Capitolul 3 – Culorile minciunii

Acum vreun an, când m-am gândit să scriu acest articol ca un neprofesionist în psihologie, mi-a venit ideea să “colorez” minciunile în patru culori, în funcție de gravitatea repercusiunilor minciunii. S-a dovedit că ideea colorării minciunilor a fost deja publicată, așa cum mi s-a întâmplat câteodată și cu unele idei de cercetare științifică în domeniul anesteziei și terapiei intensive, idei pe care inițial le consideram originale. 

Într-un articol apărut în anul 2015 psihologii americani Warneken și Orlins “colorează” minciunile în alb (cunoscute în egleză ca white lies), albastru și roșu. Ei dau ca exemplu de minciună albastră, depoziția falsă a unor ofițeri de poliție cu scopul de a-și proteja colegii de meserie. Aceiași autori folosesc termenul de minciună roșie în cazul în care cineva minte ca să-și protejeze un membru de familie.

Alții descriu patru culori ale minciunii: gri, albă, neagră și roșie. În acest model, minciunile altruiste sunt denumite minciuni albe. Așa cum voi descrie în continuare, minciunile albe includ un spectru mai larg de minciuni și nu numai pe cele altruiste. Cele mai frecvente sunt minciunile gri, care pot să-l servească pe mincinos, dar și partea mințită. Nuanțele de gri (in engleză shades of gray) pot varia în funcție  de balanța dintre folosul și dauna provocate persoanei mințite. Minciunile negre sunt descrise ca fiind cele egoiste, în care partea mințită nu câștigă nimic. Minciunile negre pot fi foarte dăunătoare persoanei mințite. În final, minciunile roșii sunt dedicate răzbunării și ca să dăuneze unei persoane, chiar și cu prețul daunei provocate mincinosului însuși. De obicei acest fel de mincinoși se auto-consideră ca fiind trădați și simt nevoia răzbunării.

Pentru a intensifica efectul prognostic al diferitelor tipuri de minciuni am decis și eu să colorez minciunile în patru culori. 

Prin “efect prognostic” mă refer la gravitatea repercusiunilor minciunii, incluzând consecințele personale care afectează pe mincinos, dar mai ales consecințele nefaste asupra celor mințiți și eventual, asupra întregii societăți. Această clasificare diferă de modelurile de culori publicate în literatura de psihologie. Mi-am permis să deviez de la clasificările din literatură fiindcă și ele, la fel ca și a mea, sunt clasificări care nu au o bază științifică. Cele patru culori pe care le voi folosi sunt minciuna albă, considerată de multi psihologi o minciună cu o importanță morală redusă, minciuna albastră prin care aș vrea să  prezint înșelătoria romantică (cea conjugală, adulterul), minciuna roșie, cea periculoasă și minciuna neagră, cea care ucide.

Minciunile albe pot servi individul care le spune dar pot sa fie și prosociale și chiar altruiste. “Micile” minciuni albe se definesc ca fiind declarații false menite să deruteze pe cineva în legătură cu ceva trivial. Minciunile albe prosociale pot aduce beneficii mai mici sau mai mari celor din jur. În general minciunile albe prosociale sunt destinate ocrotirii propriilor copii, a cetățenilor sau a pacienților de către doctorii care încearcă să nu le dezvăluie gravitatea bolii de care suferă.  

Într-o statistică recentă (Iezzoni și co-autorii), 55% dintre medici prezintă bolnavilor prognoze mai pozitive decât sunt în realitate, iar 10% dintre medici spun bolnavilor prognoze mincinoase, ca să nu-i sperie. 

Iată și alte exemple de minciuni triviale, albe:

“Masa va fi gata în cinci minute” – sună mai bine decât în 15 minute.

“Da, bineînțeles, sună logic”- fiindcă opțiunea adevărată ar fi “Habar n-am”.

“Sigur că arăți excelent în această rochie”, fiindcă alternativa este să fii pălmuit de soție sau să nu vorbească cu tine o săptămână.   

“Da șefule, voi începe sa lucrez cât mai repede posibil” – fiindcă spunându-i că ai alte zece lucruri mai urgente îl va irita.

Am dat minciunii de adulter culoarea albastră de la numele filmelor pornografice, denumite “filme albastre” (în engleza blue movies). Infidelitatea față de soț sau soție este extrem de frecventă în Statele Unite și probabil și în alte părți ale globului, ajungând în SUA până la 55% la bărbați și 50% la femei. Infidelitatea este cauza directă a 20-40% din divorțurile din SUA. De multe ori, divorțul destramă familia și prin acesta dăunează atât membrilor familiei, în special copiilor, cât și societății. Așa cum am afirmat mai sus, eu clasific ca minciună roșie orice minciună periculoasă. Și derutarea voită sau chiar plănuită poate fi considerată drept minciună roșie. Un exemplu de minciună roșie a fost organizarea jocurilor olimpice în anul 1936 la Berlin. Hitler a încercat și chiar a reușit să aplaneze parțial neliniștea lumii confruntate cu un regim nazist periculos, care avea ca intenție cotropirea Europei. Derutarea lumii a venit nu numai din partea lui Hitler, ci chiar de la președintele Comitetului Olimpic Internațional, contele belgian Henri Comte de Baillet-Latour, care se pare că fusese mituit de oamenii lui Hitler ca să aprobe organizarea jocurilor olimpice la Berlin.

La fel se pare că a fost cazul președintelui Comitetului Olimpic American, Avery Brundage, care s-a împotrivit boicotării internaționale a acelei olimpiade. Unii l-au acuzat de antisemitism, ca motiv principal al împotrivirii sale la boicot. 

Chiar și fondatorul Comitetului Olimpic Internațional și inițiatorul primei olimpiade moderne, baronul francez Pierre de Coubertin a binecuvântat această decizie nefericită de a organiza jocurile olimpice din 1936 la Berlin, drept pentru care guvernul german l-a propus ca și candidat la premiul Nobel. În anul 1940, trei luni după ocuparea Cehiei de către germani, Comitetul Olimpic Internațional a votat în unanimitate ca Olimpiada de Iarnă din 1940 să fie găzduită tot de Germania. Același de Baillet-Latour a argumentat cu mândrie această decizie prin necesitatea de a păstra independența Comitetului Olimpic Internațional de influențele politicii. Această olimpiadă a fost până la urmă anulată din cauza izbucnirii celui de-al   Doilea Război Mondial.

Minciuna neagră este după clasificarea mea cea mai gravă categorie de minciuni, fiindcă ea ucide. Un exemplu de astfel de minciună este stabilirea unui punct de întâlnire între două bande de mafioți, sau între criminali și poliție și ambuscada organizată de către unul dintre cei doi oponenți. De multe ori ambuscada va rezulta în lichidarea uneia sau a mai multor persoane. 

În concluzie, prezentarea minciunilor în diferite culori, poate diferenția între categoriile și gravitatea diferitelor minciuni.   

Referințe

Warneken F, Orlins E. The colour spectrum of lies. British Journal of Developmental Psychology 2015;33:274–6.

http://changingminds.org/explanations/behaviors/lying/four_lies.htm

https://mailtribune.com/lifestyle/healthy-aging/the-four-colors-of-lying

Bok S. Lying: Moral Choice in Public and Private Life – Vintage publisher 1999.

Iezzoni LI, et al. Survey shows that at least some physicians are not always open or honest with patients. Health Aff (Millwood). 2012;31:383-91.

https://www.trustify.info/blog/infidelity-statistics-2018

Capitolul 4 – Factorii care afectează tendința de a minți și modul de a minți

4.1 Diferențe de apartenență etnico-culturală Într-un studiu efectuat pe 320 de participanți, femei și bărbați, Taylor și co-autorii au demonstrat că apartenența etnică și culturală afectează felul în care oamenii mint. Când mint, britanicii albi și europeni folosesc mai frecvent persoana a treia, iar cei de origine africană și asiatică preferă persoana întâi. Autorii acestui studiu au tras concluzia că oamenii mint în concordantă cu normele și valorile lor culturale. Este de remarcat că diferențe există nu numai între etnicități diferite ci și între  țări și comunități diferite ale acelorași etnicități. Un exemplu de norme culturale diferite ar putea fi târguirea prețurilor în piețele orientale, prețuri artificial exagerate la începutul târguielii, față de prețurile fixe din occident.  

4.2 Diferențe de gen   

Fără legătura cu tema acestui articol, țin să precizez că sexul (feminin sau masculin) definește amprenta biologică și hormonală a unui individ, pe când genul (feminin sau masculin) implică influențele socio-culturale asupra comportamentului și asupra auto-identificării sexuale. Frecvența minciunilor la cele două genuri (prin conveniență putem folosi și cuvântul “sexe”) este  identică, însă conținutul minciunilor diferă între ele. Bărbații spun mai multe minciuni legate de ei înșiși, pe când femeile mint mai mult despre alții. Într-o discuție între două femei, un subiect frecvent al minciunilor este o altă femeie.  

4.3 Influența vârstei 

De la o vârstă fragedă, copiii sunt învățați de către părinți cum și când să mintă. De exemplu, copilul învață să-i spună bunicii că îi place cadoul pe care i l-a adus, chiar dacă de fapt nu-i place. De-asemenea copiii învață de la părinți sa le imite minciunile. Copiii învață să mintă ca să nu fie pedepsiți. Părinții le spun că nu au voie să mintă, ceea ce îi obligă pe copii să ascundă faptele nepermise pe care le-au comis, sperând că nu vor fi depistate. Îmi amintesc că acum vreo câțiva ani am văzut un program televizat de BBC, în care reporterii au instalat aparate de filmat la o grădiniță de copii de 2-3 ani. Fiecărui copil i s-a oferit o felie de pizza. Reporterii TV au ieșit din sala unde erau copiii, dar aparatele de filmat continuau să funcționeze. Dintre toți copiii din sală, doi au gustat numai câte o bucățică de pizza, iar restul pizzei l-au aruncat sub masă. La întrebarea reporterilor dacă le-a plăcut pizza și au mâncat-o în întregime, cei doi au răspuns că pizza a fost bună și că au mâncat-o toată. 

4.4 Influența caracterului individual

Manipulatorii sunt mincinoși individualiști, adeseori machiavelici, care fac totul, inclusiv să mintă în continuu, ca să ajungă la țelul pe care și le-au propus. Un exemplu contemporan de asemenea minciuni sunt multiplele amendamente promise de unii politicieni cu scopul de a obține poziția dorită, ca după aceea să-și uite promisiunile. Un alt exemplu este pactul de neagresiune Molotov-Ribbentrop, semnat la 23 august 1939 între Germania și URSS, prin care Hitler a ocupat o parte din Polonia și s-a apropiat de granița dușmanilor săi, rușii comuniști. Pactul a fost anulat în 22 iunie 1941, când Germania a invadat URSS, declanșând operația Barbarossa.

Actorii profesioniști mint mai des, mai cu ușurință și cu mai puține componente emoționale, comparativ cu alți indivizi.

Indivizii sociabili mint asemănător cu actorii și mai des decât indivizii introverți.

Jurnaliștii și reprezentații mediei de toate felurile pot prezenta în mod frecvent știri inexacte sau exagerate și adeseori false – Fake news. Acestea sunt în mod special frecvente la alegeri, când reprezentanții presei inventează fapte în numele unor partide politice opuse, exagerează în prezentarea faptelor, sau citează surse necontrolate pentru a denigra și a defăima partidul opus în ochii alegătorilor. Acest fel de minciună și de inducere în eroare este frecventă în țările democratice.   

În concluzie, modul de a minți este influențat de diferiți factori, cum ar fi apartenența etno-culturală, vârsta și genul persoanei care minte și caracterul individual.  

Referințe

Aldert Vrij – Detecting lies & deceit – John Wiley & Sons, Chichester 2001

Taylor PJ, et al. Culture moderates changes in linguistic self presentation

and detail provision when deceiving others. R Soc Open Sci. 2017 Jun; 4(6):170128.

Published online 2017 Jun 7. doi: 10.1098/rsos.170128

Tiberiu Ezri