Am avut ocazia să cunosc atmosfera din mai multe spitale din țară, la diferite secții: Assuta Ashdod, Assuta Haifa și Spitalul Naharya (ortopedie), Rambam Haifa (oftalmologie), Bnei Zion Haifa și Sheba (urologie).

Peste tot, fără excepție, am avut parte de un comportament profesionist și o atitudine plină de empatie și înțelegere din partea personalului medical, indiferent de ierarhie. Limbile cele mai vorbite erau araba și rusa, peste care trona ebraica, limba comună de comunicare. Observam cu multă bucurie relațiile interumane, uneori nu numai corecte, ci de-a dreptul cordiale și prietenești. Chiar dacă nu înțelegeam tot ce se vorbește, tonul vorbirii era edificator. Aceeași impresie mi-a făcut-o comunicarea în limba ebraică. Se trecea cu ușurință de la o limbă la alta în funcție de înțelegerea interlocutorului.

Priveam în jur și mă gândeam cu tristețe în suflet: oare de ce, la nivel de țară, lumea nu se împacă la fel de bine? Israelul ar putea fi un adevărat paradis, dacă nu ar fi amenințat cu ură din toate direcțiile și dacă nu ar fi măcinat de propriile tensiuni și resentimente care, totul la un loc, duc la incapacitatea de a ajunge la un compromis bun pentru toți.

În contextul și în virtutea veșnicelor amenințări am avut parte și de douăsprezece zile de bombardamente, de data aceasta mai agresive și mai periculoase. Cu tot dezastrul trăit, în Israel mă simt cel mai în siguranță. Paradoxal, nu? Asta nu poate să înțeleagă decât cine trăiește aici, cine simte pe pielea lui ameninţarea permanentă alături de infinitele conflicte interne, respirând însă în același timp puterea și vigoarea acestui popor, venite parcă din adâncuri ancestrale, de a răzbi, de a se apăra, de a merge înainte, dând vieții valoare și dimensiune.

Pentru că mă ocup de îngrijirea medicală, de atmosfera din spitalele israeliene, am avut o experiență unică pe timp de război. De un an particip la un program experimental internațional legat de un tratament oftalmologic. Trebuia să fac niște investigații oftalmologice la spitalul „Rambam” care nu permiteau amânarea. Este de neimaginat. La suprafață, secțiile erau închise, totul părea părăsit, ca în filmele de inspirație apocaliptică. Dar în subsol există săli de operație, sală de naștere, laboratoare cu toată aparatura necesară, de fapt un spital în miniatură. Sigur că, datorită aglomerației, erau primite doar cazurile urgente, dar în toată agitația și disconfortul, te simțeai pe mâini bune. Într-una din aceste zile tulburi și zbuciumate, marcate de alarme și bombardamente, am fost programată la o intervenție chirurgicală de data aceasta la „Sheba”, spitalul cel mai mare și, după unii, și cu reputația cea mai bună din țară și statistic printre primele opt din lume. La fel ca la „Rambam”, toate secțiile erau improvizate (la un nivel incredibil de organizare) pe o suprafață uriașă la subsol. Chirurgia și sălile de operație erau în altă clădire, la o distanță de cca un kilometru, tot într-un fel de buncăr uriaș. Între cele două clădiri, un fel de maxi taxi transporta bolnavul pregătit pentru operație, cu pat cu tot. Tocmai când eram gata de plecare, a sunat alarma. Mașina s-a întors în adăpost așteptând instrucțiunile transmise prin radio și prin telefoanele celulare. Am fost impresionată de modul eficient și responsabil în care fiecare știa ce are de făcut. Cu atât mai mult m-am simțit în siguranță. În continuare totul a decurs ca la carte. Am primit îngrijiri medicale la superlativ. Mai mult, personalul medical, indiferent de limba lui maternă, indiferent de poziția ierarhică pe care o ocupa, s-a comportat impecabil. Deși toată lumea era copleșită de stres, iar medicii, asistentele și surorile, munceau în condiții neobișnuite, toți au dat dovadă de multă răbdare și empatie nu numai față de mine, ci și față de ceilalți pacienți aflați în apropierea mea

Am simțit că această situație ieșită din comun, pe care puțini o cunosc, trebuie să o transmit mai departe. Nu comentez mai mult, pentru că din tabloul pe care l-am prezentat cu o cât mai mare obiectivitate, fiecare va înțelege în felul său propriu realitatea israeliană.

Delia Bodea Jacob

27. 06. 2025