cum pelerinii veneau cu bani, ei au ajuns unul din principalele motoare ale economiei locale: cazare, masă, excursii, și, desigur, suveniruri.

Cele mai simple suveniruri erau un fel de „felicitări”, ca cele pe care oamenii și le trimiteau prin poștă cu ocazia sărbătorilor, pe vremea când încă nu exista internetul.  Era de obicei un aranjament floral între două foi de hârtie; mai puteau să apară simboluri creștine, texte scurte sau poate un verset relevant.  Pentru cei care își puteau permite, se găseau și albume legate în coperți cartonate, ba erau chiar „ediții de lux”, cu coperți din lemn de măslin, frumos decorate, pe care puteau fi gravate și dedicații la comandă.  Albumul cuprindea ilustrații ale diverselor locuri sfinte, fiecare cu un aranjament floral făcut din plante culese, chipurile, în locul respectiv și versete biblice care făceau legătura între ele.  Cel mai vechi album de flori presate care s-a păstrat datează din 1874, dar probabil că producția a început mai devreme – oricum majoritatea nu sunt datate și originea lor exactă este greu de stabilit. 

Și să vezi minune: zilele trecute, când am vizitat clădirea nouă a Bibliotecii Naționale din Ierusalim, am găsit tocmai un asemenea album, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea.  Pe pagina expusă se vede un aranjament floral cu explicația „Flori de pe Muntele Moria” în mai multe limbi, alături de o fotografie de pe Via Dolorosa.

Suvenirurile și albumele se adresau în cea mai mare parte pelerinilor creștini, pentru care exista o legătură clară între Biblie și natură, mai ales că în pildele lui Isus apar adesea referiri la plante și la agricultură.  Referiri la plante există și în Vechiul Testament.  Acestea au fost subiectul unor suveniruri și albume care conțineau texte ebraice și erau adresate evreilor. 

Confecționarea suvenirurilor era o muncă migăloasă care cerea multă atenție și răbdare, dar și un simț al frumosului.  Florile erau culese de arabi.  În zilele de primăvară ei făceau expediții în natură, culegeau flori, le presau pe loc și se întorceau cu lăzi întregi de „materie primă”.  Bineînțeles că în aceste condiții, între locurile sfinte și locul de origine al plantelor nu putea fi nicio legătură.

Poate cele mai valoroase dintre aceste albume au fost produse între 1896 și 1905 de pastorul american Harvey B. Greene.  Acesta a făcut trei călătorii în Țara Sfântă, și-a cules singur plantele, le-a presat și le-a trimis în Statele Unite confecționând apoi sute, poate chiar mii de albume.  Fiecare avea o introducere semnată de consulul american la Ierusalim, care garanta că plantele erau cu adevărat din Țara Sfântă.  Albumele conțineau în jur de 10-15 plante diferite, mai ales din cele menționate în Biblie, dar specific pastorului Greene este interesul științific, nu numai cel religios.  Plantele presate nu apar în aranjamente florale, ci singure, împreună cu numele englez și cel latin, descrierea plantei, locul și data recoltării, și, desigur, semnificația ei pentru credincioși, versetul unde apare, ilustrații ale locurilor sfinte, etc.  Iată ce scrie pastorul Greene într-unul din albumele sale:

La culesul și uscatul florilor am primit ajutorul multor arabi locali, precum și al unui ghid credincios cu care am ajuns în toate colțurile țării, uneori pe jos, alteori pe cai sau cămile.  În locurile prielnice am rămas chiar săptămâni întregi.  Astfel, timp de trei primăveri am avut șansa să cutreier Țara Sfântă în lung și-n lat și să culeg florile delicate, cele mai scumpe flori de pe fața pământului – și nu pentru că ele ar fi mai frumoase, mai înmiresmate sau în culori mai vii decât altele, ci pentru că Domnul nostru Isus Hristos, pe vremea când a fost pe pământ, le-a cunoscut, le-a iubit și le-a folosit în pildele Sale…

”Moda” suvenirurilor și a albumelor de flori presate din Țara Sfântă a durat în jur de un secol, chiar dacă e foarte greu de stabilit date exacte. 

Soțul meu își amintește că pe la începutul anilor 1960 comunitatea evreiască din Olanda organiza acțiuni de strângere de fonduri pentru plantarea de copaci în Israel, iar donatorii primeau un suvenir cu o floare presată.  Dar treptat, cu cât a progresat tehnica fotografiei și a tiparului, plantele presate au fost înlocuite cu imagini tipărite și cred că e bine așa.  Nu mă îndoiesc că plantele presate aveau farmecul lor, dar când mă gândesc la pagubele făcute naturii an după an de culegători, mi se rupe inima!!

În acest context trebuie să spun că grija israelienilor pentru florile sălbatice este demnă de admirație.  Nu cred că am văzut vreodată pe cineva cu un buchet de flori sălbatice în mână.  Copiii sunt învățați încă de la o vârstă fragedă să se bucure de priveliștea și de parfumul florilor, dar să nu le rupă.  Și într-adevăr, în lunile de primăvară multă lume face plimbări în natură.  Uneori se aud chiar anunțuri la radio de genul: „În zilele următoare se așteaptă să înflorească planta cutare.  Cei interesați sunt invitați să vină sâmbătă dimineața la ora 10 în locul cutare, unde vă va aștepta un ghid…”  Am participat și eu la o excursie de acest gen și mi-a lăsat o impresie de neuitat.

În orice caz, dacă în zilele noastre aș încerca să fac un suvenir cu flori din Țara Sfântă, el ar arăta cam așa:

Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa.  Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele; dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac… (Mat. 13: 31-32) 

Într-adevăr, muștarul sălbatic, Sinapis arvensis, a crescut mai înalt decât mine.  Ce păcat că nu se poate imortaliza și parfumul!  Fotografia a fost făcută pe un teren viran din Ierusalim, la începutul lui martie 2024.

Iar dacă aș vrea să mai fac un ierbar, aș proceda așa:

Orchis galilaeus în cartea Țimhiat Ereț-Israel beȚiurim (Flora Țării Israel în desene), Michael Zohary și Naomi Feinbrun, desene de Ruth Koppel, 1959.

Aceeași orhidee fotografiată în Pădurea Ierusalimului, la sfârșit de februarie 2024.

Hava Oren

Bibliografie:

צמחי הבר המיובשים באלבומי מזכרת כמייצגי ארץ הקודש