Zilele trecute, cu totul întâmplător, soțul meu a descoperit la Biblioteca Universității din Ierusalim o mică expoziție. A doua zi ne-am dus împreună să o vedem pe îndelete.

La intrarea în Biblioteca pentru Științele Naturii ne-a întâmpinat o priveliște neobișnuită: pe pereți atârnau afișe scrise în limba chineză! E adevărat, scrierea chineză este foarte estetică, dar de unde și până unde? Am aflat că era o acțiune de solidaritate în cinstea celei de a 70-a aniversări a independeței statului Israel, organizată de un grup de artiști din Hong Kong. Grupul MaHA (Milk and Honey Arts – Arta de Lapte și Miere) este format din artiști creștini care au simțit nevoia să slăvească Țara Sfântă prin intermediul artei lor – caligrafia chineză. Exponatele, o parte din ele texte biblice traduse în limba chineză, urmăresc istoria scrierii chineze. S-o urmărim și noi pe scurt, așa cum reise din textele expuse.

Cea mai veche formă de scriere chineză s-a descoperit pe așa-numitele ”oracle bones”. Sunt inscripții gravate pe oase de animale sau pe carapace de broască țestoasă, despre care se crede că au folosit în prezicerea viitorului. Ele datează de pe la 1200 î.e.n., dar fiind deja la acea dată un sistem de scriere bine dezvoltat, se presupune că a apărut și mai devreme. (Pentru comparație prima scriere ebraică datează de pe la 1000 î.e.n., dar scrierea proto-canaanită exista deja pe la 1800 î.e.n.) Un exemplu din această scriere se vede în imaginea nr. 1, sus.

Imaginea 1

În partea de jos a aceleiași imagini se vede un exemplu de ”scrierea peceților”. Aceasta era scrierea oficială adoptată în statul unificat Qin, pe la 200 î.e.n. Ea a rămas în uz timp de secole pentru gravarea peceților, care în China se puneau pe documente și țineau loc de semnătură.

Diversele scrieri chinezești nu s-au succedat una după alta ci adesea au coexistat, sisteme diferite fiind folosite în scopuri diferite. (Acest lucru nu trebuie să ne mire: și noi folosim scrierea „de mână” alături de cea „de tipar”.) Alături de scrierea peceților, care avea un caracter formal, exista și o scriere mai simplă, populară. Din ea s-a format treptat ”scrierea clericală”, care seamănă deja în mare măsură cu scrierea chineză modernă. Iată un exemplu în imaginea nr. 2. Din ea s-a dezvoltat apoi scrierea modernă, care a intrat în uz pe la 200 e.n. – imaginea 3.

imaginea 2

imaginea 3

Cu timpul a apărut și o scriere cursivă, ”de mână”. Ea avea avantajul că era mai rapidă, dar cel puțin pentru un ochi neexperimentat apare foarte greu de descifrat. Un exemplu se vede în imaginea nr. 4.

Imaginea 4

Adevărul este că pe mine dintotdeauna m-a fascinat scrierea chineză. O dată în viață am fost în China și am reușit să învăț vreo 20 de semne – dar față de miile lor de semne, tot analfabetă am rămas. Cum sună cuvântul n-am idee, dar de fapt nu are importanță, pentru că semnele sunt ideograme și pot fi înțelese în orice limbă (ca de exemplu cifrele: putem număra unu-doi-trei sau one-two-three, sau wahad-tnen-talate, dar semnele scrise 1-2-3 pot fi înțelese în orice limbă). Mai mult, un chinez din nord și cu unul din sud, care vorbesc dialecte diferite, se pot înțelege numai prin intermediul scrisului!

Cu ajutorul ghidului nostru am reușit să înțeleg ce scria pe chinezește la intrarea unei farmacii – imaginea nr. 5.

Imaginea 5

平 înseamnă simplu sau ieftin.

安 înseamnă sigur și e format din

女 femeie, persoană așezată

宀 casă. Prin alăturarea a două noțiuni concrete se obține una abstactă: când e acasă, femeia este în siguranță.

药 e format din două elemente. Sus, ceea ce apare ca două cruciulițe alăturate, sunt două plante tinere și înseamnă ierburi. Restul înseamnă fericire. Împreună sunt plantele fericirii, ierburi de leac, plante medicinale sau… medicamente.

店 e compus din

广 casă cu un singur perete, tarabă

占 a prezice viitorul; împreună înseamnă prăvălie.

Deci putem traduce textul chinezesc: prăvălie pentru ierburi de leac, sigură și ieftină!  Sigur că pe mine m-a interesat tocmai firma unei farmacii, așa este, deformație profesională!