În 1976, la 34 de ani, Béla Károlyi a urcat pentru prima oară Everestul olimpic și nu singur, ci împreună cu soția sa, Márta, și având în expediție două fete al căror nume aveau să rămână definitiv înscrise în Panteonul sportului: Nadia Comăneci și Teodora Ungureanu. A făcut-o, e drept, într-un mod destul de controversat.
Károlyi nu a fost un antrenor blând, nu a fost nici un om comod. „Ca să strici un copil nu trebuie să fii neapărat mamița domnului Goe” – i se confesa el lui Ioan Chirilă, marele jurnalist sportiv care a scris cartea Nadia. „E destul să glumești când nu e cazul.” Károlyi nu era omul care să se țină de glume. Dar era mai mult decât atât. Nu era doar privațiunea de glume, era privațiunea de orice atribut al copilăriei, în special privațiunile alimentare. Marile preotese ale dietelor de azi, de la Kim Kardashian până la Megan Fox și Jennifer Aniston, ar fi avut ce învăța de la soții Károlyi. Dar aceste metode au fost tocmai potrivite pentru fetele din echipa de la Onești, pentru că și ele își doreau foarte mult să câștige.
„Nadia e un copil cu sentimente profunde. Își iubește părinţii, îşi adoră mama. E prietenă cu Teodora. Dacă vreţi, aceste două fetiţe se completează. Nadia e gravă. Teodora e veselă. Am spus odată că Nadia e pisica sălbatică a grupului nostru. Teodora e pisicuţa de casă, cu fundiţă roşie.” Iar cu metoda Károlyi, pisica sălbatică, cea mai pregătită sacrificiului, a reușit mai bine decât cea domestică.
În 1980, la 38 de ani, Béla Károlyi a pornit să cucerească încă o dată Everestul. De data asta era ceva mai complicat, pentru că jocurile olimpice aveau loc acasă la sovietici, principalii adversari. Iar sovieticii au făcut tot posibilul să-i sustragă bețele de trekking. Dar soții Károlyi, Béla și Marta, s-au pregătit. „Ceea ce am făcut până acum aparține trecutului. Acum mă consider, din nou, un începător. Mă bucură faptul că am această senzație. Pericolul cel mai mare în viaţa unui antrenor este de a se autocopia.” Soții Károlyi au folosit metode noi de antrenament și au reușit din nou, chiar dacă ascensiunea nu a mai fost atât de spectaculoasă ca cea anterioară şi la coborâre s-au accidentat. Au fost prea vocali în a critica arbitrajul şi în România comunistă, ceea ce şi-a permis Ceaușescu – cel care în urmă cu trei ani, într-o situație similară, ordonase retragerea echipei României de la campionatele europene – nu îi era îngăduit lui Károlyi. Astfel i s-au legat câteva tinichele de… rucsac.
Dintr-o dată se descoperă că are un caracter individualist. Dosarul său de Securitate se îngroașă cu multe file. Tovarășii muncesc din greu și ca urmare, în 1981 este nevoit să părăsească țara împreună cu Márta. Cu trei ani mai târziu, fiica lor, Andrea, primește și ea aprobarea să li se alăture.
Acolo, pe „pământul făgăduinței”, Károlyi a fost nevoit să o ia din nou de la poalele muntelui, de data aceasta având în rucsac doar cunoștințele sale de gimnastică și o brumă de engleză învățată din serialele americane. Şi a reușit. În 1984 a escaladat Everestul Gimnasticii pentru a treia oară, de data aceasta sub drapel american și având în expediție o fată de vârsta Nadiei de atunci, pe nume Mary Lou Retton.
Béla Károlyi a fost un om și un antrenor controversat din prima şi până în ultima clipă: un guru al gimnasticii care nu a practicat niciodată gimnastica, un zbir adulat și detestat, deopotrivă, de elevele sale, un om care și-a început cariera conferindu-și niște merite pe care nu le avea și și-a sfârșit-o fiindu-i atribuite niște păcate despre care nu știm dacă le-a săvârșit. După ce a răbufnit scandalul legat de doctorul Larry Nassar, medicul echipei americane care și-a abuzat sexual elevele în baza de antrenament aflată în ranch-ul familiei Károlyi, peste Béla și Márta s-a așternut un con de umbră.
Dar mai mult decât orice, Béla Károlyi – care a decedat ieri, la 82 de ani – a fost omul care a urcat de trei ori Everestul olimpic și de fiecare dată în alt mod , venind de pe un alt versant, care nu mai fusese străbătut de nimeni niciodată.
Sursa fotografii:
http://en.wikipedia.org/wiki/File:B%C3%A9la_K%C3%A1rolyi.JPG Taty2007, CC BY 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by/3.0, via Wikimedia Commons
George Schimmerling
7 Comments
Încă un clujean celebru.
Eseu frumos, mi-a placut. Lui Béla Károlyi sa-i fie tarana usoara.
Gyuri Schimerling, ai facut o frumoasa evocare a unui om deosebit sa i fie ( si ii va fi ) memoria binecuvantata pentru ce a adus Romaniei intr o perioada in care nu era usor sa i aduci stralucire tarii suferinde sub teroarea comunista imoreuna cu tot ce a cuprins atunci.
Nadia si alti gimnasti vor duce mai departe heritage ul acestui cuplu remarcabil din micul orasel moldovenesc de pe Trotus unde exista odata si un Combinat chimic. Nu cred ca va ramane in memoria colectiva precum Bela si Marta Karoly.
Subiectul abordat promite o lectură plăcută. Autorul nu ne-a deziluzionat.
Numele Nadiei nu poate fi separat de numele antrenorilor Bela și Marta Karolyi, antrenori care au făcut posibilă performanța ei. Doar oameni de valoare pot modela valori. I-am iubit la fel de mult ca pe Nadia. Performanțele lor ne-au făcut fericiți. Mulțumesc pentru aducerea aminte. Bela Karolyi o merită cu prisosință. Dumnezeu să-l odihnească! 🙏
Oricare ar fi poveştile (bune sau mai puţin bune) care au circulat în jurul lui Béla Károlyi, în final rămân realizările lui excepţionale şi dovada că EL a fost antrenorul capabil să ducă gimnastele în topul mondial şi olimpic. La şcoala lui au învăţat şi alţi antrenori români care, aplicând metodele sale, au reuşit performanţele de vârf de mai târziu ale României şi nu numai. Numele lui este înscris în panteonul marilor antrenori din lume.
Rest in peace.
Mulțumim pentru informațiile bine expuse.