Număr vizualizări 486 ori
Donald Trump s-a obișnuit să facă planuri de pace… pe puncte. Cel din Orientul Mijlociu avea 20. Cel din Ucraina are, deocamdată, 28. Și de fiecare dată subiectul în cauză nu e consultat, așa cum a fost cazul populației din Gaza, pe care la început Trump voia să o dea afară pentru a putea crea o nouă Rivieră. Noroc de vecinii arabi care au refuzat să o primească, temându-se de frații lor ca dracul de tămâie. Nici Ucraina nu a fost consultată într-o primă etapă, probabil că părerea ei nu conta nici pentru americani, nici pentru ruși. De ce să conteze, dacă potrivit unor opinii americane, chiar la nivel înalt, planul ar fi fost întocmit de… ruși și trimis americanilor ”pentru informare”. Departamentul de Stat a negat ipoteza, a declarat că planul este american, ceea ce e cu atât mai rău, deoarece, surprinzător, semăna cu ceea ce dorea Putin și ceea ce afirma ori de câte ori era chestionat.
Criticile vehemente, venite chiar din rândul unor legiuitori americani, al europenilor și, firește, al Ucrainei, ”o țară nerecunoscătoare față de eforturile noastre de pace”, cum spunea cu năduf Donald Trump, au trezit la realitate cercurile apropiate de președintele american, conștiente că nu trebuie să se repete ceea ce s-a întâmplat cu aproape 90 de ani în urmă la München: să se pronunțe asupra sorții unei țări fără participarea acesteia. În consecință, pentru prima dată de când se discută despre viitorul Ucrainei, Statele Unite s-au gândit că ar trebui să fie întrebată şi ea. Astfel că la Geneva discuțiile s-au desfășurat între americani și ucraineni.
Potrivit declarațiilor făcute de secretarul de stat Marco Rubio după încheierea discuțiilor, s-au făcut ”progrese uriașe” în negocieri, propunerile din planul american de pace au fost ”ajustate”, pozițiile s-au apropiat și există toate șansele ca, în curând, dar poate nu chiar atât de repede pe cât ar dori Trump, să se ajungă la o înțelegere care să fie apoi prezentată părții ruse.
Ce ar aduce bun acest plan de pace, în afara unui armistițiu și poate a unei încetări a războiului? Oare este justificată pacea cu orice preț? Se sfârșește agresiunea? München a demonstrat clar că nu și, după un an a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial. Cine a avut prilejul să se uite peste cele 28 de puncte inițiale și cunoaște opiniile ucrainene poate să-și pună întrebarea cum se pot apropia pozițiile în chestiunea cea mai esențială și vitală pentru Ucraina: cedarea de teritorii – Crimeea, Luhansk, Donbas și altele, dintre care unele nici măcar nu au fost cucerite de forțele rusești. Cum să cedeze Ucraina de bună voie părți din propria țară a cărei integritate teritorială este sau a fost garantată chiar și de Rusia? Se poate admite în jurisdicția internațională cucerirea de teritorii prin forță, prin agresiune? Ne întoarcem cu 100 de ani în urmă? Nu degeaba europenii au protestat și protestează, ei simt că a accepta astfel de pretenții ar deschide calea către noi cuceriri, noi agresiuni în Europa.
Această stare de fapt este strâns legată de cea de a doua problemă sensibilă și vitală: securitatea Ucrainei. În condițiile unei armate substanțial reduse și ale unor vagi garanții de securitate, ale excluderii dreptului Ucrainei – stat suveran – de a se alătura NATO și UE – se reduc la zero obiectivele urmărite de Kiev de a se ralia unui sistem democratic, de a aparține Occidentului, de a scăpa de influența Rusiei. Între Est și Vest se va ridica un nou zid, de la Nipru la Vladivostok, iar Ucraina va fi obligată să se situeze în spatele lui.
Încă nu știm care sunt progresele despre care s-a vorbit după negocierile de la Geneva și nu văd ce ar putea compensa eventualele pierderi ale Ucrainei care a fost apărată cu mari sacrificii timp de aproape trei ani. Nu cred că ucrainenii ar fi dispuși la astfel de compromisuri. Mai sunt și multe alte prevederi care lezează conceptele de independență, suveranitate și securitate acceptate în dreptul internațional.
Aș vrea totuși să-mi păstrez cât de cât obiectivitatea și să mă opresc la un punct necesar și obligatoriu care, din varii motive, a fost eludat de Ucraina, și anume drepturile minorităților. Acesta figurează între cele 28 de puncte și în mod justificat. Nu este cazul ca limba rusă să fie declarată o a doua limbă de stat, dar respectarea extinsă a dreptului minorităților de a-și păstra identitatea și de a se dezvolta, precum și renunțarea la măsuri care împiedică acest proces democratic, firesc, trebuie să fie obligatorii. Ucraina a vrut să limiteze drepturile minorității ruse, dar prin legislațiile introduse în ultimul deceniu a limitat și drepturile celorlalte minorități, fără a ține cont de faptul că drepturile minorității ucrainene sunt garantate în țările vecine.
Şi partea economică a planului de pace mi-a atras atenţia și vreau să subliniez două aspecte: implicarea Statelor Unite în reconstrucție și colaborarea în diferite sectoare care, fără să existe deocamdată informații concrete, plasează acordul de pace într-o perspectivă dragă președintelui Trump care s-a exprimat de mai multe ori că Ucraina ar trebui să plătească pentru ajutorul american. Celălalt aspect se referă la anularea sancțiunilor economice impuse Rusiei. În varianta americană a planului de pace, Rusia scapă destul de ușor de consecințele economice ale războiului și se exprimă dorința reluării unei relații de cooperare economică fructuoase cu Statele Unite. Parcă și aici s-ar profila în umbră silueta președintelui american.
Repet: deocamdată nu cunoaștem la ce s-a renunțat și ce s-a adăugat la varianta americană a planului de pace. Știm însă că Uniunea Europeană și-a prezentat propria variantă, tot cu 28 de puncte, o versiune mult mai echilibrată, cu garanții solide de suveranitate și securitate pentru Ucraina și cu măsuri care să împiedece o nouă agresiune din partea oricui. Vom vedea dacă în următoarea rundă de discuții americano-ucrainene să va prelua ceva din aceste propuneri.
Marele semn de întrebare este însă Rusia. Va fi oare dispusă la compromisuri sau le va refuza? Cât de importantă se va dovedi pentru ruși reluarea relațiilor cu Statele Unite? Sau poate șantajul rus va continua? Cele 28 de puncte modificate vor fi acceptate sau hârtia va ajunge, ca atâtea altele, în lada de gunoi a istoriei?
Eva Galambos
7 Comments
Mi-a plăcut articolul, mi-au plăcut comentariile. Nu înțeleg de ce nu se caută o soluție de mijloc, armistițiu , ceva care poate să țină zeci de ani – v. între cele două Corea, din 1953 – soluție despre care să-și dea cu părerea nu conducerea ci poporul ucrainean printr-un referendum. Poate la asta se va ajunge anul viitor la sfîrșitul cadenței lui Zelensky, cînd alegerile vor masca un referendum.
Iată câteva puncte pe care doresc să le precizez:
1.Trump e un businessman, el face planuri bazate pe avantaje economice (pentru America), și aruncă în aer idei care nu pot fi transformate în realitate (printre care cumpărarea Groenlandei și Canadei).
2.Ucraina e victima slăbiciunii Europei de Vest, un subcontinent bătrân și obosit.
3.Regiunea de est a Ucrainei va fi integrată în teritoriul Rusiei.
4.Ucraina va rămâne un punct în planurile Rusiei de a se reîntoarce la granițele URSSului, și asta pentru că NATO nu dorește să lupte împotriva Rusiei de dragul Ucrainei.
5.Și de aici panica cronică, și întemeiată, a Moldovei și României.
6.Din fericire, Israelul nu mai are ”graniță comună” cu Rusia, singurul punct pozitiv în această situație în care pofta Rusiei se întâlnește cu impotența țărilor civilizate.
GbM
Dl Gurman – precizari foarte bune – la care as mai adauga:
1 – Trump e si businessman si politician, altfel el nu ajungea sa fie presedintele SUA – strategia lui este de “atac prin surprindere” si lasat opozitia sa se decurce si sa gaseasca argumente contra. Are consilieri de prima mana cum nici un guvern nu are in ziua de azi Lucreaza foarte rapid si opozitia nu are timp sa reactioneze, decit sa il dea in judecata ca neconstitutional. De obicei castiga mai toate procesele la Curtea Suprema.
2 – foarte adevarat;
3 – as spune toate provinciile care au majoritate rusofila sau istoric au apartinut Rusiei; Problema este dusmania dintre Rusia si Ucraina daca o sa fie un tratat de pace;
4 – aici e o alta problema pentru ca Rusia doreste relatii economice cu Vestul;
5 – daca Romania va avea granita comuna cu Rusia va fi o problema majora pentru Romania (din nou);
6 – Israelul va avea si el probleme din cauza ca va trebui sa contrabalanseze relatiile SUA cu Turcia, Arabia Saudita si in viitor Iranul.
In ceea ce priveste unificarea cu Canada – Canada are 10 provincii care pot vota separat prin referendum. Sa nu uitam ca sunt acelasi popor care s-a separat ca unii au ramas regalisti. In ziua de azi nu se plac unii cu altii, dar provinciile vestice simpatizeaza cu SUA.
Cu Groenlanda – propunere tipica Trump care a aruncat “undita” dar deocamdata nu a prins. SUA au o baza militara acolo si daca au nevoie de mai mult teritoriu pot sa inchirieze pe 49 sau 99 de ani. Ridicol sa foloseasca armata pentru ca Danemarca e tara Nato.
Domnule Duncan, înțeleg intențiile lui Trump dar nu pot să fiu de acord cu ele.
D-na Galambos – intentiile lui Trump au ca scop pacea si cred ca sunteti de acord ca pacea sa fie un scop care sa fie atins prin orice mijloace. Orice asemanare cu Munchen este nereala – in 1938 acordurile nu au fost garantate prin forta armata – Germania a fost mult mai puternica decit aliatii – astazi este un echilibru de putere – si cu totii am invatat ca echilibrul de forta militara garanteaza pacea – niciodata nu te poti sprijini pe o bucata de hirtie.Ucraina are nevoie de timp sa se refaca si nici o tara europeana nu vrea sa-si trimita soldatii in Ucraina.
În războiul, prea lung şi cu prea multe sacrificii umane (de o parte şi de alta) e cazul să încheie, să se ajungă la pace. Numai că interesele sunt atât de mari şi de multe, practic toate părţile vor să câştige, situaţia politică este atât de fluidă, încât mă tem că pacea promisă e destul de îndepărtată. E limpede că SUA vrea să-şi maximizeze câştigurile economice şi strategice. Nu cred că Ucraina poate obţine pacea fără să cedeze teritorii, după cum şi Rusia va fi nevoită să-şi reducă pretenţiile. Între timp Europa se înarmează din greu.
Dna Galambos – parerile dvs despre Donald Trump sunt tipice pentru europeni (majoritatea lor). Cateva precizari:
DJT nu a vrut sa mute pe locuitorii din Gaza definitiv si nu pe toti; DJT este un constructor de mare calibru si intelege ce insemna sa reconstruiasca Gaza; Gaza nu se poate reconstrui cu doua milioane de locuitori care continua sa locuiasca printre blocuri darimate. El a vrut sa ajute la reconstructie folosind forta de munca locala si importata cu banii arabi. Ceva similar cu Dubai si Qatar. Singura problema este ca nici un stat din regiune nu i-ar primi pe Gazans nici pentru doua luni.
Si acum Ucraina: SUA este intr-un proces de dezangajare din Europa si pentru asta trebuie sa termine razboiul din Ucraina cu conditia sa lase in urma o Ucraina independenta cu garantii de securitate europene. Asa cum stim situatia de pe teren este complicata si Ucraina trebuie sa cedeze teritorii Rusiei. A fost o greseala majora a guvernului Biden si a Europei sa provoace o Rusie slabita care asa cum stim a declansat un razboi local. DJT incearca sa opreasca acest razboi ca sa limiteze distrugerea Ucrainei si sa opreasca apropierea Rusiei de China. Sunt considerente geo-strategice importante aici. Din pacate alianta SUA-Europa a trecut pe planul doi si actualele guverne europene nu inteleg asta sau nu vor sa inteleaga din cauza slabiciunii lor militare si nerecunoasterea realitatilor mondiale.