Cu progresele uimitoare ale medicinei, cu antibiotice și vaccinuri, credeam că suntem pe cale să biruim bolile infecțioase și că epidemiile nu mai sunt decât niște ecouri ale trecutului. Din păcate, după pandemia de COVID, ne-am trezit la realitate: antibioticele își pierd treptat din efect ca rezultat al rezistenței microbilor, iar epidemiile nu au dispărut. Cu atât mai important este să studiem epidemiile din trecut, și nu doar din curiozitate, ci să încercăm să înțelegem ce s-a întâmplat, și mai ales de ce, pentru a le gestiona mai bine pe cele viitoare.

Dintre epidemiile trecutului, niciuna nu a fost mai cruntă ca Moartea Neagră, ciuma care a bântuit prin Europa pe la 1350. (De fapt ea s-a întins și în Asia și nordul Africii, doar că din Europa avem mai multe informații.) Nu prea avem date exacte, dar istoricii presupun că Moartea Neagră ar fi nimicit între o treime și o jumătate din populația Europei. Valuri mai restrânse de ciumă au apărut și în continuare, până în secolul al XVIII-lea. (În Imperiul Austriac era obiceiul ca după o epidemie, în semn de mulțumire că au scăpat, supraviețuitorii să ridice o „coloană a ciumei” închinată Sfintei Treimi sau Fecioarei Maria.) Încă o mare epidemie a apărut în a doua parte a secolului al XIX-lea în China, iar cazuri izolate mai există și astăzi.

Oricât de cumplite ar fi fost epidemiile de ciumă, ele nu au nimicit omenirea: unii s-au vindecat, alții nici măcar nu s-au molipsit. Oare de ce depindeau șansele de supraviețuire?

• Poate că unii nu au venit în contact cu bolnavii? E greu de crezut în orașe care au pierdut jumătate din populație sau chiar mai mult.
• Poate că cei bogați erau mai bine hrăniți, beneficiau de îngrijire mai bună? Istoricii au comparat registrele impozitelor cu registrele de înmormântări și au găsit aceeași mortalitate la bogați și la săraci.
• Poate că înghesuiala din orașe favoriza transmiterea bolii? Dar procentul victimelor din oraș și din satele din jur era același.
• Sau să fi fost doar o chestie de noroc??

Cercetătorii de la NIH (National Institute of Health) din Washington au emis ipoteza că șansele de supraviețuire sunt determinate genetic. Ideea e interesantă, dar e foarte greu de dovedit pentru epidemii care au avut loc cu secole în urmă. Dar iată că demonstrația a reușit… pe baza unei legende!

Satul Eyam din nordul Angliei (cam între Manchester și Sheffield) este supranumit „Satul ciumei”. Din generație în generație s-au păstrat amănunte legate de epidemia de ciumă din 1665. Povestea e cunoscută, ea a stat la baza mai multor opere literare și se pare că nu este numai o legendă născocită ca să atragă turiști, ci este bine documentată, numele personajelor apar în registrele bisericii și pe morminte. (2)

Așadar, povestea spune că în septembrie 1665 croitorul satului a primit din Londra (unde bântuia ciuma) un balot de postav, dar postavul fiind umed, ucenicul l-a desfăcut ca să-l usuce. Probabil că în balot erau purici și în curând ucenicul s-a îmbolnăvit de ciumă și a murit. După el au urmat membrii familiei. Sătenii îngroziți s-au dus să ceară sfatul preotului, iar acesta a decis că, pentru a preveni răspândirea molimei, slujba nu se va mai ține în biserică, ci în aer liber, familiile își vor îngropa singure morții și, mai ales, întreg satul va intra în carantină până la sfârșitul epidemiei. Nobilul care locuia în apropiere, la Chatsworth House, s-a oferit să le trimită alimente, pentru ca sătenii să nu fie nevoiți să iasă din sat după hrană. (3) Dar alimentele erau lăsate lângă piatra de hotar, nimeni nu intra în sat. Tot pe piatra de hotar, sătenii lăsau plata – monede dezinfectate, după moda vremii, cu… oțet.

Epidemia a fost înfiorătoare, a durat peste un an. Despre numărul victimelor există mai multe versiuni, probabil au fost cam o jumătate din populația satului. Dar unii au rămas în viață. Au pierit familii întregi, lăsând doar unul sau doi supraviețuitori – un adevărat miracol! Și cum satul este destul de izolat, mulți dintre locuitorii actuali sunt urmașii direcți ai acelor supraviețuitori și cercetătorii le-au făcut analize genetice.

(Îmi închipui privirile mirate ale unor cititori: Se mai pot găsi gene moștenite de la strămoși de acum vreo 12 generații?? Doar Peter Biro ne-a explicat nu avem ce să ne mândrim că suntem urmașii direcți ai lui Iulius Cezar – după atâtea generații, probabilitatea să-i fi moștenit geniul este practic nulă. https://baabel.ro/2025/03/genealogie-si-genetica-legatura-dintre-stramosi-si-trasaturile-ereditare/ Este perfect adevărat, dar aici avem exact situația de bottleneck: un număr restrâns de strămoși și, satul fiind destul de izolat, societatea a fost în mare măsură endogamă. Astfel satul Eyam a devenit laboratorul perfect pentru verificarea acestei teorii.)

Și într-adevăr, printre urmașii direcți ai supraviețuitorilor din Eyam s-a găsit mutația Delta 32. În mod normal, când organismul este atacat de microbi, sistemul imunitar îl apără. Numai că microbul ciumei atacă tocmai sistemul imunitar, organismul nu se mai poate apăra și rezultatul e tragic. Mutația Delta 32 nu permite microbilor ciumei să atace sistemul imunitar. Un individ care a moștenit mutația Delta 32 de la ambii părinți este total imun la ciumă, iar unul care a moștenit-o numai de la unul din părinți se va îmbolnăvi, dar are șanse bune de a se vindeca.

Se crede că mutația Delta 32 a apărut spontan, ca o „greșeală” de copiere a eredității și în perioada epidemiilor de ciumă, ea a dat un avantaj net purtătorilor. Aceștia au rămas în viață și au lăsat urmași, pe când ceilalți au pierit, astfel că frecvența acestei mutații în cadrul populației a crescut – a fost, de fapt, un mecanism de selecție naturală a celor rezistenți la ciumă. La Eyam mutația apare la 14% din urmașii supraviețuitorilor, un procent mult peste media europeană. Aceasta dovedește că ea a fost implicată în rezistența la ciumă.

Dar iată că nu numai ciuma atacă sistemul imunitar, ci și SIDA! Cu toate că ciuma este produsă de un microb și SIDA de un virus, ele au unele trăsături comune și nu în ultimul rând mortalitatea foarte mare. SIDA a făcut până acum cca 40 de milioane de victime, mult mai multe decât COVID 19.(4) Și la fel ca la ciumă, și la SIDA există cazuri de imunitate. Să fie o coincidență? Nu! S-a dovedit că indivizii rezistenți la SIDA au aceeași mutație Delta 32 ca urmașii celor rezistenți la ciumă. Aceasta nu permite virusului să atace sistemul imunitar. Cei care au primit mutația de la ambii părinți, cca 1% din populația Statelor Unite, nu se vor îmbolnăvi de SIDA, chiar dacă au contact prelungit cu bolnavii, iar la cei care au primit-o numai de la un părinte, boala va avansa mai lent.

Astfel, căutând explicația unui mister din trecut, s-a deschis drumul spre o nouă metodă de tratament pentru SIDA: nu numai medicamente antivirale, ci și terapie genetică.

Dar… Cercetări mai recente (5,6) au arătat că în realitate problema este mult mai complexă. Rezistența la ciumă este într-adevăr de origine genetică, dar ea este rezultatul mai multor mutații. Frecvența lor a crescut simțitor după epidemiile de ciumă, dar, din păcate, ele au adus cu sine și o susceptibilitate mărită la diferite boli autoimune. În schimb, ipoteza că mutația Delta 32 ar fi dat imunitate împotriva ciumei s-a dovedit falsă! O statistică făcută pe un număr foarte mare de persoane a arătat că frecvența medie a mutației Delta 32 în Marea Britanie este de 11.8 % și dacă la Eyam s-au găsit 14%, diferența nu este semnificativă. Mutația Delta 32 conferă într-adevăr imunitate împotriva SIDA, dar nu și împotriva ciumei!

Bibliografie:
1.https://ro.wikipedia.org/wiki/Coloana_Ciumei_din_Timi%C8%99oara

2.https://en.wikipedia.org/wiki/Eyam

3.https://hub.salford.ac.uk/salfordpublichealth/2022/10/27/experiencing-a-plague-through-the-lens-of-history/

4.https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_epidemics_and_pandemics

5.https://www.nih.gov/news-events/nih-research-matters/how-black-death-shaped-human-evolution

6.https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0198885917305104

7.https://www.youtube.com/watch?v=WfRJEm96Lgo

Sursa imaginilor:
1.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Paul_F%C3%BCrst,_Der_Doctor_Schnabel_von_Rom_(coloured_version).png I. Columbina, ad vivum delineavit. Paulus Fürst Excud〈i〉t., Public domain, via Wikimedia Commons

2.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Timisoara_-_Figure_near_Dome.JPG Voytek S, CC BY-SA 2.5 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/2.5>, via Wikimedia Commons

3.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Eyam_Church_-_geograph.org.uk_-_21749.jpg Alan Fleming / Eyam Church / CC BY-SA 2, via Wikimedia Commons

4.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Chatsworth_Bridge.jpg Rob Bendall (Highfields), via Wikimedia Commons