Subiectul a fost amintit deja în revista Baabel, într-un articol semnat de Tiberiu Ezri, tocmai bine ca să-mi trezească curiozitatea https://baabel.ro/2021/07/evreii-din-insule/
Vorbind de diaspora evreiască, ne gândim de obicei la distrugerea Ierusalimului de către romani (70 e.n.) și exilarea majorității populației. Adevărul este că diaspora evreiască exista deja cu secole în urmă. Invazii dușmane, foamete sau răscoale înăbușite au făcut ca mulți localnici să fugă. Au fost și unii care s-au stabilit pe pământuri străine din motive economice, alții au optat să nu se întoarcă după exilul din Babilon. Una dintre primele așezări evreiești din afara granițelor istorice a fost cea din insula Elefantina din Egipt.
Elefantina face parte dintr-un grup de insule aflate pe cursul superior al Nilului, imediat după barajul de la Assuan. Se presupune că numele ei vine de la forma alungită și curbată, ca un colț de elefant, sau poate de la stâncile de pe țărm, care arată ca niște elefanți. Insula Elefantina a avut dintotdeauna o mare importanță pentru egipteni. Pe de o parte, fiind la limita sudică a Egiptului antic, era nevoie de o garnizoană permanentă care să păzească granița și să oprească eventuale incursiuni vrăjmașe. Pe de altă parte, insula avea și o mare importanță religioasă. În credința egiptenilor, sub insulă se aflau două peșteri de unde veneau apele care produceau revărsările. Acolo sălășluia zeul Khnum, cel cu cap de berbec, care păzea apele Nilului, împreună cu Satet, zeița războiului, protectoarea țării, și fiica lor, Anuket, personificarea revărsărilor dătătoare de viață ale Nilului. Nu este de mirare că de-a lungul timpurilor, pe insulă au fost ridicate numeroase temple. Săpăturile arheologice durează de peste un secol, se cunosc nenumărate texte scrise, astfel încât istoricii au o imagine destul de clară despre situația de pe insulă.
Este foarte greu de stabilit când a început așezarea evreiască din insula Elefantina. În regatul Iudeei, un număr de războinici s-au angajat ca mercenari și au plecat cu familiile lor să apere granița de sud a Egiptului. În insula Elefantina a existat chiar un fort evreiesc, construit de Manase, urmașul regelui Ezechia. Iar după căderea Ierusalimului s-au stabilit acolo și refugiați. (După alte păreri, colonia evreiască a început mai târziu, abia spre sfârșitul dominației babiloniene în Iudeea.) În orice caz a fost o comunitate importantă, care la apogeul ei număra între 3.000 și 5.000 de suflete și avea propriul său templu.
Știm din documente că în 525 î.e.n., atunci când Imperiul Ahemenid (Persan) a cucerit Egiptul, templul exista deja. Ultimul document cunoscut din această perioadă datează din 399 î.e.n., când Egiptul s-a revoltat și i-a alungat pe cuceritorii persani. Așadar colonia a dăinuit vreun secol și jumătate, poate chiar mai mult.
Întreaga perioadă este foarte bine documentată, există numeroase texte pe papirus sau pe cioburi de vase ceramice (ostraca): scrisori, contracte, însemnări personale… Este o arhivă comparabilă cu gniza din Cairo și nici până astăzi ea nu a fost încă descifrată și studiată în întregime. Numai ca un exemplu, se poate urmări viața unei familii pe o perioadă de 47 de ani: contractul de căsătorie, documentul de eliberare al femeii – o fostă sclavă egipteană, contractul de cumpărare al casei, apoi casa e dată ca zestre fiicei lor…
Templul din Elefantina era o clădire impunătoare, cu porți grele de bronz și tavan din lemn de cedru de Liban. El se afla lângă templul lui Khnum și se crede că ar fi arătat cam așa:
Știm că era un templu evreiesc, pentru că în documente este numit „casa lui YHW” (o variantă a numelui Dumnezeului lui Israel)[1]. De fapt, era mai curând un templu „proto-evreiesc” pentru că iudaismul încă nu era cristalizat în forma sa modernă. Cultul nu era cel pe care îl cunoaștem din Biblie, fiind încă foarte departe de monoteism. YHW era zeul principal, dar nu era singurul. Ei nu respectau poruncile biblice, pentru că… nici nu auziseră de ele. Totuși nu erau izolați, comunicau prin scrisori cu marele preot din Ierusalim, cu guvernatorii provinciilor persane Yahud (Iudeea) și Samaria. Cum este posibil??? Dacă acceptăm că Biblia a fost finalizată de Ezra Scribul în 458 î.e.n., ea trebuie să fi existat deja. Dar Elefantina era departe, Biblia încă nu avea o răspândire largă și poruncile biblice nu erau cunoscute și respectate de majoritatea poporului. De fapt, nicăieri nu s-au găsit dovezi care să ateste o cunoaștere largă a Bibliei înainte de instaurarea dinastiei Hasmoneilor (140 î.e.n.) – spune Dr. Gad Barnea, conferențiar la Universitatea din Haifa.
S-ar putea spune că era o perioadă de tranziție. Unele elemente ale iudaismului existau deja, de pildă șabatul, pe care ei îl numeau șaba, dar acesta nu era o zi de odihnă, ci ziua lunii pline. O scrisoare trimisă la Ierusalim întreabă cum trebuie ținută Sărbătoarea Pâinii Nedospite și cere informații asupra legilor purității. Cultul era un amestec de Yahwism și religie canaanită. De exemplu, există un papirus care cuprinde o listă a celor care au făcut donații pentru templu și la sfârșit se precizează: s-a donat atâta pentru YHW, atâta pentru Anat-Bethel și atâta pentru Eșem-Bethel și chiar dacă YHW era considerat zeul principal, diferența dintre sume nu e mare. Interesant că este o triadă de zei, la fel cu triada din templul egiptean de alături: Khnum, Satet și Anuket, deci cultul pare să fi avut și influențe egiptene.
Templul lui YHW din insula Elefantina a fost distrus în anul 410 î.e.n. de către preoții templului lui Khnum. S-a păstrat copia unei scrisori (vezi imaginea de mai sus) trimise guvernatorilor provinciilor persane Samaria și Yahud (Iudeea), precum și marelui preot din Ierusalim, cerând permisiunea și ajutorul de a reconstrui templul. S-a găsit chiar și răspunsul: permisiunea au primit-o, dar nu și ajutorul, așa că templul nu a mai fost reconstruit. Oricum, colonia nu a mai dăinuit mult. Izvoarele istorice atestă că o jumătate de secol mai târziu colonia nu mai exista, iar templul lui Khnum a fost lărgit, ajungând să ocupe și terenul fostului templu al lui YHW.
Hava Oren
Bibliografie:
https://en.wikipedia.org/wiki/Elephantine
https://en.wikipedia.org/wiki/Elephantine_papyri_and_ostraca
[1] Varianta YHW se regăsește chiar în numele de familie al actualului prim-ministru: Netanyahu = natan YHW = a dat Dumnezeu.
4 Comments
Extrem de interesanta aceasta vinieta din perioada de tranzitie a religiei iudaice cand Biblia inca nu era bine cunoscuta si poruncile biblice nu erau respectate si se practica un cult hibrid, influentat de alte religii.
Cateva secole mai tarziu , cand diaspora se extinde si religia practicata se uniformizeaza, devine conforma Bibliei. Comunitatea din Kaifeng in China a dainuit multe secole incepand din timpul dinastiei Tang (618-907) sau Song (910-1279), apoi majoritatea s-au asimilat si comunitatea s-a destramat. Am vizitat un templu evreiesc din Datong, pe Drumul Matasii, care a fost probabil modalitatea lor de a ajunge in China din Imperiul Persan, Templul era un complex de cladiri in jurul unei gradini. Si cladirile si gradina aratau aidoma unui templu budist! Nu am putut vorbi cu nimeni fiindca la ora aceea templul era inchis.
Ce te invidiez! Aș fi vrut să ajung și eu acolo, dar în lipsă de ceva mai bun, am încercat să fac o călătorie virtuală… și nu am găsit nimic. Ești sigură că era la Datong?
Un articol foarte interesant, care încă o dată demonstrează că evreii au fost primii în aceste regiuni, atunci când barza care i-a adus pe palestinieni încă nu se născuse.
Un articol care mi-a furnizat informaţii foarte interesante şi, coroborat, cu cele din ciclul Biblia dezvăluită, m-a făcut să intuiesc importanţa speţiului egiptean pentru devenirea poporului evreu şi apariţia iudaismului.