Cu toate că armistițiul e foarte fragil și de ambele părți propaganda și dezinformările curg în cascadă din toată mass media și platformele sociale, voi încerca să creionez, pe cât îmi permite obiectivitatea personală, un tablou succint al situației geopolitice.

După 15 ani de amânări, Israelul s-a decis să încerce să reteze capul șarpelui și chiar a reușit parțial. După cum e bine știut, actualmente Iranul este centrul terorismului islamic din Orientul Mijlociu și nu numai, centrul de coordonare și de sprijin militar și logistic al puzderiei de organizații teroriste paramilitare precum: Hamas, Hezbollah, milițiile șiite din Iraq, milițiile pro iraniene din Siria, Houthi din Yemen și chiar Hamas din Cisiordania.

După un deceniu şi jumătate de defensivă bazată în principal pe cele trei straturi de apărare antiaeriană, Iron Dome, David’s Sling și Arrow 2 și 3, guvernul Netanyahu a trecut la vechea paradigmă ofensivă israeliană, care în trecut a adus Statului Evreu succese militare deosebite, ca în Războiul de Șase Zile din 1967 sau în cel de Yom Kipur din 1973.

După dezastrul din 7 octombrie 2023, cea mai mare catastrofă națională a poporului evreu de după Holocaust, armata israeliană a început în mod metodic, foarte bine aplicat tactic și operațional, să elimine rând pe rând toate armatele proxy ale Iranului, care aveau sarcina să sugrume treptat din punct de vedere geostrategic Israelul din toate direcțiile.

Este meritul Mossad – faimoasa agenție de informații, Shin Beth – agenția de securitate internă, Aman – agenția de informații a armatei, a forțelor speciale ale armatei și poliției de frontieră și a guvernului Netanyahu de a fi dus cu succes un război pe șapte fronturi, o performanță unică în istorie, chiar dacă, cu excepția Iranului, adversarii nu sunt armatele regulate ale unor state. Mulți vor sări pe mine, dar, cum se spune: „faptele vorbește”. Tot guvernul Netanyahu este vinovat pentru dezastrul năucitor din 7 octombrie 2023. Sper ca într-o bună zi, când situația se va mai liniști, o comisie independentă va tranșa în mod corect și echitabil chestiunea vinovăției de ordin penal a lui Netanyahu. Mai trag nădejdea că sistemul de justiție din Israel va fi reformat, în sensul corect al separării puterilor în stat și nu al dictatelor politice aplicate de Tribunalul Suprem împotriva deciziilor guvernului sau al voinței electorale majoritare.

Acțiunea-surpriză de mare precizie și eficiență a forțelor israeliene asupra obiectivelor nucleare și balistice, a centrelor de comandă, a capilor temutelor Gărzi Revoluționare, armatei și cercetării nucleare iraniene, este un triumf incontestabil al Mossad și al aviației militare israeliene, o operațiune de atac extraordinară de 12 zile, desfășurată în medie la 1500-2000 de km de bazele proprii. Această ofensivă aeriană intensă și perfect focusată, va rămâne în analele lumii și va fi studiată în amănunt la toate academiile militare.

Pe de o parte, Iranul a dovedit o mare slăbiciune a aviației și a apărării antiaeriene. După câteva ore de lupte, Israelul a câștigat supremația aeriană peste Teheran și peste o jumătate din teritoriul iranian. Pe de altă parte, Iranul a dovedit o reziliență militară deosebită, reușind zeci de lovituri nimicitoare cu rachete balistice hipersonice asupra orașelor israeliene importante, dar mai cu seamă asupra zonei centrale din jurul Tel Avivului, dens populată. Iranul are un efectiv uriaș de drone, avioane teleghidate și rachete balistice, bine camuflate sau ascunse pe întreg teritoriul. Cu toate că se presupune că Israelul a lovit cu succes cca jumătate din lansatoarele de rachete și depozitele de combustibil pentru rachete, dictatura ayatollahilor rămâne cu un arsenal balistic de temut, capabil încă să producă mari distrugeri în Israel.

Teritoriului vast al Iranului, cu munți și deșerturi și cu o populație dispersată, este un avantaj geostrategic față de cel al Israelului, cu relief în general plat și cu o mare densitate a populației, cu excepția deșertului Neghev. Arsenalul Israelului se află adesea în zone dens populate, care devin ținte cu pierderi civile colaterale foarte mari.

În momentul de față și în viitorul apropiat, cel mai mare pericol strategic pentru populația civilă israeliană este tehnologia balistică hipersonică a Iranului. Și acum s-a dovedit, pentru a nu știu câta oară, că la nevoie, regimul criminal al mollahilor va bombarda centrele urbane importante ale Israelului pentru a produce cât mai multe victime și distrugeri. Se impune urgent îmbunătățirea apărării antiaeriene a Israelului, care s-a dovedit incapabilă să ajungă la 80-90% de interceptare atunci când sistemele au fost suprasolicitate de un număr mare de drone și rachete inamice lansate concomitent. Se estimează că în cel mult un an va deveni operațional noul sistem de apărare antiaeriană cu raze laser, mult mai ieftin și mai eficient, care va îmbunătăți radical marja de eroare a actualului sistem Iron Dome. 

Cca 8000 de cetățeni și-au pierdut locuința și au rămas practic pe drumuri. Acest număr se adaugă la cei cca 100.000 de refugiați din 2023, din jurul Gazei și de la granița cu Libanul, din care doar o parte și-au rezolvat problema esențială a căminului propriu. Astfel, Israelul este periclitat și din punct de vedere economic și financiar. De aproape doi ani, sute de mii de bărbați prestează sute de zile de serviciu militar de rezervă, ceea ce aduce prejudicii de miliarde de dolari în bugetul statului. Se apreciază că doar actualul război de 12 zile a adus daune logistice și urbanistice în valoare de 6 miliarde de dolari, ceea ce va fi surmontat în cel puțin 5 ani.

Experții militari conchid aproape în unanimitate că planul nuclear militar iranian a fost întârziat cu cca 4-5 ani. Unii mai optimiști afirmă că Teheranul a înregistrat un asemenea recul, încât, dacă se vor menține sancțiunile și monitorizarea mai drastică a obiectivelor nucleare iraniene, Iranul va renunța la ambițiile sale nucleare. După părerea mea, dacă actualul regim teocratic se va menține, Teheranul se va strădui din răsputeri să-și refacă arsenalul nuclear și să construiască măcar câteva bombe atomice. Alți specialiști apreciază că Iranul ar fi ascuns cca 400 kg de uraniu îmbogățit, suficient pentru 10 bombe atomice. De un deceniu Iranul se află într-o situație economică catastrofală, îmbunătățită întrucâtva prin ocolirea cu succes a sancțiunilor îndreptate împotriva exportului de petrol – dar nu în favoarea majorității populației. Încasările valutare datorate exportului de țiței au crescut foarte mult, cel mai mare importator fiind China. Distrugerile provocate de campania israeliană îndreptată împotriva unor porturi, centre logistice și de comunicații, facilități industriale, vor crea în mod cert o situație socială explozivă în Iran.

Israelul nu a reușit să prăbușească regimul ayatollahilor, dar l-a slăbit. Opoziția iraniană se va activa cu siguranță, sprijinită de Mossad, CIA și de grupurile iraniene bogate din exil. Există disensiuni privitoare la moștenirea politică a liderului suprem Khamenei, respectiv între conducerea clericală superioară și cea politică executivă. Regimul teocratic a trecut la represalii interne de frica unor răzmerițe, miliția populară Basij fiind dislocată în marile centre urbane pentru supravegherea și intimidarea populației, iar câțiva iranieni au fost spânzurați ca spioni ai Mossad.

Din punctul de minim geostrategic, Israelul a avut o prestaţie militară excelentă, în forță – nici nu prea avea de ales – către eliberarea din cercul de foc organizat și sprijinit de Iran în jurul Statului Evreu. Merită menționat că Hezbollah, care mai are totuși un arsenal important de rachete, nu a tras nicio salvă în cursul celor 12 zile de război, nici milițiile din Iraq și nici forțele teroriste din Cisiordania nu s-au activat. Rămâne totuși Hamas-ul din Gaza cu cei încă cca 58 de ostatici vii sau morți, Houthis cu un arsenal împuținat și un Iran slăbit, imprevizibil.

Rusia și China nu au îndrăznit să se implice activ de partea Iranului, cu excepția unor șarje diplomatice referitoare la necesitatea încetării agresiunii israeliene. Mai mult, președintele Putin a adoptat, chipurile, o poziție echidistantă, arătându-și dispoziția de a intermedia între părți. Bombardamentul american masiv și de mare precizie împotriva celor trei site-uri nucleare principale iraniene a pus punctul pe i și a determinat încheierea pentru moment a îndelungatului conflict regional Iran-Israel. Contează rezultatul politic al acestuia și nu numărul precis de centrifuge sau cantitatea de uraniu distrusă

Se confirmă clar că SUA domină mapamondul. Poate Washingtonul nu mai e jandarmul mondial, dar cu siguranță e încă judecătorul și jucătorul principal pe arena internațională.

George Vigdor