Eram foarte curioasă cum va fi, mai ales că sunt obișnuită cu târgurile de carte de la București – Gaudeamus și Bookfest – la care am participat încă de la prima ediție ca reporter și chiar ca organizator. Din România sunt obișnuită ca la aceste târguri să găsesc și un stand al editurii Hasefer, editura Federației Comunităților Evreiești din România, cu cărți foarte interesante cu subiecte de la istorie și filosofie și până la beletristică și artă. Nu voi uita niciodată lansările acestor cărți, prezentate de istorici și critici de marcă. Judecând după lungimea rândului format la standul editurii după lansare, nu o dată m-am temut că nu voi mai găsi cartea. Pe unii autori am avut ocazia să îi cunosc personal, chiar să îi am profesori și să îi număr printre prietenii mei de suflet.

La sfârșitul primei săptămâni din decembrie, la New York a avut loc a treia ediție a evenimentului New York Jewish Book Festival la Muzeul Patrimoniului Evreiesc, un loc în care istoria și emoțiile se împletesc.

Programul se anunța bogat, cu lansări de cărți, întâlniri cu scriitorii și mese rotunde cu discuții pe temele cele mai diverse. Speram să găsesc și cărțile unor autori evrei din România, dar, din păcate, Festivalul Cărții Evreiești de la New York este adresat doar autorilor evrei din Statele Unite.

Intrând în sala principală a festivalului, am fost copleșită de forfota oamenilor – autori, editori, cititori pasionați, toți adunați în jurul unor mese pline de cărți. M-am simțit ca acasă printre aceste fețe curioase și bucuroase de întâlnirea cu cartea, de la tineri entuziaști cu cărți de poezii ori romane de dragoste, care doreau un autograf de la scriitorul preferat, de la debutanți emoționați aflați la prima lor carte publicată și până la scriitori consacrați care dezbăteau teme legate de identitate, memorie și viitor.

Fiecare lansare de carte la care am participat s-a transformat pe nesimțite într-o adevărată dezbatere. De cele mai multe ori discuțiile între participanți au continuat și după încheierea evenimentului, așa că nu mă mir că unii vizitatori au plecat de acolo prieteni. Publicul nu era numai de la New York, ci și din alte state, oameni care au așteptat evenimentul tot anul. Am întâlnit și câțiva vizitatori străini: un cuplu din Marea Britanie venit special pentru acest eveniment, precum și vizitatori din Israel și Argentina.

Au fost organizate dezbateri interesante pe diferite teme. Scriitori debutanți precum Danny Goodman, Sarah Seltzer, Lauren Aliza Green, Sasha Vasilyuk, Susan Weidman Schneider au povestit cum au găsit curajul de a așterne pe hârtie o poveste.

Altă discuție interesantă a fost dedicată cărților biografice, cu prilejul lansării biografiilor unor personalități evreiești ca Judy Blume, Jean Caroll, Marty Glickman, care au scris istorie de-a lungul secolului XX în domenii precum literatură, film, sport.

Alte cărți care au prilejuit lungi discuții au fost cele dedicate unor istorii de familie. De cele mai multe ori protagoniștii erau din țări europene pe care le-au părăsit din cauza antisemitismului și a violențelor antievreiești. Istoriile pornesc de la sosirea acestora, stabilirea lor în Statele Unite, greutățile de la început, adaptarea dificilă pentru adulți, dar uneori extrem de rapidă pentru copii, schimbarea mentalității de la o generație la alta.

Printre atâtea cărți interesante nu puteau lipsi nici romanele de dragoste. În discuția moderată de Lior Zaltzman, scriitorii Ali Rosen, Hannah Reynolds și Hannah Orenstein au fost întrebați cum se scrie o poveste de dragoste evreiască. Vorbitorii au explicat cum introduc elementele evreiești în poveste și cum își construiesc personajele folosind elemente ale culturii și istoriei, moștenirii evreiești.

Alte dezbateri care mi-au atras atenția au fost cele despre Holocaust, istorii încă nepovestite, precum și cele despre viața supraviețuitorilor. Chiar dacă oamenii zilelor noastre au mai multe informații despre Holocaust, provenite fie din cărți ale unor istorici marcanţi, fie din romane sau filme documentare sau artistice, există încă istorii descoperite recent ale unor persoane sau chiar comunități întregi. Sigur, înainte ca acestea să fie așternute în paginile unor cărți, ele necesită documentare și cercetare îndelungată. Autorii au lucrat ani de zile la cărțile lor. Dacă Jack Fairweather și Chris Heath sunt și jurnaliști, Elisabeth White a fost ani de zile director de cercetare la Centrul de Prevenire a Genocidului de la Muzeul Holocaustului. Toate cărțile prezentate sunt foarte interesante, dar în mod deosebit mi-a atras atenția The Counterfeit Countess, scrisă de Elisabeth White împreună cu o altă cercetătoare din același domeniu, Joanna Sliwa. Este povestea unei tinere evreice din Polonia. Un prieten, un aristocrat polonez care lupta în rezistență, i-a procurat acte false care atestau că este contesă și rudă a acestuia. Această doamnă a salvat mii de polonezi în timpul războiului.

Foarte interesate sunt și cărțile despre viața supraviețuitorilor Holocaustului. Pe această temă au fost lansate mai multe cărți, mai ales istorii de familie. A avut loc și o dezbatere pornită de la cărțile autorilor Seth Stern și Sandra Fox și moderată de Sarah Maslin Nir, reporter la New York Times. Cărțile prezintă viața deloc ușoară a supraviețuitorilor. Ei au fost nevoiți să ia totul de la capăt, să își schimbe total viața de dinainte de Holocaust. După traumele cu care s-au confruntat, au fost nevoiți să facă munci cu care nu erau obișnuiți: în ferme, în tabere de vară etc. Încet-încet s-au ”obișnuit” cu noua viață, unii și-au făcut familii noi, și-au reluat vechile profesii, dar drumul a fost lung și anevoios, iar durerea pierderii celor dragi i-a însoțit toată viața.

Folclorul evreiesc atât de bogat și interesant rămâne o sursă de inspirație și pentru autorii contemporani, mai ales pentru cei de literatură fantasy, un gen tot mai popular printre cititorii zilelor noastre, copii și adulți deopotrivă. Diverse legende evreiești precum cele despre Golem sau Dibbuk pot sta la baza unor romane fantasy ale zilelor noastre, elemente ale folclorului evreiesc pot fi integrate în cultura contemporană. Acesta a fost subiectul dezbaterii la care au participat două tinere scriitoare, A.R. Vishny care își găsește inspirația în teatrul idiș și Laura R. Samotin care se inspiră din folclorul evreiesc din Europa de Est; discuția a fost moderată de Veronica Schanoes, la rândul ei autoare de literatură fantasy.

Una dintre cele mai interesante dezbateri de la New York Jewish Book Festival din acest an a fost despre ce înseamnă a fi evreu în zilele noastre, dezbatere prilejuită și de lansarea cărții On Being Jewish Now, o colecție de eseuri, unele scrise cu umor, altele pesimiste, altele ironice, ale unor autori foarte diferiți ca experiență de viată și ca mentalitate. Protagoniștii acestei dezbateri au fost Bradley Tusk, Ali Rosen și Elisabeth Harris, trei autori foarte diferiți. Ali Rosen scrie cărți de bucate și romane de dragoste și este o cunoscută vedetă de televiziune, Elisabeth Harris este reporter la New York Times și reportajele ei acoperă zona industriei editoriale, iar Bradley Tusk vine din zona afacerilor, dar este cunoscut și ca scriitor și filantrop. Dezbaterea a fost moderată de Zibby Owens, la rândul ei scriitoare, dar și editoare.

S-a discutat despre ce înseamnă a fi evreu în zilele noastre, despre antisemitismul care a crescut după atacul din 7 octombrie 2023, dar și despre cultura care îi unește pe evrei, indiferent dacă sunt religioși sau nu. Au fost și unele intervenții din public. Mulți participanți au spus că s-au confruntat cu manifestări antisemite necunoscute până acum în America, unele dintre ele foarte subtile. S-a discutat și despre modul în care evreii, mai ales cei tineri, ar trebui să facă față unor astfel de situații, dar și cum ar trebui părinții și bunicii să discute despre acest subiect cu copiii.

Au mai fost multe dezbateri, care mai de care mai interesante, despre cărți scrise de femei, despre traduceri din literatura idiș, despre stereotipuri. Nu au fost uitată nici bogata literatură evreiască pentru copii care ar merita un articol separat.

Îmi propusesem să notez doar titlurile cărților și să nu cumpăr nimic, pentru că nu este tocmai comod să mergi cu o sacoșă cu cărți în New York, dar la sfârșitul zilei, soțul meu și cu mine aveam nu doar câte o carte în mână, ci câte două sacoșe pline. Nu ne-a fost ușor să le cărăm, dar a meritat.

Foto: Cristina Toma-Salomon

Cristina Toma-Salomon