GIDEON PEER / PRÉCZ GÉZA a fost ziarist în Ungaria, originar din Debrecen, emigrat în Israel. Părinte, bunic și pensionar, activ pe Facebook, unde ne delectează periodic cu scurte pastile umoristice savuroase, de cea mai bună calitate. Deși o bună parte din savoarea textelor sale e dată de folosirea cu măiestrie a expresiilor, uneori intraductibile, ale limbii maghiare, cred că merită efortul de a încerca o traducere în română. Cu binevoitorul său acord, am tradus cea mai recentă ”pastilă”, spre a fi la îndemâna baabelienilor. Dacă acest demers va avea succes, voi continua cu traducerile.

Să începem cu descrierea unei ustensile bine-cunoscute: dispozitivul de clătire a veceului.

Recunosc, pe limba noastră denumirea e puțin cam dificilă, poate s-ar putea găsi ceva mai scurt. De exemplu, în Israel se numește Niagara, independent de numele fabricii producătoare.

Denumirea e și scurtă, și frapantă, doar că nu exprimă esența. Se poate să numești un măgar Pegas? De fapt se poate, dar bietul dobitoc se va lupta toată viața cu tulburări de personalitate.

Ei bine, Niagara mea, sau mai pe înțelesul tuturor dispozitivul de clătire a veceului, s-a defectat.

La noi – cum bine se știe – din orice curge politică, cu excepția Niagarei mele: din ea se prelinge apă, în stropi mari, direct pe pardosea.

Cu timpul, picăturile grase se transformă în pârâu, iar mai apoi se maturizează în torent. Eram deja pe cale să denumesc fenomenul născut în locuința mea Dunăre, dar în final am decis să chem un instalator, deoarece nu doresc să devin o nouă și intensă pată pe harta turistică a Israelului.

După ce bea cafeaua preparată de mine conform coordonatelor sale personale, meșterul se pune pe treabă, adică mormăie ceva vag. Apoi mă întreabă ce părere am de politică, de care parte mă situez. În asemenea ocazii omul poate să dea de noroc, dar și de dracul, deoarece foarte ușor se poate autoexclude din asociația de prieteni ai instalatorilor. Trebuie să fii pe fază. Dacă răspunsul e greșit, mâine o să ocolesc Bosforul în salon, nu Dunărea.

– Știu eu? Asta, aia… – zic, frângându-mi degetele.

Cu un simplu gest, meșterul retează cursul bâlbâielii mele și își începe dizertația. Politica și efectele ei economice și sociale.

E bine de știut că atunci când un instalator ține o conferință în locuința noastră, el trebuie urmărit cu atenție și încurajat frecvent, dând din cap aprobator. Nu e recomandabil să se intervină, trebuie procedat ca și cum am asculta o proclamație – absolut independent de propria opinie, care, de altfel, e contrarie celei care ni se expune la actualul curs de perfecționare. Deci, pândim fiecare vorbă a sa cu gura căscată și cu urechile ciulite.

Instalatorul – și asta e o regulă de bază – se pricepe la toate, are păreri despre toate, nu merită să te pui cu el. De el depinde dacă în acea zi putem ieși în casa noastră, sau va trebui să intrăm la vecini ca să putem ieși.

Răsună sentința profesională:

– Trebuie schimbată Niagara!

Are el una în mașină, cea mai bună marcă, exclus să curgă – ceea ce împreună cu manopera (expunerea anterioară gratis) face șapte sute de șekeli.

– E mult.

– Pentru ce partid va vota domnul? – mă întreabă, privindu-mă direct în ochi.

Mi-e greu. Știu că aici e cumpăna apelor. Acum totul depinde de mine.

– Noi, așa, știți, într-un cuvânt…

Se înfurie, nu-i plac ambiguitățile, când se tot răsucesc lucrurile, îi plac doar vorbele spuse pe șleau. E dezamăgit.

– Din onorariul sus-amintit lipsește lichidul antigel… Asta face încă două sute de șekeli.

– Lichid antigel? – întreb și mi se congelează limba.

– E iarnă. În această perioadă se poate întâmpla orice. Cunosc eu oamenii de teapa voastră. Dacă se întâmplă ceva, mă veți învinovăți pe mine – explică.

Am consimțit. În fine, pot să-mi iau cu apă calmantele…

Traducere din maghiară de Ionel Schlesinger