Ieri, 1 septembrie, s-a publicat numelor celor șase ostatici care au fost executați de “luptătorii pentru libertate” ai Hamasului în tunelurile întunecate din Gaza.

Seara, strada principală a orașului s-a umplut cu o mare de demonstranți care protestau împotriva hotărârii cabinetului de război de-ai jertfi pe ostaticii din Gaza în vederea “victoriei finale asupra Hamasului”. Pentru prima oară de la începutul războiului protestul a luat o asemenea amploare. Numai la Tel Aviv au fost 500.000 de protestanți. Îi priveam pe cei din jurul meu: studenți, elevi, femei, bărbați, oameni cu părul cărunt, infirmi cu cârje și scaune cu rotile, evrei religioși și nereligioși, beduini, toți au ieșit la demonstrația de solidaritate cu cei în captivitate.

Guvernul Netanyahu se încăpățânează să controleze Linia Philadelphi, situată la granița Fâșiei Gaza cu Egiptul. Această decizie este principalul obstacol în calea unui armistițiu și prin care s-ar obține și eliberarea ostaticilor care sunt în pericol de a fi uciși, numărul lor scade cu fiecare zi care trece (Am folosit intenționat cuvântul “linie” la fel ca Linia Maginot a francezilor din al Doilea Război Mondial – amândouă s-au dovedit la fel de inutile.) Hamasul profită de atuul pe care îl are prin deținerea a 101 israelieni. Negocierile indirecte sunt foarte dificile și necesită compromisuri semnificative, dar nimic nu poate fi mai important decât salvarea vieților omenești. În ziua de astăzi, Never again a rămas doar o legendă. Acei ostatici care mai sunt în viață sunt deținuți în condiții comparabile doar cu lagărele de concentrare naziste, dar statul evreilor nu le acordă importanță. Netanyahu se poartă ca un dictator: nu ia în seamă părerea serviciilor de informație și a armatei în legătură cu inutilitatea Liniei Philadelphi. El este în conflict cu Ministrul Apărării Galant (chiar dacă cei doi aparțin aceluiași partid, Likud) și cu Șeful Statului Major care consideră eliberarea captivilor mai importantă decât controlul acestei linii. Sondajele de opinie arată că 60% din populație dorește eliberarea ostaticilor, nu o linie. Versetul din Talmud care spune că cel care salvează un om salvează întreaga omenire nu e valabil pentru acest guvern catastrofal. Tradițiile etice ale Armatei de Apărare a Israelului conform cărora nu vor fi lăsați în urmă prizonieri și se va face tot posibilul și chiar imposibilul pentru a-i elibera sunt pur și simplu ignorate. Ce va gândi de acum încolo un nou recrut, care va fi soarta sa dacă va cădea viu în mâna dușmanilor? Netanyahu, care se crede la fel de important precum Churchill în al Doilea Război Mondial, nu a ales Linia Philadelphi din considerente strategice, a făcut-o cu un singur scop: pentru a salva coaliția guvernamentală a cărei componentă de extremă dreaptă amenință să se desprindă din guvern dacă se va încheia armistițiul și Linia Philadelphi va fi abandonată.

Oamenii din jurul meu și-au pierdut încrederea în guvern, în președintele Herzog, în armată și în poliția politizată a ministrului Ben Gvir. Nordul țării e bombardat zilnic, 80.000 de oameni s-au refugiat în zone mai sigure al țării. Coaliția guvernamentală face abstracție de situația din nordul Israelului, insistând asupra distrugerii totale a Hamasului. Conflictul cu guvernul american asupra unui armistițiu în Gaza, atmosfera anti-israeliană din Europa nu-i interesează pe actualii conducători ai țării. Ministrul Justiției împreună cu acoliții săi lucrează pe ascuns la reforma judiciară care va aboli democrația. În cea mai cumplită situație în care se află Israelul de la 1948, de la întemeierea statului, angajat într-un război pe trei fronturi, la conducerea țării se află un guvern incompetent. Am impresia că mi s-a furat țara și nu sunt singurul care gândește astfel. Optimismul meu a dispărut. Lumina din capătul tunelului se îndepărtează. Israelul se va transforma într-o dictatură.

Și totuși, când particip la demonstrațiile care cer eliberarea ostaticilor și alegeri anticipate (alegerile sunt programate pentru 2026), simt că am încredere în acești oameni care nu abandonează principiile democratice pe baza cărora s-a fondat Statul Israel, în ciuda a tot ce se întâmplă în jur, și protestează împotriva hotărârilor actuale ale guvernului. Ei reprezintă pentru mine lumina din capătul tunelului.

Andrei Schwartz

02/09/2024