Fiecare supraviețuitor al Holocaustului ar putea scrie un roman sau furniza un subiect pentru un film.

Acest articol prezintă trei filme artistice zguduitoare despre soarta unor evrei maghiari în timpul Holocaustului și a unor supraviețuitori întorși din lagăre. Acestea sunt doar câteva cazuri izolate din tragedia Holocaustului, dar au fost nenumărate altele, trăite de majoritatea evreilor europeni.

Numitorul comun al celor trei filme este comportamentul localnicilor față de evrei, înainte și după deportare. Mulți dintre ei au devenit dușmănoși și unii chiar necruțători. Oare ce a produs această dezumanizare a unei mari părți localnicilor? Din istoria orășelului în care m-am născut știam că ei voiau să scape de evrei și nu neapărat din motive religioase ci, mai ales, fiindcă le invidiau succesele și abia așteptau să le ocupe casele și să le fure bunurile. Aceasta a fost realitatea pe care mi-au descris-o rudele mele supraviețuitoare ale Holocaustul. Adevărat, majoritatea nu au ucis evrei cu mâinile lor și nu toți i-au denunțat. Au fost printre ei și unii eroi care au ascuns evrei, periclitându-și propria familie.

Dar în Ungaria au fost și extremiști, bandiți aparținând Partidului Crucilor cu Săgeţi (Nyilaskeresztes Párt), un corespondent al Gărzii de Fier din România și al altor grupări criminale din majoritatea țărilor europene. Ei au colaborat cu naziștii germani și i-au lichidat ei înșiși pe evrei. Aceasta a fost și soarta lui Gedeon Richter (1872-1944), cel care a pus bazele industriei farmaceutice din Ungaria.

El și-a început studiile farmaceutice în 1890, la Universitatea din Budapesta, absolvind cum laude. A vizitat diferite companii farmaceutice din Europa pentru a studia metodele de fabricare a medicamentelor și în 1907 a înființat prima fabrică de medicamente din Ungaria. Primele lui succese au fost Kalmopyrin, o formă de aspirină folosită până astăzi ca analgezic și Hyperol, apă oxigenată sub formă de tablete patentate de el care a avut un rol important ca dezinfectant în Primul Război Mondial. Înainte de război Richter avea deja 24 de patente farmaceutice. Până la cel de-al Doilea Război Mondial avea sucursale în 34 de țări de pe cinci continente.

În 1942, ca urmare a legilor antisemite i s-a retras titlul de director al fabricii, pe care totuși a continuat s-o conducă de acasă prin oamenii săi de încredere, până în toamna anului 1944. Richter avea viza pentru a pleca în Elveția neutră, dar el nu voia să-și părăsească muncitorii, deși colaboratorii lui credincioși unguri l-au sfătuit să plece. În decembrie 1944 a fost prins de criminalii Nyilas, împușcat și aruncat în Dunăre. (1) După moartea lui, compania a continuat să crească și funcționează tot cu numele de Gedeon Richter. (2) Aici de potrivește zicala evreiască: Ai ucis și vrei încă să intri în moștenire? (1Regi 21: 19)

Atașez filmul Istoria lui Gedeon Richter, subtitrat în engleză.

***

Următorul film, 1945, se bazează pe nuvela cu același nume a lui Szántó T. Gábor. În Baabel a apărut o excelentă recenzie scrisă de Dr. Andrei Schwartz. https://baabel.ro/2018/08/sapunuri/

Filmul prezintă doi supraviețuitori care se întorc în satul lor din Ungaria, după ce și-au pierdut copiii în lagăre. Ei străbat satul pe jos, în tăcere, alături de o căruță cu două lăzi. Filmul se desfășoară într-o singură zi și prezintă reacția sătenilor la întoarcerea evreilor. Ei se întreabă oare pentru ce se întorc evreii? Ce au în lăzi, ce vor să le vândă? Oare speră că rușii aflați în sat îi vor ajuta să-și recapete casele și averile, intrate deja în posesia sătenilor, mai ales primarul și cârciumarul? Oare vin să se răzbune? Este un film psihologic care descrie frământările, uneori chiar mustrările de conștiință, dar mai ales frica de pedeapsă și de obligația de a retroceda proprietățile furate de la evreii deportați. În film aflăm despre infidelități, adicție la droguri și alcool și alte probleme personale, toate umbrite de senzația de vină. Alții însă consideră că averea furată de la evrei li se cuvine de drept cetățenilor unguri. Unul din cei care i-au denunțat pe evrei jandarmilor unguri se sinucide. Soția primarului îi reproșează că el a denunțat o familie de evrei cu care erau prieteni, ca să pună mâna pe averea lor, după care îl părăsește pe acest om de nimic.

Mai mulți săteni, unii înarmați cu bâte, merg în urma căruței ca să vadă ce intenție au evreii. Ajungând la cimitirul evreiesc, căruțașul și evreul mai tânăr sapă o groapă. Evreii deschid lăzile cu cărți de rugăciune, obiecte de cult, pantofiorii și jucăriile copiilor pieriți, le înmormântează și spun o rugăciune. Primarul și jandarmul satului, amândoi adânc implicați în denunțarea evreilor în timpul deportărilor, urmează și ei căruța. Primarul fățarnic prezintă condoleanțe celor doi evrei.

Filmul este turnat în alb-negru, respectând atmosfera de doliu a evreilor de după Holocaust. Intenția producătorilor este de a atenționa împotriva antisemitismului, într-o perioadă în care extrema dreaptă din Ungaria își manifesta din nou rasismul. (3) Filmul a primit mai multe premii internaționale. Atașez trailerul filmului.

***

Poate cea mai tristă revenire în țara de baștină după eliberarea din lagărele de concentrare a fost cea a copiilor și adolescenților, rămași orfani, singuri pe lume. Aceasta a fost soarta celebrului scriitor evreu maghiar, Imre Kertész (1928-2016), primul scriitor maghiar laureat al premiului Nobel.

Subiectele romanelor sale sunt în special Holocaustul, dictatura și libertatea individuală. În 1944, la vârsta de 14 ani, a fost deportat la Auschwitz și apoi la Buchenwald. Pe platforma de selecție a mințit că are 16 ani, ca să nu fie trimis la camerele de gazare. După eliberare s-a întors la Budapesta și a făcut diferite munci temporare. În 1953 a devenit ziarist și traducător din limba germană.

Principalul său roman este Sorstalanság (Lipsit de soartă). Chiar dacă pare autobiografic, autorul a declarat că nu este. Deși a fost scris în 1973, comuniștii au aprobat publicarea abia în 1975. (Acest lucru îmi amintește de soarta cărții The Nazi and the Barber a lui Edgar Hilsenrath. Ea nu a putut fi publicată în Germania în anii 1970, când mai trăiau mulți foști naziști. Cartea a apărut întâi în Statele Unite și abia apoi în Germania.) Romanul a fost ecranizat în 2005 și versiunea cinematografică pare mai apropiată de biografia autorului decât romanul.

Simțindu-se neapreciat în Ungaria, în anii 1990 scriitorul s-a stabilit la Berlin, unde și-a continuat și cariera de traducător. Mulți l-au criticat; este într-adevăr greu de înțeles că după toate suferințele din timpul Holocaustului se simțea mai acasă în Germania decât în Ungaria și se considera “berlinez”.(4) Totuși, în ultimii ani Kertész s-a întors și a fost înmormântat la Budapesta cu o ceremonie oficială.

Filmul Fateless / Sorstalanság (Lipsit de soartă) a fost premiat la mai multe festivaluri internaționale. Într-un articol din 2006, criticul Donato Totaro analizează în profunzime aspectele psihologice care l-au transformat pe tânărul Gyuri dintr-un adolescent vesel și optimist, într-o ființă care după eliberare se simțea străin în țara unde născuse și nu știa ce soartă îl așteaptă.(5) Regizorul filmului, Lajos Koltai, evită kitsch-ul tipic filmelor hollywoodiene, bazându-se aproape exclusiv pe puterea imaginii și a sunetului. Muzica celebrului Enio Morricone și splendida voce a cântăreței Lisa Gerard întăresc efectul emotiv al scenelor.

În lagăr, Gyuri suferă mult și rămâne în viață numai datorită ajutorului și sprijinului moral al unui prieten. Foarte slăbit și așteptând-și moartea, Gyuri are norocul să fie internat la un spital din lagăr, unde un soldat german îl tratează omenește și ziua eliberării îl găsește în viață. Un sergent evreu american îi sugerează să emigreze în SUA și să înceapă o viață nouă. Totuși, el se întoarce la Budapesta. Acolo el află că tatăl său a fost deportat, iar unchiul și mătușa îl sfătuiesc să o caute pe mama lui pe care el nici nu o cunoștea. (Părinții lui divorțaseră când el era încă mic.) Scena în care el merge cu tramvaiul prin Budapesta în hainele vărgate de lagăr este zguduitoare. Toți îl privesc ca pe o arătare. Ultima scenă a filmului îl arată rătăcind prin oraș în căutarea mamei și întrebându-se cum va putea să-și recapete dorința de a trăi. Finalul filmului este foarte bizar: După primirea rece și distantă la întoarcerea în orașul lui natal, Gyuri simte un fel de “nostalgie” pentru lagăr, pentru solidaritatea cu ceilalți deținuți. Atașez trailerul filmului:

O recenzie excelentă a cărții și a filmului Sorstalanság a fost scrisă de Laszlo Alexandru în 2009.(6) Laszlo traduce titlul cărții ca “Nedestinare”. Titlul articolului, „Aş vrea să mai trăiesc un pic în acest lagăr de concentrare frumos” pare ireal, citându-l pe eroul principal care se afla pe patul de moarte în lagăr. Această dorință paradoxală arată cât de ieftină era viața în lagăre. Mulți s-au împăcat cu soarta şi nici nu mai visau la eliberare. După eliberare, scriitorul, la fel ca protagonistul romanului şi al filmului, se întoarce în Ungaria natală. Acest excepțional articol trebuie citit neapărat!

Donato Totaro (5) își încheie rândurile cu speranța că Holocaustul va rămâne în memoria oamenilor și va inspira încă multe generații de scriitori și regizori de filme. Se pare însă că memoria este selectivă, ceea ce au dovedit tinerii pro-Hamas din toată lumea.

În general, comportamentul localnicilor la deportarea vecinilor evrei s-a caracterizat prin pasivitate, mânată adesea de teamă, dar și de lăcomie, ură și chiar agresiune fizică, așa cum arată arhivele cinematografice: unii râd și se bucură că au scăpat de evrei, ba chiar îi scuipă și aruncă după ei cu pietre. Dar au fost și unii, ba chiar comunități întregi, care și-au învins teama și au dat dovadă de eroism în salvarea evreilor. Printre ei se numără bulgarii, danezii, albanezii și grecii de pe insula Zakynthos.

Tiberiu Ezri

Bibliografie:

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Gedeon_Richter

2. https://en.wikipedia.org/wiki/Gedeon_Richter_(company)

3. https://www.theguardian.com/film/2018/oct/12/1945-review-ferenc-torok-holocaust-second-world-war

4. https://en.wikipedia.org/wiki/Imre_Kert%C3%A9sz

5. https://offscreen.com/view/fateless

6. https://www.acum.tv/articol/9237

Sursa ilustrațiilor:

1.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Hungarian_jews_on_the_Birkenau_arrival_platform_-_Auschwitz.png Presumably Ernst Hofmann or by Bernhard Walter, according to the description of the Auschwitz Album, Public domain, via Wikimedia Commons

2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Richter.tif?page=1 Richterbg, CC BY-SA 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0>, via Wikimedia Commons

3. https://en.wikipedia.org/wiki/File:Oliver_Mark_-_Imre_Kert%C3%A9sz,_Berlin_2005.jpg Oliver Mark / CC BY-SA 4.0 Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 International license.