Nu este cea mai bună perioadă sa fii israelian în Europa. Nu este nici cea mai bună perioadă să fii evreu în Europa. O mare parte din cei care ne critică sunt pur şi simplu antisemiți. Dar nu toți. Războiul contra Hamas s-a preschimbat în războiul de supraviețuire al guvernului Netanyahu, un guvern care a transformat un război drept într-unul strâmb. De aceea, astăzi nu prea auzi ebraica pe străzile Europei. Oamenii se feresc să o vorbească şi, mai ales, se feresc să se identifice drept israelieni, iar dacă sunt întrebaţi, își aleg vreo altă țară de origine. La mine, lucrurile sunt simple. Le spun că vin din România și nici nu mint chiar așa de tare.

Sunt la Viena și e o primăvară frumoasă. Am luat un tur ghidat despre al Doilea Război Mondial. Ne-am adunat mai mulți lângă umbrela verde din piața Albertina. Remarc lângă mine un băiat cu un șal arăbesc – un motiv în plus să nu-mi declar apartenența. Lângă noi, o doamnă care mi se pare puțin acră. Am grijă să păstrez distanța. “You are for the Hitler tour?” – ne întreabă organizatoarea. Mă infior un pic la gândul că merg pe urmele lui Hitler, dar mă bucur că ne despart 80 de ani, altfel probabil turul s-ar fi sfârșit rău pentru mine.

Ghidul se numwște Wolfgang – “puteți să-mi spuneti Wolfi” – un băiat cu părul în coadă de cal și o engleză perfectă. Nu ne ascunde că Hitler a fost la origine austriac. Nu ne ascunde nici că aici, la Viena, Hitler a supt pentru prima oară din zoaiele antisemitismului. Ne duce să vedem statuia lui Franz Josef. Aici a început decăderea morală a Austriei – spune Wolfgang. Cu un împărat care a stat mult prea mult pe tron. Apoi mergem vizavi, la o clădire cenușie. Aici e Academia de Arte Frumoase unde, în 1908, Hitler nu a fost admis la secția de pictură. Mă gândesc cum ar fi evoluat istoria dacă Hitler ar fi fost admis. Dar știu deja de multă vreme, istoria nu se scrie cu ”dacă…”  “Hitler a fost mediocru în toate privințele: a fost un pictor mediocru, un scriitor mediocru, un compozitor ratat, dar a avut o insușire ieșită din comun. A fost un foarte bun orator. Putea electriza mulțimile. Și nu, nu a fost nebun. A fost perfect normal.”

Mergem mai departe în fostul cartier evreiesc. Aici e un monument din oțel și beton, în formă de bibliotecă. Sunt multe cotoare de cărți… Mai exact 65000, egal cu numărul evreilor austrieci care au pierit în Holocaust.  Aici Wolfgang își aduce aminte de ceva. “Nu v-am intrebat de unde sunteți…“ Am grijă să fiu mai pe la capătul rândului. ”From Canada” – zice tipa cea acră.  ”From England” – zice cel cu şalul arăbesc. Îmi vine și mie rândul. Mă uit în ochii albaștri ai lui Wolfi şi vreau să spun ”From Romania”… Dar mă gândesc la toți oamenii aceia, 65 de mii de suflete, care au fost nevoiți să se ascundă. Nu. De data asta eu nu o să mă ascund. E adevărat că avem un guvern de rahat, dar avem o țară. ”From Israel” – zic și mă mir și eu, căci e prima dată că admit acest lucru de când sunt la Viena. Wolfi îmi strânge mâna. Doamna cea acră vine lângă mine: “Îmi pare bine că sunteți din Israel. Şi noi suntem evrei, din Vancouver”. Englezul își dă la o parte șalul şi scoate un medalion. E un magen David (steaua lui David), simbolul iudaismului. Da, suntem divizați. Uneori nu ne putem suferi între noi, dar dați-ne un pogrom, o persecuție, un genocid și veți vedea că evreul din noi e acolo şi îl purtăm cu mândrie.

Astazi în Israel e Yom HaShoah, Ziua Holocaustului.

George Uri Schimmerling

Viena, 23 aprilie 2025