În urmă cu circa un secol și jumătate Mark Twain spunea: „dacă votul oamenilor simpli ar conta, ei nu ar fi lăsați să voteze”. Actualul papă și-a exprimat de curând o părere opusă, sfătuind alegătorul american să aleagă răul cel mai mic.
O dată la patru ani, alegătorul american trebuie să decidă cui să-i încredințeze puterea. Spre deosebire de alte state, în America decizia este ușurată de faptul că pentru putere concurează numai două partide: democrat (D) și republican (R). În campania electorală reprezentanții acestor partide își prezintă programele, se prezintă pe ei înșiși și se discreditează reciproc.
Candidatul prezidențial (D) este o femeie de culoare, vicepreședinta Kamala Harris, prezentată de media în termeni superlativi, dar generali, fără a face cunoscute rezultatele activității ei, nici măcar ca vicepreședintă. (N-ai activitate, n-ai rezultate! Simplu!)
Este important de remarcat că în campania prezidențială, Harris are sprijinul deosebit de activ al fostului președinte Obama și în măsură ceva mai mică al fostului președinte Clinton, ceva aparent nou în istoria alegerilor americane.
Alegătorului de rând îi este cam greu să accepte că Harris ar fi capabilă să conducă o mare putere mondială într-un viitor previzibil dificil, dacă nu e în stare să câștige prin propriile ei puteri nici măcar o campanie electorală. Și implicit se pune întrebarea „cine conduce?” sau mai corect „cine va conduce?” De fapt, Harris a fost desemnată și nu aleasă democratic către de membrii partidului.
Celălalt candidat, Donald Trump (R), este un miliardar cu o avere care îl situează în partea de jos a listei. Averea lui s-a înjumătățit în cursul cadenței prezidențiale, iar după președinție a fost diminuată de numeroasele procese în care este acuzat, pe drept sau pe nedrept. Trebuie menționat că alții și-au mărit averea în timpul președinției.
Trump are experiența a patru ani de președinție, perioadă în care a încercat să implementeze schimbări favorabile Americii, în timp ce poziția de vicepreședinte a lui Harris (D) o lipsește de orice experiență executivă. Trump este o personalitate complexă care își propune obiective realiste; el însă este și o figură pitorească despre care se pot spune și se spun multe.
Preferința mea pentru candidatul (R) se bazează pe calitățile superioare dovedite de acesta și în egală măsură și pe părerile unor politicieni, economiști și oameni de afaceri pe care îi apreciez și care văd un viitor mai bun pentru America cu Trump ca președinte. Părerile acestora sunt garanția că Trump nu este imatur, imprevizibil, așa cum îl caracterizează media, vocea partidului (D). Unele declarații surprinzătoare ale lui Trump, ca formă, le-aș pune în contextul povestirii lui Andersen Hainele noi ale împăratului, în care adulții recunosc adevărul în afirmația făcută de un copil (Trump, imaturul).
Pentru mine Trump este „răul mai mic”.
Rezultatul alegerilor din noiembrie ne va arăta cât de adultă e America… sau cât de aproape suntem de sfârșitul lumii pe care o știm.
Nu o spun cu patimă ci cu îngrijorare.
Ivan Klein
16 Comments
Draga domnule Klein,
Articolul dumneavoastra este al doilea pe care il citesc din aceasta revista, noua mie, si imi provoaca aceasi placere si stimul intelectual pe care mi l-a ocazionat si primul (articol citit).
Si tocmai pentru ca mi-a placut, si mi se pare bine construit si justificat, o sa imi permit, cu scuzele de rigoare, o observatie critica.
Spuneti: “Și implicit se pune întrebarea „cine conduce?” sau mai corect „cine va conduce?”
Din pacate cred ca formuland intrebarea astfel ati minimalizat pericolul celor ce se intampla astazi in America. As zice ca raspunsul la aceasta intrebare explodeaza, sau ar trebui sa explodeze, in constiinta noastra drept: CINE CONDUCE ACUM INCEARCA SA-SI PERPETUEZE CONDUCEREA. Si aici sta pericolul.
Imperiul Roman modern, de care depindem cu totii, trece printr-o perioada de zbucium si, poate, renastere. De eventuala ei rezolvare depinde viitorul restului lumii asa cum a depins ea si la 50 inainte de Cristos, sau 475 dupa.
Desi in general, pentru claritate si concizie, ma restrang la o singura ideie in comentariile mele o sa adaug aici o a doua observatie la care nu argumentez ci o ridic doar ca ideie de reflectat.
Americanii nu au doua partide (desi de cele mai multe ori competitia se da intre doar doua tabere) ci au avut, sau au mostenit de la primii organizatori, plus mostenirea engleza plus, poate, maturitatea politica, etc. intelepciunea de a pastra competitia intre dreapta si stanga. La ei, asta s-ar putea prescurta si: comunitari vs independenti sau alti termeni similari care insa pastreaza ideia (mea) asupra liniei de diviziune..
In acest context, eu sunt independent si deci votez fara rezerve cu dreapta. Altii au inclinatii comunitare si simpatia li se indreapta spre stanga. Din fericire, in ciuda argumentelor foarte dure la care s-a ajuns intre cele doua parti inca nu s-a ajuns la faramitarea in care multi voteaza pentru cate o singura (adesea foarte ingusta) ideie.
Stimate Domnule Maftei – Conținutul comentariului dvs. mi-a provocat o deosebită bucurie deoarece dovedește că n-ați citit articolul “pe diagonală”. Da, aveți dreptate, În America nu sînt numai două partide, eu vorbind numai de două pe motiv de simplificare pentru cititorul neamerican. Eu sînt total de acord cu ideea exprimată de dvs. în paragraful ” Imperiul Roman modern, de care depindem cu totii, trece printr-o perioada de zbucium si, poate, renastere. De eventuala ei rezolvare depinde viitorul restului lumii asa cum a depins ea si la 50 inainte de Cristos, sau 475 dupa.”
Completare – Domnule Maftei – Ar fi de dorit să mai fie o voce care să prezinte realitatea americană. Deci vă sugerez să scrieți articol/e. Atașați poza dvs. sau o poză oarecare condiția fiind să nu fie luată din Media. Articolul sînt sigur că va fi publicat dar în ceeace privește cititorii, cei americani au păreri deosebite, cei israelieni au alte priorități, cei din Romania sînt mai departe.
De votat, votează americanii. Noi ne dăm cu părerea…
Ivan, am ascultat azi cateva crampeie din discursul lui DT cred in Pennsylvania. Nu stiu contextul, dar printre altele referindu se la rivala sa, a numit-o nici mai mult nici mai putin, decât “the shit”, facand cateva speculatii in acest sens. Au fost intervievati alti cativa susţinatori de ai lui care fie au folosit expresia “gurului”, fie alte epitete denigratoare.
Despre insolenta lui Trump in a-si ataca rivala vorbise deja reprezentantul aceluiasi canal din SUA, Natan Gutman, ceea ce am auzit era doar o dovada in plus.
Oare acesta e modul cel mai la indemana al politicianului apreciat de tine sa se refere la KH. Ratiunea lui DT pare a avea o prezenta minoritara in felul in care se manifesta.
Oare este mitocania singura metoda prin care isi poate dovedi superioritatea , sau experienta politica ca tu de asta vorbeai ca il face prioritar la alegerile ce urmeaza?
Veronica – Articolul meu a fost vizualizat de 300 de ori. Singura care are întrebări ești tu . Permite-mi să răspund complet și pe larg cînd voi sosi în Israel. Acum încerc un răspuns concis și oarecum pe aproape…. L-ai numit pe D.T. grobian în WhatsApp message, referindu-te la video-ul menționat. Jill a divorțat de primul soț și s-a măritat cu Joe Biden apreciindu-l ca un “gentleman “. Ca președinte Biden a predat aproape peste noapte trupele americane din Afganistan, lăsînd în mîinile Taliban nu numai mult armament ( și cel mai mare aeroport militar din Asia ) dar și o populație schimbată de contact cu americanii în 15 ani care a fost urgent readusă în Evul Mediu ( gîndește-te numai la visele năruite ale fetelor la care le-a fost interzisă școlarizarea ). Grobianul nu a făcut așa ceva. Eu îl prefer pe el pentru Israel…La ora actuală în campania electorală nu se folosește limbajul obișnuit, dar lucruri neobișnuite se spuneau cu mult înainte. Invitată la o emisiune TV în ziua precedentă atentatului eșuat împotriva lui D.T., first lady J.B. a spus ( ce s-a spus și înainte și nu numai de ea ) că D.T. trebuie oprit cu orice mijloc . Ți-amintești de campania premergătoare asasinării lui Rabin? Acum în campania electorală , D.T. -78 ani -străbate singur America în lung și lat în timp ce meeting-uri separate țin împotriva lui K.H./Obama/ soția lui/ Clinton/soția lui – unul împotriva a cinci. Vizibil obosit D.T. își dă drumul la gură mai mult ca de obicei, contrînd epitetele care i se acordă cu dărnicie. Cei patru ani precedenți în care Dept. de Justiție i-a intentat proces după proces ( unele de rîs ) l-au consumat enorm. Dacă mai continui….risc să pierd avionul ( nu știu cînd o să fie ).
Ivan, iti multumesc that you took your time, sa-mi explici lucrurile din trecutul lui Biden si eventual ca si altii au folosit expresii “deocheate”. Sigur ca cineva cu prestanta si cultura de limbaj nu asigura si o calitate deosebita in a fi presedintele unei tari, cu atat mai mult poate a USA. Zic totusi ca exista niste norme de conduita, pe care dupa toate aparentele – poate superficiale – pe care le-am perceput eu, Trump e departe de a le da importanta, si in ultima instanta e un “nestapanit”. E bine ca un asemenea personaj sa aiba cheile USA? ului, si ale armelor disturgatoare?
In privinta Israelului, si asa se conduce adesea dupa propriile sale hotarari, colaborarea cu USA este foarte importanta, dar nu este definitorie in ultima instanta asupra actiunilor pe care Israelul le decide in relatiile atat de incordate si de aducatoare de catastrofe in the long run.
Cand spui ca D.T. a fost consumat de procesele intentate ma gandesc la Bibi, poate si el a fost consumat de acele procese. Oricum prestanta lui Bibi este cu mult superioara celei a lui Trump.
Cat de mult are adevarul sau rezonabilitatea cu trasaturile pe care le observi la un asemenea nivel, probabil ca foarte putin, dar nu cred ca sunt in masura sa apreciez.
Cred ca nu are rost sa continuam in Israel pe aceasta tema 🙂
Sper ca nu veniti in perioada urmatoare, nu prea merita a veni atata timp cat Israelul sta pe valuri de inaltimi schimbatoare, mor zilnic oameni, si nu se intrevad schimbari.
Imaginea de frontispiciu aleasă de autor e foarte potriviă: sculptura celor doi tigri care se înfruntă, în grădina Institutului Pratt din Brooklyn. Bănuiesc că, simbolic, Donald Trump este tigrul cel mare şi hârşit, iar Kamala Harris, tigroaica cea mică şi agilă. Deocamdată se tatonează. Să vedem ce elan vor primi de la votanţi.
Ivan, mi a placut articolul tau bine structurat si cu o expunere clara a parerilor tale privind pe cei doi oponenti, chiar si umorul specific adaptat la situatie.
Desi pozitia lui Trump pare deosebit de favorabila Israelului, spre deosebire de cea a Kamalei Harris, mai ambigua, mai neclara, cinstea si corectitudinea nu par a fi valori educative pe partea lui Trump, nu stiu despre cealalta.
Daca au ele importanta in politica?
Sunt prea departe ca sa am o parere. Aici, foarte aproape, cel care conduce, de asemenea nu pare sa le fi inoculat in profilul sau educativ, politic. Si daca ar fi fost altfel, oare ar fi schimbat tragedia ? Nu pot raspunde. Daca ar fi existat constiinta celor implicati, poate, poate ar fi fost altfel.
Veronica, “Cămașa e mai aproape de piele decât sumanul” zice un proverb care vrea să țină trează atenția omului la ceea ce contează cu adevărat în viața lui.
Cred că, pentru un rezident Israel trebuie să primeze cele scrise în comentariul răspuns d-lui Ezri……Referitor la “…cinstea si corectitudinea…” lui D.Trump, apreciate evident la un nivel foarte scăzut de inamicii politici.
Mă simt obligat la un răspuns limitat, la un exemplu.
Procurorul general al statului NY, care în campania ei electorală a făgăduit că o să-l distrugă pe Trump, a pornit imediat după ocuparea postului unul din procesele împotriva lui Trump, care, pentru a obține un împrumut mai mare de la o bancă, a supraevaluat valoarea proprietății sale.
“Eu am făcut ceeace fac toți” a spus Trump.
Desigur pentru a putea obține o condamnare cît mai mare, procuroarea (interesată prea puțin de creșterea alarmantă a criminalității în NY) a subevaluat foarte mult proprietatea garantă. N.B. Deutche Bank, cea care a acordat împrumutul și care a primit înapoi banii în exact termenii stabiliți nu s-a prezentat cu vre-o nemulțumire la adresa lui D.T.
“Eu am făcut ceeace fac toți” a spus Trump.
Asta ti se pare corect? Mie nu. Ma bazez pe intuitie, iar intuitia mea nu i-ar da trecere libera lui Trump – oricat de caraghios ar parea. Desigur ca nefiind in tema, nu am o parere definita, precum am spus in comentariu.
In plus, chiar daca a facut 11 chestii bune pt Israel, nu cred ca asta il face mai corect.
” ..iar intuitia mea nu i-ar da trecere libera lui Trump.. ” – Lui nu , dar cui? Oponentei, căreia nu-i merge gura în plus ( de fapt evită interview pentrucă nu e în stare ) și a cărei campanie e puternic sprijinită prin participare directă ( Clinton ) sau financiar cu sume considerabile ( Bill Gates ) și alte persoane interesate ca să nu ajungă președinte cel care a promis că odată ajuns va publica lista lui Jeffrey Epstein ( pe a cărui insulă erau aduse minore pentru personalitățile interesate ). Cred că ai asculta sfatul Papei preferînd un bussinesman care și-a supraevaluat proprietatea fără să deranjeze Deutsche Bank…. În ceeace privește Israel, eu ca spectator din afară îmi permit numai să afirm că n-aș refuza calul care m-ar duce la destinație pe motivul că face pîrțuri.
Nu am nici o obligatie de a-mi da o parere in privinta eventualelor posibilitati de alegere in USA, situatia pare ambigua si electorii vor hotărî.
Am auzit-o pe Kamala la interviu, nu mi s-a parut “ca nu-i merge gura”, cred ca exagerezi, mai mult de atat insa nu am ce sa spun in legatura cu acest subiect.
Și mie care nu am drept de vot în America, dar sunt israelian care depinde de ajutorul american mi se pare mai probabil că Trump va fi pentru noi un rău mai mic.
Eu recomand citirea, vezi Google – Top 10 Things Trump Did for Israel (part 1) – de către alți israelieni care lăudau președinți americani diferiți pentru ce mult au dat pentru Israel și în același timp au permis transferarea de sume mult mai mari către Iran uitînd că pentru contracararea unei rachete inamice Israel trebuie să cheltuiască sume de cca 20 de ori mai mari.
Sper ca Trump va continua în aceeași direcție.