Centrul Vechi este asemenea unei ameţitoare parfumerii. Atracţie şi deziluzie, căutare şi regăsire, pentru fiecare dintre noi există aici acel parfum unic care ne va atrage mereu, ne va copleşi şi chiar ne va ţine captivi cu acel buchet în care sunt condensate mii de clipe de viaţă.
Centrul Vechi este asemenea unei ameţitoare parfumerii. Atracţie şi deziluzie, căutare şi regăsire, pentru fiecare dintre noi există aici acel parfum unic care ne va atrage mereu, ne va copleşi şi chiar ne va ţine captivi cu acel buchet în care sunt condensate mii de clipe de viaţă. Ne intersectăm aici , el – marele oraş şi noi- cei ce împărţim viaţa aceasta de furnici harnice care scoatem căpşorul la lumină la sfârşit de săptămână, pentru a ne bucura de un strop de relaxare.
Parfum de ….ceea ce este : restaurante, cafenele, baruri ….
De la Capşa şi Negresco, la Crama Domnească…
Tradiţii culinare româneşti la “ Ceaunu’ Crăpat “ de pe Strada Franceză sau aici, în fosta uliţă a Lipscanilor, cu un promiţător “Ca La Mama Acasă “….
Atmosferă veselă şi o bere irlandeză la un Irish Pub, dar mai toate mesele sunt rezervate după ora 22, discret, cu bileţele strecurate sub scrumieră pentru a nu descumpăni vizitatorii diurni.
Parfum exotic la “ Sushi Ko” sau franţuzesc la “ Les Bourgeoise”…
La Corks Cozy Bar de pe strada Băcani sunt aşteptaţi iubitorii de vinuri fine şi vechi.
Mica tarasă din faţa barului este atât de cochetă şi de veselă încât a reuşit să mă facă să nu mai bag de seamă abisul de moloz şi de igrasie de peste drum.
Poate tocmai acest contrast dintre reveniri la viaţă şi colapsuri a devenit emblematic pentru Centrul Vechi al Bucureştiului….
Parfumului din tristeţi existenţiale ale fărâmei din ceea ce a fost cândva sufletul comercial al capitalei…
…Încearcă să-i pună stavilă parfumul de…artă frumoasă de ieri şi de azi
Cu iz de antichităţi de pe strada Covaci…sau de vopsea proaspătă şi talent de la Hanul cu Tei.
Dar voi, cu ce eşantion de parfum plecaţi astăzi din Centrul Vechi al Bucureştiului ?
