În analiza rezultatelor alegerilor din Germania am putea folosi dilema paharului umplut pe jumătate. Cum îl apreciem: este pe jumătate plin, ceea ce e bine, sau este pe jumătate gol, ceea ce e rău.
Alegerile pentru Bundestag – camera inferioară a parlamentului german – au fost câștigate de formațiunea tradițională conservatoare UCD-UCS (peste 28 la sută) care a mai condus Germania și a oferit și cancelari. Este o formațiune de centru dreapta, proeuropeană, proNATO, susținătoare a democrației, a respectării drepturilor omului. Viitorul cancelar, un om de afaceri (foarte talentat), Friedrich Merz, și-a făcut ucenicia politică alături de Angela Merkel dar, dându-și seama că nu are șanse să o concureze, s-a retras și a revenit în lupta politică în ultimii ani. Cu el în frunte, nu numai germanii, dar și Europa speră că Germania își va recăpăta prestigiul din trecut și va deveni din nou motorul Europei. Aceasta este partea plină a paharului.

Merz este gata să formeze cât mai rapid un guvern împreună cu social-democrații, pentru a avea stabilitate. Membri ai actualei coaliții de guvernare, social-democrații sunt marii perdanți ai scrutinului. Obținând numai 16 la sută, aceștia au înregistrat cel mai prost rezultat după unificare și au pierdut alegători din fosta Germanie de Est care au migrat, paradoxal, către partidul de extremă dreaptă Alianța pentru Germania – AfD. Și aici ajungem la jumătatea goală a paharului. În patru ani, cu un program populist antiimigrare și cu nuanțe neonaziste, AfD a reușit să-și dubleze prezența în Parlament. Este un semnal de alarmă, dar, au apreciat analiștii, ponderea de 20 la sută obținută este mai mică decât cea preconizată. Un alt fenomen neașteptat este revirimentul Stângii, Die Linke, fostul partid comunist. Se credea că nici nu va mai atinge pragul de 5 la sută necesar intrării în parlament, iar ea a obținut aproape 9 la sută.

Mari eșecuri au înregistrat foștii aliați la guvernare ai Partidului Social-Democrat-Verzii și liberalii, Partidul Liber Democrat. Neînțelegerile cu social-democrații au determinat până la urmă căderea guvernului, iar alegătorii i-au sancționat în așa măsură, încât liberalii nici nu au reușit să intre în Parlament, iar Verzii au pierdut multe procente. Imaginea de ansamblu a scrutinului la care au participat aproape 84 la sută din alegători arată că în fața perspectivei proliferării extremei drepte, germanii s-au mobilizat și, sesizând pericolul, au venit să voteze și cei care fuseseră indiferenți.

Făcând un bilanț, cred că putem vorbi despre un optimism rezervat. Germanii nu uită istoria. Există o generație nouă care nu vrea repetarea trecutului, dovadă demonstrațiile dinainte de alegeri împotriva AfD. Cântecul de sirenă al acestui partid amăgește deocamdată numai o parte din alegători. Iar niște alegeri într-o țară ca Germania servesc ca model în Europa. Este adevărat: se observă o alunecare mai puternică spre dreapta a continentului, dar nu spre extrema dreaptă, iar acolo unde e posibil, din păcate nu peste tot, partidele de extremă dreaptă sunt izolate, așa cum va fi și AfD în Germania.

Aceasta nu înseamnă că partidele care vor forma guvernul să nu analizeze cauzele pentru care totuși un mare număr de alegători s-a orientat către extrema dreaptă sau stângă. Și nu este vorba de intervenția americană, de pozițiile nefericite ale vicepreședintelui Vance sau ale miliardarului Elon Musk în favoarea AfD. Influența lor asupra rezultatelor alegerilor, afirmă analiștii germani, a fost minimă. Problemele există demult și dacă viitorul guvern de coaliție nu vrea ca să se îndeplinească previziunea lui Alice Wendel că peste patru ani AfD va deveni partidul majoritar din Germania, trebuie să găsească soluții rezonabile pentru a satisface marile nemulțumiri ale poporului german. Vorbim aici de problema sensibilă a migrației ilegale care în ultimul timp, din cauza actelor brutale îndreptate împotriva cetățenilor pașnici, a dus și la creșterea sentimentului de insecuritate și de scădere a nivelului de trai, cauzată de recesiunea economiei germane.

Lui Friedrich Merz nu-i va fi ușor. Pe deoparte trebuie să se confrunte cu problemele amintite mai sus, pe de altă parte lumea așteaptă ca prin capacitatea sa Germania să impulsioneze garantarea unității și securității europene pentru a face față pozițiilor și proiectelor antieuropene ale președintelui Trump. De asemenea, de Germania depinde mult susținerea Ucrainei în cazul în care SUA ar decide retragerea sprijinului militar, dacă intențiile președintelui Trump de a încheia o pace peste capul Ucrainei ar eșua.
Nu știu care este răspunsul la dilema paharului. Ne bucurăm de succesul democrației în Germania. Dar pentru viitor, evenimentele se succed cu atâta repeziciune și se schimbă de la o oră la alta, încât nu putem prevedea nici măcar viitorul apropiat. Așteptăm.
Eva Galambos