Mulți kilobiți au curs pe Internet după discursul Iuliei Cociuba, absolventa Colegiului Mihai Viteazul din Ineu și șefa de promoție. Au fost kilobiți aprobatori, dar au fost și foarte mulți kilobiți negativi. La aceștia din urmă as vrea să mă refer acum.
Domnișoară era apelativul cel mai blând, dar am întâlnit şi altele, precum… puțoaică
Unii comentatori, poate bine intenționați, contestau capacitatea de judecată a unei fete de 18 ani. Alţii erau convinși că nu ea ar fi scris discursul, că acesta i-ar fi fost dictat de altcineva.
Am reascultat discursul de un minut și 55 de secunde al Iuliei și, de la înălțimea celor ceva mai mult de 18 ani ai mei, am revăzut cu ochii minții școala la care am învățat. O școală bună, dacă ar fi fost o școală de dresaj. Dar a fost o școală care nu te mărea ca elev, ci, dimpotrivă, te micșora. O școală în care erau foarte puțini profesori care vedeau omul și nu elementul. Tocmai de aceea pe acei dascăli adevărați îi păstrez în suflet ca pe niște icoane. Dar îi ţin minte și pe ceilalți, cei în fața cărora m-am simțit ca o râmă, cei cărora nu le puteai trece prin față, ca să nu le poluezi spațiul vital. Și m-am regăsit foarte tare în discursul Iuliei. Da, școala nu are răbdarea abordării celui diferit, a non-conformistului. Școala nu te lasă să fii autentic, din păcate, și asta nu se întâmplă doar în România.
Printr-o tragică potrivire a sorții, tocmai în ziua în care scriam aceste rânduri, în Israel s-a anunțat că în luptele din Gaza au căzut patru soldați. Trei dintre ei aveau 19 ani – cu un an mai mult decât Iulia. Și fără să vreau m-am gândit că dacă te poți bizui în luptă pe niște copii de 19 ani, ar trebui să te poți bizui și pe puterea lor de discernământ.
George Uri Schimmerling
Sursa foto: https://cdn.ebihoreanul.ro/static/news/fitbox/468/326/discurs-eleva-ineu-ebihoreanul-07062024.jpg
10 Comments
Aveți din nou dreptate, Domnule Schimmerling!
Am fost în ambele ipostaze: elev & profesor (din păcate!) și recunosc că Iulia are motive întemeiate în acel discurs.
Discursul Iuliei spune câteva lucruri adevărate, dar le generalizează cu entuziasmul ei de adolescentă. Cred că a fost important, în măsura în care a antamat dezbaterile pe Internet.
Iulia, trebuie să se bucură că trăieste intr-o societate în care poate să se exprime liber. Nici nu-și dă seama ce înseamnă asta. Scoala nu-ți dă cunoștințe de etică, te invață să scrii, să citesti, matematică, limbi, istorie, geografie. Dar ca om, adică cine esti, trebuie s-o primești de acasă, nu degeba vine vorba “cei șapte ani de acasă”. Mergând în alt loc a lumii, in lipsa de cunostințe sociale, se confundă democrația cu anarhia, medicii nu treatează bolnavii, piloții militari refuză să zboară, armata nu ascultă de guvernul ales democratic si asta fiind că ei cred că o reformă juridică, care n-are nici o legătură cu ei, duce la dictatura. Etica invățată la scoală, tot asa, poate fi o spălare de creier. Eu care urmând o scoală de ofițeri de rezervă in Romania pe vremuri, zilnic, am fost nevoit să ascult cuvântările tovarăsului Ceusescu. Revenind la Iulia, ea încă nu stie că, bagajul de cunostință pe care a acumulat-o la scoală, o va ajuta in viitor in viată. Pentru asta, ea, trebuie să spună numai un singur cuvant dascălilor, MULTUMESC.
Da, etica predată la școală este adesea o spălare de creier și copiii o absorb fără a fi în stare să se opună. Exemple pot fi găsite cu nemiluita, de la propaganda palestiniană și până la copiii care își denunțau părinții în epoca stalinistă.
George Konig, iar ai făcut o salată din toate. In acel “alt loc al lumii ” unde copii de 19 ani se sacrifica in vreme ce alti copii de 19 ani stau linistiti in yeshivă sau se bronzează la Miami, discursul Iuliei ar fi trebuit invățat
Nici o salata domnul George Schimmerling, exact despre asta am scris, spălarea de creier, in acel loc a lumii, exista o armata mica cu tehnologie ridicata, care in ultimii ani si-a redus mult contigentul, care a scos din functiune sute de tancuri si care nu-i poate primii si satisface cererile celor care stau linistiti in yeshivă si n-are nevoie nici de cei care se bronzează la Miami. Problema e simpla, politica/juritica cu scopul de a zdruncina coalitia in acel stat. Furtuna intr-un pahar cu apa.
De acord cu Gyuri Schimmerling.
Domnule Konig – Sînt de acord cu punctul dvs. de vedere exprimat în primul paragraf. Experiența mea în școala acolo & atunci n-ar fi produs un discurs ca al Iuliei care după părerea mea nu prea știe ce spune – deși e posibil ca o altă experiență să ducă la anumite alte concluzii. Interesantă ar fi părerea Iuliei , peste ani , despre propriul discurs. Eu văd școala ca un loc unde te conformezi și asimilezi valori împreună cu colegii.
Ceea ce declară Iulia este probabil sincer, dar este și o sabie cu două tăișuri. Este de ajuns să dau ca exemplu spijinul profesorilor dat unor studenți exaltați de islamismul radical.
Iulia are dreptate, da și nu. Iar motivul este… curba lui Gauss. În învățământul adresat unui public foarte larg, majoritatea elevilor, dar și a profesorilor sunt mediocri și rezultatele sunt cele pe care le cunoaștem. Din fericire există și profesori deosebiți și elevi capabili – printre care și Iulia. Singurul lucru care s-a schimbat de când am fost eu la școală este că acum Iulia este liberă să-și spună părerea în mod public. Dar mă tem că nu va avea niciun efect.