Nici înainte de deportare și nici în cei trei când am fost deportată în Ucraina și am ajuns la Djurin nu am știut ce s-a întâmplat la Kiev în septembrie 1941. Nici când am revenit în România nu am aflat despre masacrul care a avut loc la Kiev în septembrie 1941, adică înainte de deportarea mea. După 20 de ani, în 1961, am făcut o excursie în URSS și am ajuns și la Kiev. Printre obiectivele turistice pe care le-am vizitat a fost și Babi Yar. Însoțitorul ne-a relatat în cuvinte puține povestea celor întâmplate acolo.
În 27 septembrie 1941, deci încă înainte de deportarea noastră, în Kievul recent ocupat de armata germană au apărut afișe care anunțau că evreii din oraș sunt obligați să se prezinte într-un loc anumit, cu documente de identitate, îmbrăcăminte călduroasă și banii și bijuteriile pe care le posedă. Cei care nu se prezentau erau amenințați cu moartea. Comandamentul german aprecia că vor veni cel mult 5.000 de evrei, dar s-au prezentat peste 30.000. Ei credeau că vor fi duși într-un lagăr de muncă, dar în realitate nu au fost duși decât până la Babi Yar, o râpă de la marginea orașului care se potrivea perfect cu misiunea soldaților germani: să ucidă cât mai mulți evrei în timpul cel mai scurt și fără a fi nevoiți să-i îngroape.
Evreii au venit încolonați, păziți de miliția ucraineană care a colaborat cu armata germană atât la la conducerea evreilor la locul de execuție, cât și la strângerea bunurilor pe care oamenii credeau că le vor lua cu ei. În două zile, soldații germani au ucis 33.700 de evrei. În același loc armata germană a ucis și bolnavi psihici, romi, precum și unele persoane care trebuiau să dispară fără urme.
În 1961, poetul rus Evgheni Evtușenko a publicat poezia Babi Yar care a fost apoi tradusă în limba germană de poetul evreu cernăuțean Paul Celan. Poezia lui Evtușenko l-a inspirat pe Dimitri Șostakovici să compună Simfonia Nr. 13. Ilia Ehrenburg a scris o poezie intitulată Babi Yar încă în 1944. În 1976 s-a ridicat un monument în amintirea victimelor de la Babi Yar, dar fără a se menționa că era vorba de evreii din Kiev.
Sursa fotografiei:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Babi_Yar-06-194.jpg
Johannes Hähle, Public domain, via Wikimedia Commons
Mirjam Bercovici
18 Comments
Am vizitat Kievul în timpul domniei lui Brejnev. Am vizitat Lavrele, Metroul. Nici o vorbă despre despre Baby Yar..
Am aflat totul mult mai târziu din cărțile lui Stefan Courtois.
Rușii practicau și practică memoricidul cu foarte mult succes.
D- na Dr Mirjam Bercovuci, calma si resemnată, profund indurerată, descrieți o tragedie infioratoare, uciderea cu singe rece a 37000 de evrei din Kiev, la Baby Yar. fara ca cineva sa incerce sa- i salveze.
” Strigătul” lui Edvar Munch a râmas și de data aceasta ,mut. Doar prizonieri sovietici i- au ingropat pe martirii evrei și cred cå Cerul s- a cutremurat.
Cu 3 luni inainte, pe 29- 30 iunie 1941, părinții mei, un baiat sub 18 ani si o fata de 14 ani au trecut si ei printr- un pogrom ingrozitor, dar nu intr- o rîpâ, ci intr- un intreg oras, Iași.
Atit bunicul meu cit și unchii mei nu au mormint, ca și acei ce zac la Baby Yar acum, schelete reci alâturi de un monument de pioasâ amintire.
Un articol extraordinar, impresionant, despre o realitate cruntă de care nu toţi am ştiut. Mulţumim, Mirjam, că ne ajuţi să nu uităm ce s-a întâmplat cu ani în urmă, dar din păcate, lipsa de omenie îşi face victime şi acum, după aproape un secol. Tragedii repetate…
Un text care m-a emoţionat până la lacrimi, iar traducerea doamnei Grosz a poeziei lui Evtuşenko este atât de frumoasă!
Cartea cea mai renumita despre Babi Yar si una din cele mai bune carti despre Holocaust este romanul-document “Babi Yar” al scriitorului rus Anatoly Kuznetsov. Cartea a fost intai publicata in 1968 in URSS, dar a fost cenzurata masiv. Dupa ce Kuznetsov a defectat in UK reusind sa strecoare in bagaj microfilme ale portiunilor cenzurate si omise din carte,romanul a fost publicat in1970 complet restaurat si contine material aditional.
Printre organizatorii evadarii Sondertkommand-oului care incinera victimele din rapa, este citat si Iacov Steiuc, fratele mamei sotului meu. Cand au avut loc procesele de la Nuremberg, el a fost chemat din Rusia sa depuna marturie.
Nota: Bineinteles, afirmatia mea privitoare la valoarea romanului lui Kuznetsov nu are legatura cu citarea rudei mele prin alianta!
Foarte impresionant! Sunt încă atâtea momente cumplite despre care nu știusem. Pe Evtușenko recitând l-am auzit. Poți să nu înțelegi ce spune, dar vocea lui te transportă și începi să iubești limba rusă și poezia sa.
Mulțumesc, Mirjam! Ne dai din nou prilej de emoție.
completez – de mai mulți ani ISRAEL a ridicat u monunent la BABI IAR ÎN MEMORIA VICTIMELOR LA CĂTEVA SUTE DE METRI DE VECHIUL MONUMENT
Mulţi ani nu am ştiut nimic despre Babi Yar. Apoi am ştiut, dar nu aflasem că evreii au fost victimele masacrului. Această reamintire e foarte bine-venită.
Nu stiam toate aceste detalii, dar povestea si poezia m-au impresionat profund!
Întotdeauna m-a impresionat tragedia din Babi Yar .
Iar poezia lui Evtuşenko și mai mult. Aici e traducerea mea în limba română făcută cu ani în urmă:
Nu e nici un monument in Babi Yar
O stâncă, o piatră de mormânt măcar.
Mi-e teamă .
Azi, sunt bătrân şi eu
Ca şi poporul evreu.
În Egiptul antic am umblat
Şi am pierit răstignit, crucificat
Rănile de cuie nu s-au vindecat.
Se pare că sunt Dreyfus
De filistini trădat şi judecat
După zăbrele pus,
Lătrat, scuipat şi defăimat.
Rafinate dame, cu dantele de Bruxelles
Mă înţeapă-n faţă cu a lor umbrele.
Pare să fiu un tânăr din Bielostok
Sânge vărsat pe trotuar, peste tot.
A vodcă şi ceapă barurile miros,
Un bocanc mă-npinge, de prisos.
De huligani zadarnic mă păzesc,
Ei râd în silă şi răcnesc:
Bate Jidanul, bestia ,
Salvează Rusia !
Oameni din piaţă o bat pe mama mea !
Oh, oameni ruşi !
Internaţionalei din inimă supuşi ,
Dar cei cu mîinile murdare
V-au facut de două parale .
Ei nu au mustrări de conştiinţă
Pe semiți îi ameninţă
Noi suntem, îngâmfaţi au spus:
Uniunea Poporului Rus!
Anna Frank, apare-n fantezie,
Ramură de aprilie străvezi:
Iubesc fără cuvinte
Priveste-mă, adu-ţi aminte,
Cât de puţin vedem,simţim,
Uităm frunzele şi cerul senin.
Tandru să ne îmbrăţişăm, nu e târziu,
în camera întunecată de timpuriu.
-Ei vin aici? –Nu-ţi fie teamă,
Sunt zumzete de primăvară,
Vin-o la mine, dă-mi un sărut,
-Cum n-auzi, la uşă au bătut?!
-Nu, este doar gheaţa ce-a căzut.
În Babi Yar şopteste iarba
Pomii judecă, prezic vrajba.
Liniştea urlă, strigă de chin.
Încet simt, cum cărunt devin.
Eu însumi sunt un strigăt enorm, fără cuvinte
Peste mii şi mii de trupuri fără morminte.
Fiecare bătrân ucis, sunt eu.
Fiecare copil ucis, sunt eu.
Nu voi uita. Ei sunt eu.
Să bubuie Internaţionala când
ucigaşii vor fi în pământ
Sângele meu nu e sânge de evreu,
Dar ei mă vor urî de-acum mereu.
Acesta e motivul că sunt un rus eu.
Traducere liberă din versiunea engleză/E.G.
Minunată poezie, excelentă traducere!
Știam de poet & poezie, dar una e să știi și alta e s-o citești.
Mulțumesc pentru minunata traducere a poeziei. La fel ca mulți alții, auzisem de ea, dar nu o cunoșteam.
Mă bucură că vă place traducerea. În You tube sunt două variante ale poeziei recitate de însuși Yevtushenko .
Una are titlul
Yevgeny Yevtushenko Recites Babi Yar .
Începe în rusește și continuă în engleză. A doua are titlul
Yevtushenko Babi Yar
în engleză. Aceasta e varianta tradusă cu aproximație de mine.
https://www.youtube.com/watch?v=rJEGrgdGzPE&t=334s
https://www.youtube.com/watch?v=U8auvlMVmmE
Nu e nevoie de link, se poate găsi cu ușurință. Chiar o să-l ascult. Mulțumesc.
D- na Doctor Eva Grosz, cunosc poezia lui Evtusenko de prin anii 60. Nu- mi amintesc cum am aflat atunci de Baby Yar si de poemul .lui Evtușenko, poate prin lecturi ai unor carti de autori sovietici. L- am citit in limba romànă, nu mai stiu cui a apartinut traducerea.
De aceea poate poemul dvs m- a emoționat adinc, nu ma asteptam ca dupa 60 de ani sa vibrez asa de intens acum , ca atunci, sa simt din nou fringerea zbuciumata și trista a sufletului in fata unui odios genocid.
Ati imbinat o sensibilitate umana plina de caldura si bunatate cu orori monstruoase in magistralul
dvs poem.
In acest poem,Poporul evreu , foarte vechi, bătrîn dar si copil,, ne vorbeste prin Dreyfus și Anne Frank, prin martirii fara piatra tombala de la Baby Yar, prin glasul rasunâtor al lui Evtușenko cerînd dreptate si o internationala veridica.
Dar mai ales, prin glasul cristalin si catifelat al D- nei Dr Eva Grosz, al cărei poezie lina dar complexa, ne mistuie.și răscolește
Draga Eva, SUBLIM!
Dna Dr. Mirjam, ca intotdeauna articolele dvs sunt incarcate de emotia evenimentelor, pe care nu intotdeauna ni le amintim, dar pe care nu avem voie sa le uitam. Motivele sunt nenumarate, dar faptul ca evenimentele devin periodice, si chiar poate cu precadere, dupa cum o arata ultima perioada, cele tragice, este motivul cu importanta covarasitoare.
Eva felicitari pentru traducerea acestui poem, este un poem nu o poezie si foarte frumos ca ai tradus-o.
Mi-am ales o strofa asupra careia inima a ticait ceva mai repede:
”
Eu însumi sunt un strigăt enorm, fără cuvinte
Peste mii şi mii de trupuri fără morminte.
Fiecare bătrân ucis, sunt eu.
Fiecare copil ucis, sunt eu.
Nu voi uita. Ei sunt eu.
”
Cred ca acesta este esenta mesajului lui Yevtushenko, pe care probabil l-am putea prelua, cel putin cate o particica.
Este de remarcat ca nu a fost evreu si ca a trait pana nu de mult (d. 2017). Poezia a fost scrisa in 1961.
Iar astăzi când există un Stat
Nici Yevtushenko n-ar fi crezut
Oroarea din pădurea Baby Yar
Şi trauma de atunci s-au repetat
Istoria rostogolindu-se ca o roată
Alţi ucigaşi, aceeaşi ură perpetuată
Așa este.
Pioasă rememorare.