Introducere
Acest text constituie preambulul unui ciclu de articole despre minciună.
Minciuna este un fenomen universal. Oamenii şi chiar şi unele animale mint adeseori. Copiii şi adulții, indiferent de vârstă, mint în mod frecvent.
Muncitorii de rând, istoricii şi cercetătorii științifici, mint cu toții câteodată.
Pentru politicieni, bancheri, media şi persoane de multe alte profesiuni, a minți este un modus vivendi şi un sine qua non.
Ma întreb uneori care este motivul că noi mințim. Oare există o cauză antropologică la originea acestui fenomen sau obicei? Este ceva înscris în ADN-ul nostru? Este oare o reacție instinctivă de autoconservare şi supraviețuire?
Kant a considerat minciuna ca ceva de neiertat (1). Dacă este așa, oare trebuie pedepsiți toţi cei care mint?
Ce înseamnă o minciună “albă”? Este ea acceptată de societate?
De obicei minciuna este contagioasă şi se răspândește repede. Cineva a comparat minciuna cu excrementele animalelor pe care trăiesc, din care se alimentează şi pe care le rostogolesc cărăbușii africani. Cu cât încerci sa le acoperi mai mult, cu atât cresc şi sporesc mai mult.
A minți sau a înșela pentru o cauză nobilă este un lucru acceptat şi binecuvântat de societate. Așa ar fi de exemplu, la o scară mai redusă, salvarea unor evrei de către unii creştini, care i-au ascuns în timpul Holocaustului, sau pe scară națională, spionajul în favoarea patriei. La fel este şi cazul minciunii sau al înşelăciunii prin care pot fi salvați unul sau mai mulți membri ai familiei tale. Este ceva dictat de instinctul de supraviețuire şi de aceea este în general acceptat de societate.
Pe de altă parte salvarea propriei familii, aparent sau de facto pe contul vieții altor persoane, poate fi considerat imoral (cum a fost controversatul caz Kastner).
Suntem dominați de instinctul autoconservării, care ne permite foarte rar să salvăm pe altcineva pe contul vieții noastre, poate cu excepția familiei apropiate.
A te autosalva poate sa însemne şi salvarea poziției tale la locul de muncă, a intereselor tale financiare, sau a reputației tale profesionale.
A minți pentru aceste cauze este disputabil şi adeseori inacceptabil.
O categorie aparte de minciună este infidelitatea conjugală. Aceasta este considerată drept acceptabilă în unele societăți. Spre exemplu infidelitatea este considerată acceptabilă în societatea franceză. Unele personalități franceze, ca de pildă Mitterrand, Sarkozy, Chirac şi Strauss-Kahn și-au înșelat în mod deschis şi public partenerele de viaţă (2).
Pe parcursul acestui articol voi folosi o clasificare a minciunii, de la minciuna simplă şi “inocentă” până la minciuna criminală, prin folosirea termenilor de minciună albă (aparent acceptabilă), minciuna albastră (infidelitatea conjugală), minciuna roșie (periculoasă) şi minciuna neagră, cea care ucide.
Personalul medical minte frecvent, atât în practica clinică, cât şi în domeniul cercetării științifice. Se pare că plagiatul “științific” este universal (3).
Care este motivul pentru care doctorii şi surorile medicale mint? Şi pacienții mint în mod conștient, sau fiind mincinoși patologici. Exemple de mincinoși patologici sunt psihopaţii sau cei care suferă de sindromul Münchhausen sau sindromul Münchhausen by proxy. Voi dedica un capitol special minciunii patologice.
Medicii şi surorile mint ca să-şi salveze reputația profesională, din cauza ego-ului care nu le permite să recunoască în faţa altora că au greșit sau, cel mai frecvent, ca să se apere la procesele judiciare de malpraxis.
Minciuna dedicată acoperirii malpraxisului este frecventă şi periculoasă, pentru că poate costa viața unui pacient dacă eroarea de tratament nu este depistată şi corectată la timp.
Teama de pierdere a reputaţiei, a locului de muncă şi chiar teama de pedeapsa cu închisoarea este cauza frecventă a falsificării de documente medicale.
Pe parcursul acestui ciclu de articole voi dedica un capitol special şi detailat minciunii medicale. Voi încerca sa găsesc răspunsuri la nenumăratele probleme neelucidate legate de minciuna în medicină. De asemenea mă voi referi la modul în care sistemul medical oficial şi autoritățile tratează această problemă gravă, adeseori în mod greșit, prin pedepsirea celor care fac erori medicale considerate adeseori ca fiind erori “umane”. Care sunt mijloacele potențiale de a preveni erorile medicale şi cum ar trebui să fie tratate erorile umane pentru a crea o atmosferă în care toți cei care greșesc să se simtă liberi să spună adevărul?
Referinţe
- Varden H. Kant about lying. Journal of social philosophy. Vol. 41 No. 4, Winter 2010, 403–421. © 2010 Wiley Periodicals, Inc.
- Iva Roze Skoch. GlobalPost. April 10, 2012.
- Shafer SL. Plagiarism Is Ubiquitous. Anesth Analg 2016;122:1776–80.
Dr. Tiberiu Ezri
9 Comments
Subiectul , expus în titlu , nu m-a atras . Prin ultimul paragraf continuarea se anunță interesantă .
Acest ciclu de articole se anunţă foarte interesant. Eu cred că şi minciuna este relativă, precum adevărul la care se raportează. Problema mincinoşilor este să ţină minte ce au minţit şi să rămână consecvenţi cu cele spuse (sau scrise), iar acest fapt cere un efort constant, motiv pentru care “minciuna are picioare scurte”. Totuşi se pare că şi minciuna e adânc înrădăcinată în firea umană, motiv pentru care a fost nevoie să se inventeze detectorul de minciuni care…poate fi păcălit. Aştept continuarea.
Va multumesc mult D-na Andrea pentru comentariul interesant dar si pentru corecturile ortografice pe care le-ati facut la manuscrisul meu. Din pacate, fiind israelian in ultimii 40 de ani, stapanesc limba romana mai putin fata de cum o stapaneam pe vremuri, pe cand cu limba ebraica (mai ales la scris) am ramas si pana acum un emigrant…
Tibi Ezri
Stimate d-le Kun
Am sa ajung la minciuna medicala in capitolele pe care le voi publica mai tarziu.
Cat despre SRATI, nu eu am scris despre asta ci d-na dr. Sodolescu. Nu este vorba de verbul rusesc “Sraty” ci de Societatea Romana de Anestezie si Terapie Intensiva.
Stimate domnule Ezri,
Subiectul pe care l-ati abordat este foarte important si interesant pentru mine. Noi am suferit de ani de zile de tratament cu medicamente total contraindicate sau chiar potential mortale pe care multi medici cu reputatie buna ni le-ai prescris, stiind foarte bine ca ne pot vatama sanataea crunt. Propriile noastre cercetari din literatura de specialitate si de la medici neangajati politic ne-au ajutat sa aflam adevarul si sa evitam atat medicamentele cat si dozele.. Avele prescriptii au fost fortate de autoritatile locale si provinciale ale Ministerului Sanatati care au o matrice pentru orice problema cu medicamentul “potrivit” . In alte ordine de idei, doar ca o coincidenta lingvistica hazlie, este ca numele conferintei de care ati pomenit “SRATI” este un verb in limba ceha si inseamna ” a te caca”.. Sunt sigur ca in realitae conferinta, in forma si continut nu are nimic de a face cu asta 🙂
Este un capitol foarte interesant si cred ca la congresul nostru SRATI ar merita o conferinta ,plenara ,spun aceasta pentru ca fiecare din noi a avut situatii cin d pacientul trebuia sa auda de la noi doar cuvinte de bine ,cu toate ca noi stiam ca poate miine dimineata nu il mai vedem. Apoi mai este aspectul situatiilor de malpraxis care este o adevarata problema a activitatii noastre .Felicitari pentru tema si toate cele bune de la Petrosani
Cu stima fam Sodolescu
Va multumesc. Subiectul este complex. In curand voi trimite primele doua capitole.
Bravo, Tibi, interesant subiect!
Parerea mea (nu e nevoie s-o primesti si s-o accepti) e ca minciuna incearca sa corecteze realitatea pentru ca s-o prezinte individului asa cum ar dori el sa fie.
Restul sunt numai variante ale acestei teze, de care sunt mandru ca e mea, desi mi-e tare frica ca tu ai gasit-o deja in bibliografia ta, si atunci imi cer scuze pentru plagiat.
GBM
Draga Gabi
De la tine invat tot timpul.