Săpunuri

În mai 1944, cu câteva zile înainte de începutul strângerii evreilor din Satu Mare in ghetou, o vecină de pe strada pe care stăteau bunicii mei i-a spus mamei: ”Clara, ce săpun frumos o să facă din tine nemții”. Nici mama nici eu nu am uitat această frază. După sfârșitul războiului și eliberarea din lagărul de la Auschwitz, mama s-a întors la Satu Mare să-și caute familia. Nu a găsit pe nimeni în afară de fratele ei, toți ceilalți membri ai familiei au fost uciși în lagăr. A găsit-o însă pe vecina respectivă. ”Săpunul s-a întors acasă!” i-a spus. Din păcate nu cunosc restul conversației…

 

Săpunuri presupuse a fi preparate din grăsime umană, la Muzeul Martiriologiei din Polonia

Trebuie să recunosc că sunt preocupat de Holocaust, aparținând celei de a doua generații de supaviețuitori ai lagărelor naziste, atât la propriu cât și la figurat. Am citit nenumărate cărți, documente, am vizionat numeroase filme despre Holocaust și niciodată nu am simțit că m-am săturat de această temă. Am căutat și am găsit persoane care și-au păstrat omenia în acele vremuri tulburi. Ceea ce nu voi înțelege niciodată este indiferența majorității oamenilor din acele vremuri la tragedia semenilor lor evrei: vecini, colegi de lucru, poate prieteni. Această indiferență față de suferințele altora continuă, din nefericire, și în zilele noastre. Evenimentele din Rwanda, Priștina, Kosovo, Siria, Sudan sunt doar câteva ilustrații ale problemei.

Zilele trecute am citit o nuvelă tulburătoare legată de Holocaust. A fost scrisă de scriitorul maghiar Szántó T. Gábor și se intitulează ”1945”. Cu permisiunea cititorilor îi voi face o scurtă recenzie.

Acțiunea se desfășoară ca într-un film. În vara anului 1945, într-un sat din pusta maghiară se răspândește zvonul că va veni un tren cu evrei suprviețuitori al lagărelor de exterminare naziste, ca să-și primească înapoi bunurile și proprietățile confiscate de autoritățile horthyste și însușite de locuitorii satului. Din tren coboară doi evrei religioși, îmbrăcați în haine tradiționale. Sunt așteptați de doi săteni cu o căruță, pe care încarcă două lăzi mari. Coloana pornește lent, poștașul îi anunță pe locuitori: ”Au venit evreii!” Strada principală e pustie, nici țipenie de om. Atmosfera este încordată. Sătenii s-au ascuns în case, le e frică. Cei care au jaluzele și le-au tras și urmăresc coloana prin geam, ca într-un film western clasic, când apar călăreții necunoscuți. Cârciumarul e pornit împotriva nemților pentru că nu i-au ”lichidat pe toți evreii” și nu e exclus ca proprietarul să se întoarcă și să-și ceară birtul înapoi. Primarul se scuză, spunând că oricum după ce familia respectivă fusese deportată, casa în care s-a mutat el era goală. Farmacistul tresare când căruța oprește pentru un moment lângă farmacie și își face mustrări de conștiință pentru că și-a însușit proprietatea colegului și șefului lui. Notarul care nu s-a atins de bunurile evreilor, sau nu a apucat să participe la jaf, începe să se teamă de o eventuală răzbunare colectivă a supraviețuitorilor. Caravana însă își continuă încet drumul și iese din sat. Oamenii se liniștesc – vizitatorii nu au venit să le ceară socoteală. Rând pe rând încep să iasă din case și se alătură coloanei, care intră în cimitirul evreiesc și se oprește lângă o parcelă liberă…

Scenă din filmul 1945, regia Ferenc Török

Cei doi căruțași încep să sape o groapă, care, spre nedumerirea sătenilor, devine din ce în ce mai mare.

”Poate vor să ne împuște și să ne arunce în groapă, așa cum s-a procedat în multe cazuri și cu semenii lor”, spune un sătean. E o liniște de mormânt, se aud doar hârlețele care sapă pământul tare…

După ce termină de săpat, „groparii”descarcă cele doua lăzi din căruță și le deschid. Evreul mai tânăr le verifică conținutul. E o căldură toridă, lumea transpiră. Rând pe rând sunt aruncate în groapă 1214 săpunuri cu înscripția ”RIF” (Reines Israelitisches Fett – grăsime pur evreiască).

– De ce 1214 săpunuri? întreabă notarul satulului.

– Atâța evrei din satele din împrejurimi au pierit în lagărele de exterminare, îi răspunde evreul mai în vârstă, apoi scoate din buzunar un săculeț cu pământ din Ierusalim și-l împrăștie peste săpunuri.

Elie Wiesel la Monumentul Săpunului de la Sighetu Marmaţiei

Căruțașii acoperă groapa și cimiturul se golește, cei doi vizitatori se întorc la gară.

Pâna aici nuvela. Bazat pe nuvelă s-a făcut un film cu același titlu, premiat la festivalurile internaționale de la Berlin și Miami. După cercetările Institutului Yad Vașem din Ierusalim și ale altor instituții similare, săpunul fabricat din „grăsimea evreilor “ nu a existat, era doar un mit folosit de naziști pentru intimidarea evreilor. Dar în literatură și în cinematografie ”RIF” rămâne un simbol al barbariei fasciste și al suferinței evreilor.

https://www.youtube.com/watch?v=1BBqqP4ZDho

Casa bunicilor mei mai există și azi și o vizitez de de fiecare dată când mă duc la Satu Mare. Poate că e mai bine că nu știu unde era casa vecinei cu pricina.

Andrei Schwartz

20 August 2018.

13 Comments

  • eva galambos commented on September 10, 2018 Reply

    Au fost evrei care au știut ce-i așteaptă. Chiar dacă concret nu știau de Auschwitz, dar, de pildă, știau ce s-a înțâmplat cu evreii duși la Kamenețk-Podolsk, vezi jurnalul Evei Heyman. Au ajuns în Ardealul de nord și câțiva refugiați polonezi care au povestit despre soarta evreilor dîn ghetourile polloneze și i-au îndemnat pe evreii din Ardealul de nord să fugă în România. Numai că majoritatea nu i-a crezut.

  • Andrei Shwartz commented on August 27, 2018 Reply

    Sapunul RIF ,precum am descris in articolul meu, n- a fost fabricat din grasimea evreilor ucisi.,dar exista .Era un sapun de calitate inferioara si era distribuit in ghetouri si lagarele de concentrare Mitul sapunului fabricat din grasimea evreilor a inceput sa circule in ghetoul din Lubliana inca din 1942 .

  • Andrei Shwartz commented on August 27, 2018 Reply

    Stimata doamna Korojan,

    Episodul cu vecina mamei nu e o confabulatie. Mama mea n-a fost o mincinoasa. Nu uitati ca in mai 1944 s-au raspindit multe stiri despre lagarele de concentrare. Oamenii din rezistenta poloneza au transmis aliatilor documente si poze din lagarul de concentrare din Auschwitz,inca din 1940. Witold Pilecki, fost ofiter de cavalerie in armata poloneza, s-a oferit voluntar sa fie capturat si sa fie luat prizonier la Auschwitz cu scopul de-a relata rzistentei despre crimele comise de nazisti. Aceste relatari s-au raspindit cu repeziciune si Europa de Est. N-am afirmaet ca mama si familia ei stiau unde o sa-i duca fascisttii. Va sfatuiesc stimata doamna ca inainte de a afirma ca tot articolul meu se bazeaza pe o minciuna, sa consultati putin documentele istoriei Holocaustului.,

  • Korojan Mirjam commented on August 27, 2018 Reply

    Nu cred ca este adevarata aceasta relatare.Nu s-a stiut ce se va intimpla cu evreii .Au fost adunati in gheto dar nici acolo nu stiau unde vor fi dúsi sí nici ce se va intimpla cu ei.Bunica ,matusile sí verisoarele mele az fost gazati lá Auschwitz. Pina lá sosire nici nu au auzit de aceasta localitate.Habar nu aveau ca vor fi ucisi sí in ce mód.Toti sperau ca se vor intoarce.Numai Vecina aceea din din Satu Máre a fost ,,atotstiutoare,,numai éa .a stiut ca evreii vor fi gazati sí arsi sí vor face din ei sapun inainte ca ei sa fi fost concentráti in gheto.Ma supara sí ma intristeaza povestirile false le téma holocaustului pentru ca oamenii nu vor sti ce sa creada ce este adevarat sí ce este fabulatie.

    • ivan klein commented on August 28, 2018 Reply

      Mă îndoiesc că știați ce știau cei închiși în ghetto . Mă îndoiesc că știți povestiri false despre Holocaust , mai degrabă insinuați existența lor . Mă îndoiesc că K.M. e numele dvs. real . Klein Ivan

  • Eva Grosz commented on August 25, 2018 Reply

    Impresionant !

  • MIRCEA commented on August 24, 2018 Reply

    CU MULT TALENT SI STAPANIRE DE SINE MEDICUL ANESTESIST ANDREI SCHWARTZ A REUSIT PRIN DESCRIEREA UNUI EPSODE DIN TRAGEDIA FAMILIEI LUI IN HOLOCAUST SA TREZEASCA SI SA VIBREZE FIECARECOARDA DIN SUFLETUL MEU SI A SOTIEI MELE NUTI. VOI TRANSMITE ACEASTA POVESTE CUTREMURATOARE COPIILOR MEI SA NU UITA CE N EA FACUT AMALEC NAZISTUL CU COLABORAREA CONCETATENILOR VICTIMELOR.

  • Mirjam Bercovici commented on August 24, 2018 Reply

    Am văzut filmul care e foarte bun.
    Eu chiar am trăit direct holocaustul, dar în Transnistria și în continuare citesc tot ce-mi cade în mână despre ce s-a întâmplat.
    Filmul mi-a amintit cum a fost primit tata când a revenit în orașul său , al meu, și a revăzut casa noastră și a bunicilor cu cei care s-au mutat rapid în locul nostru.

  • Jack Chivo commented on August 24, 2018 Reply

    Citind aceste randuri infricosatoare imi aduc aminte de un scriitor evreu din Bucuresti, care a fost intrebat prin anii 50, de un grup de tineri condeieri, intre care si eu, cat este de greu sa scrie despre Holocaust.

    “Nu prea greu”, a raspuns.

    Ai nevoie de hartie si un bisturiu chirurgical.
    Dupa care deschizi o vana si lasi sangele sa picure pe hartie!!

    Din pacate, in anii de acuma, multi evrei uita, in special noua generatie in SUA sau in alte tari.

    Si fac cauza comuna cu inamicii nostril!

  • ivan klein commented on August 23, 2018 Reply

    Cutremurător. Nu-mi revin. Parcă tot nu exprim destul .Klein I.

  • ivan klein commented on August 23, 2018 Reply

    Emoționant . Bine scris . Nici o literă în plus .Klein I.

  • tiberiu roth commented on August 23, 2018 Reply

    Dargă Andrei,mă alătur felicitărilor.Eu n-am conștientizat până acum că într-un fel împărtășim aceași soartă, că ești sătmărean,- ca și mine tot”într-un fel”.Poate reușim să ne întâlnim și să povestim.Noi (Asociația Sionistă din România) ne-am propus să organizțm un pelerinaj la Auschwitz, anul viitor când se împlinesc 75 de ani dela deportarea și exterminarea evreilor din Ardealul de Nord, și al familiilor noastre.Dacă crezi că ai vrea să participi sau să sprijini această acțiune,am să-ăi trimet detalii

    Cu prietenie Tibi Roth

  • GBM commented on August 23, 2018 Reply

    Superb!
    Felicitari
    GBM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *