Număr vizualizări 19 ori
Săptămâna aceasta, adică luni 26 ianuarie 2026, în Israel a avut loc un eveniment deosebit: ultimul ostatic, sergentul erou Ran Gvili, luat prizonier de teroriștii Hamas din zona Gaza în 7 octombrie 2023, s-a întors acasă. Mai precis, corpul lui neînsuflețit a fost identificat și adus acasă pentru a fi înmormântat în Israel, în conformitate cu tradiția evreiască, după 843 zile de prizonierat, în care fusese luat după ce fusese ucis.
Cine este – respectiv, cine a fost – Ran Gvili? Era sergent de poliție, născut în 1999, deci în vârstă de 24 de ani atunci când a căzut eroic. În 7 octombrie 2023, ziua atacului terorist Hamas asupra Israelului și a măcelului care a costat viața a 1200 israelieni, Ran Gvili se afla acasă, în așezarea Meitar de lângă Beer Șeva. Era în concediu medical, după o fractură la umăr, căpătată într-un accident. În două zile urma să fie operat. Nu era obligat să se prezinte la luptă. A făcut-o voluntar, atunci când a aflat ce se petrece. A spus părinților că nu vrea să-i lase pe prietenii lui să lupte singuri. S-a prezentat la poliția din Beer Șeva și a fost trimis în zona din jurul Gazei. Împreună cu un prieten și coleg, a ajuns în kibuțul Alumim. Acolo, cei doi au acționat sub ploaia de gloanțe, reușind să salveze viața a zeci de participanți la festivalul Nova. A lichidat 14 teroriști din organizația Hamas. A fost rănit grav și totuși a reușit să-și păstreze calmul, dar a murit din cauza rănilor primite. Trupul lui neînsuflețit a fost răpit de teroriști și dus în Fâșia Gaza. La început, în Israel se credea că el mai trăiește, dar ulterior, la 30 ianuarie 2024, a fost declarat decedat, constatându-se că nu primea îngrijire medicală pentru rănile sale.
În ziua masacrului, teroriștii Hamas au luat 251 de ostatici – bărbați și femei, tineri, vârstnici și copii, civili și militari. Unii ostatici au fost uciși, de pildă copiii familiei Bibas, printre care și un bebeluș. Presiuni militare și politice asupra organizației teroriste au silit-o să accepte un schimb de prizonieri: să elibereze ostaticii în schimbul câtorva mii de teroriști arestați în Israel, unii condamnați pe viață pentru crime odioase în cadrul unor atentate teroriste. Guvernul israelian a acceptat, în etape. Eliberarea ostaticilor era considerată unul din obiectivele războiului. Întâi au fost eliberați ostatici vii cu cetățenie străină, apoi femei, copii și vârstnici și în cele din urmă bărbați considerați apți de luptă. Au fost și câțiva ostatici eliberați cu forța de către Armata de Apărare a Israelului. Cum organizația Hamas tărăgăna lucrurile, încercând să obțină cât mai multe avantaje, și eliberarea ostaticilor dura mai mult decât era de așteptat, au apărut persoane care cereau ca guvernul israelian să facă mai multe concesii organizației teroriste. Unii politicieni din opoziție, ca și unii manifestanți, l-au acuzat pe premierul Benjamin Netanyahu cum că ar fi fost vina lui, el tărăgăna lucrurile pentru a-și menține poziția politică. Premierul Netanyahu, înțelegând durerea familiilor ostaticilor, precum și interesele opoziției, nu a ripostat, ci a repetat că scopurile războiului sunt eliberarea ostaticilor, dezarmarea organizației Hamas și demilitarizarea Fâșiei Gaza. Primul scop a reușit; urmează celelalte două.
Donald Trump, președintele SUA, a intervenit personal pentru eliberarea ostaticilor. În cele din urmă, după eliberarea ostaticilor vii, a venit rândul celor decedați. Treptat au fost eliberați aproape toți, inclusiv Hadar Goldin și Oron Shaul, soldații israelieni căzuți în luptă în 2014 și rămași în mâinile teroriștilor. Probabil că Hamas voia să-i convingă pe locuitorii Gazei că… ar fi câștigat războiul, nevrând să-și recunoască înfrângerea.
Ultimul rămas în mâna organizației teroriste era Ran Gvili. Conducerea Hamas spunea că nu știe unde se află – afirmație făcută și cu privire la alți ostatici, eliberați în cele din urmă, mormintele fiind găsite…
În privința lui Ran Gvili, serviciul israelian de informații a făcut mari eforturi, dar a reușit. Întâi de la un terorist luat prizonier, apoi de la locuitori din nordul Fâșiei Gaza s-a aflat că Ran Gvili fusese transferat de câteva ori dintr-un cimitir în altul, ultimul loc fiind o groapă comună într-un cimitir din nordul Fâșiei Gaza. În acea groapă au fost descoperiți 250 de decedați. Ran Gvili a fost recunoscut pe baza situației lui dentare, de către doi medici stomatologi. Era decedatul numărul 187 din 250.
Descoperirea, identificarea şi aducerea lui în Israel au dat naştere unei stări de euforie. O înmormântare este un lucru trist, dar în acest caz a avut loc și o răbufnire de bucurie: era ultimul ostatic decedat, ceea ce simboliza sfârșitul războiului, sau cel puțin a primei faze. Mama lui Ran Gvili a afirmat că este mândră de fiul ei, un viteaz, un erou, cel care a plecat primul și se întoarce ultimul. Ceasul care funcționa permanent în Piața Ostaticilor din Tel Aviv a fost oprit pentru totdeauna în clipa în care Ran Gvili a fost adus în Israel. Ultimul ostatic, erou, a revenit acasă, chiar dacă nu mai trăia.
S-a dovedit că tactica premierului Netanyahu și a președintelui SUA Trump au fost corecte. Nimeni nu mai poate spune că Netanyahu ar vrea să sacrifice ostaticii pentru interesele lui politice – cel puțin, deocamdată.
Acum urmează realizarea celorlalte obiective ale războiului: dezarmarea Hamas, demilitarizarea Gazei, situația ei viitoare. Să vedem ce se va putea face.
Sursa imaginii de frontispiciu: ceremonie a poliției israeliene în memoria fiului lui Itzik Gvili, sergentul-major Ran Gvili, ucis în timpul unei luări de ostatici, la baza Nahal a Armatei Israeliene, în 26 ianuarie 2026. (Foto Poliția Israeliană) via Times of Israel https://www.timesofisrael.com/im-proud-of-you-my-son-family-of-ran-gvili-reunite-with-him-for-final-journey/
Lucian-Zeev Herşcovici
