De ani și ani de zile îmi doresc să ajung în acest oraș, îmi pierdusem aproape speranța, fiindcă împlinirea acestei dorințe se tot amâna. Salzburg este orașul natal al lui Mozart, îmi doream mult să văd casa în care se născuse și grădinile Mirabell, unde se plimba ca distracție și deconectare zilnică. Cu 20 de ani în urmă îi citisem corespondența și aflasem din scrisorile lui că nu iubea acest oraș, se simțea încătușat și plictisit, chiar grădinile Mirabell îl plictiseau, dar nu avea altceva mai bun, iar eu eram curioasă să văd locurile din care Mozart își dorea să scape. Toate detaliile pe care le știam despre viața lui mă atrăgeau, îl consider adăpostit în sufletul meu pentru totdeauna, îl ador de-a dreptul pe genialul zăpăcit și copilăros.

La Viena am vizitat una din locuințele sale, apartamentul de lângă Stephansdom, pe Domgasse nr. 5, în plin centru al capitalei imperiului. Acolo am lăcrimat de la începutul până la sfârșitul vizitei – așa sunt eu, emoția mă face să plâng; nici nu se putea altfel în locul în care el a trăit câțiva ani și a creat. Apartamentul vienez nu este foarte mare, dar e totuși spațios și tot timpul era plin de lume: familia, mereu cu copii mici sau nou-născuți, servitori, musafiri, colegi și instrumentiști, elevi de-ai lui, chiar și prietenii cu care juca cărți sau biliard, el fiind un împătimit al jocurilor de noroc în care își risipea câștigurile.

A avut animale de casă, câini, precum și păsărele. Pe acestea din urmă le adora și le avea încă din copilărie. În acest apartament vienez Mozart a avut un graur mult iubit, la moartea căruia i-a dedicat un poem, tradus din germană în engleză de Robert Spaethling.

Here rests a bird called Starling,
A foolish little Darling.
He was still in his prime
When he ran out of time,
And my sweet little friend
Came to a bitter end,
Creating a terrible smart
Deep in my heart.
Gentle Reader! Shed a tear,
For he was dear,
Sometimes a bit too jolly
And, at times, quite folly,
But nevermore
A bore.
I bet he is now up on high
Praising my friendship to the sky,
Which I render
Without tender;
For when he took his sudden leave,
Which brought to me such grief,
He was not thinking of the man
Who writes and rhymes as no one can.^[12]

Traducerea poemului din engleză pentru noi îi aparține lui Mircea Laslo:

”Aici zace-o pasăre pe nume Graur,

Un nebun micuț cu sufletul de aur.

În floarea vârstei a ajuns

Când timpul i s-a scurs

Și a lăsat o durere cumplită

Adânc în inima-mi rănită.

Blând cititor, o lacrimă să-ți cadă în zigzag,

Căci mi-a fost drag.

Poate puțin prea chefliu

Și, uneori zefliu,

Dar nicicând n-a fost

Anost.

Pun rămășag că-i sus acum, să știi,

Cântându-mi prietenia în tării,

Căci a fost dată

Fără dorință de răsplată;

Iar când dispăru din senin,

Aducându-mi atât de mult chin,

Nu se gândea el la bărbatul

Ce scrie și rimează ca nimeni altul.”

Mozart crea muzică folosind și cuvintele, nu doar notele, cu aceeași sensibilitate.

Povestea graurului, prieten drag al compozitorului, este interesantă, fiindcă Mozart a notat în caietul lui de cheltuieli zilnice momentul cumpărării păsării și a adăugat pe un portativ transcrierea notelor muzicale fluierate de graur. Vom regăsi aceste note în Concertul pentru pian nr. 17, în sol major, compus în 1784, din care iată fragmentul:

Încă nu există un consens între cei care au studiat această întâmplare dacă Mozart l-a auzit mai întâi pe graur fluierând aceste note, sau dacă simpaticul graur a învățat melodia de la Mozart și apoi cei doi prieteni au dialogat…

În toată acea hărmălaie și mulțime care se perinda prin casa lui, Mozart își scria muzica aproape fără să corecteze partiturile, într-un mod atât de prolific și de magistral încât își merită pe deplin caracterizarea de fenomen unic. În acest apartament care s-a păstrat intact, aflat la etajul trei al clădirii vieneze elegante, Mozart a scris splendida Nunta lui Figaro.

El crea cu atâta ușurință, încât lăsa impresia că era ca un fel de antenă, ca un receptor prin care Universul își transmitea muzica spre pământeni, iar Mozart nu făcea decât să o capteze și să o pună pe hârtie.

Făcea totul parcă în joacă și nu dădea importanță lucrurilor lumești cum ar fi banii. Câștiga bine, dar risipea și mai bine. Cânta ca un virtuoz la toate instrumentele în afară de harpă, pentru care era prea mic de statură. Din acest motiv, peste tot pe unde apare harpa în creațiile lui, partitura ei este foarte grea, aproape imposibilă, tocmai ca să se distreze pe seama instrumentistului.

De altfel, un amic al meu, violist în orchestra filarmonică de aici, mi-a spus că este foarte greu de cântat muzica lui Mozart, pentru că este atât de aproape de perfecțiune, încât orice greșeală făcută de un instrumentist al orchestrei se aude, nu poate fi acoperită.

Orchestrele îl adorau, instrumentiștii îl respectau la nivel de venerație. Înainte de concerte, după cum vremea era umedă sau uscată, el rescria repede anumite pasaje pentru a scoate maximum din instrumentele de lemn al căror sunet e influențat de umiditatea aerului. În Viena secolului al XVIII-lea, Mozart era un star! Și așa a rămas până astăzi în inima multor milioane de oameni.

La Salzburg, în casa în care s-a născut, pe Getreidegasse nr. 9, în încăperea unde este semnalată data nașterii sale, 27 ianuarie 1756, am fost din nou foarte emoționată. De fapt, în toate călătoriile mele, asta caut – emoția adevărată pe care n-o mai uit, cea care îmi va încălzi inima pentru totdeauna când îmi voi reaminti acele momente spunând ”am fost și eu acolo”.

Mozart a murit la doar 35 de ani și a trăit frenetic, ca și cum ar fi știut că viața lui va fi scurtă, o viață de care s-a bucurat tot timpul ca un copil, luând lucrurile ușor și trecând peste necazuri.

Iată-mă deci la Salzburg, gata de plimbare prin grădinile Mirabell din orașul fermecător, așezat pe malurile râului Salzach. Numele lui înseamnă ”râul de sare” și provine de la barjele care purtau sare pe râu încă din vremuri vechi. Datorită lui Mozart și filmului Sunetul muzicii, orașul este o destinație turistică foarte căutată, în plin sezon numărul turiștilor depășindu-l pe cel al locuitorilor care este puțin peste 150.000. Orașul este dominat cu eleganță de Fortăreața Hohensalzburg care îl veghează de mai bine de 900 de ani.

Palatul Mirabell (Schloss Mirabell) a fost construit în 1606 de principele-arhiepiscop catolic Wolf Dietrich von Raitenau pentru amanta sa, Salome Alt, cu care avea 15 copii. Câțiva ani mai târziu, Raitenau a fost demis și expulzat din Salzburg, iar palatul a fost redenumit Mirabell, cu trimitere la uimitor de frumoasa lui amplasare.

Grădinile Mirabell sunt amenajate în stil baroc, geometric, și sunt pline de statui ale unor personaje mitologice și de fântâni arteziene. Există aici o grădină a piticilor și una minunată a trandafirilor, iar lângă grupul statuar care îl înfățișează pe Pegasus, Julie Andrews și copiii din celebrul film Sunetul muzicii cântă melodia ”Do, Re, Mi”, așa încât mulți admiratori ai poveștii din filmul cu succes atât de mare vin să viziteze locul real.

La Salzburg trebuia neapărat să cumpăr și să gust celebra și specialitate Mirabell Mozartkugeln, pralinele atât de savuroase cu miez de marțipan și cremă de nuga învelite în cea mai fină ciocolată. Aceste bomboane cu gust subtil și rafinat au fost inventate de maestrul ciocolatier Paul Fürst în 1890, iar rețeta lui se păstrează cu sfințenie până azi, s-a schimbat doar metoda de a le pregăti, deoarece zeci de ani s-au făcut manual dar, datorită cererii foarte mari, acum ele se produc industrial. Bomboanele Mirabell Mozartkugeln se exportă în peste 50 de țări fiind o marcă extraordinar de apreciată și căutată în toată lumea. Sunt tare mult apreciate și de mine!

Grădinile Mirabell aduc a parc, dar sunt mai mult o înșiruire de alei mărginite de flori și arbuști tunși meșteșugit, alei pe care mi l-am imaginat pe Mozart, cu statura lui mititică, deloc impunătoare, plimbându-se împreună cu prieteni, întâlnind cuconițe subjugate de firea lui ușuratică, în timp ce în mintea-i sclipitoare se nășteau minunile.

Am petrecut aici doar o zi, una noroasă, de început de toamnă. Pentru mine Salzburgul, orașul dominat de prezența imaginară a geniului muzicii, a fost exact ceea ce căutasem, iar urmele lui Mozart, aura lui răsfrântă pe întreaga urbe, m-au făcut să mă simt de parcă pășisem pe tărâmul unui Sfânt.

Anca Laslo

Referințe:

Paul Johnson – Mozart, editura Humanitas, 2013

https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Mirabell

https://www.absolutviajes.com/ro/austria/mirabell-mozartkugeln-los-bombones-mas-famosos-de-austria/