Cu siguranță aproape toată lumea cunoaște celebra baladă Summertime din opera fraților Gershwin, care răsună în căldura sufocantă din sudul Statelor Unite. Acțiunea  tragică se petrece într-un cartier sărac din Charleston, South Carolina. Porgy, un cerșetor negru infirm, caută dragostea frumoasei Bess, care este curtată și sedusă de figura dubioasă Sportin’ Life. Primită la început cu scepticism, această primă operă în care toate personajele sunt de culoare s-a bucurat apoi de o popularitate durabilă.

Poate că inițiații știu că opera lui Gershwin se bazează pe un roman din anul 1925, intitulat Porgy, scris de jurnalistul și autorul american de cărți pentru copii DuBose Heyward (1885-1940). Acesta, la rândul său, s-a inspirat dintr-un eveniment real din orașul său natal. Însă acțiunea romanului și cu atât mai mult a operei, au puțin de-a face cu evenimentele reale. Amândouă s-au mărginit să preia în primul rând atmosfera locală, realitățile sociale ale vremii, și să le amplifice într-un mod dramatic.

Povestea se bazează pe evenimente petrecute prin anul 1900, în satul James Island la marginea orașului Charleston. Muncitorul negru John Smalls și soția sa Elvira au avut un băiat numit Samuel, care în fragedă copilărie s-a îmbolnăvit de poliomielită. Curând tatăl și-a abandonat familia, iar băiețelul a fost crescut de tatălui său vitreg, John Gibbs, care descria eufemistic handicapul copilului ca fiind „little images of feet“ (mici imagini de picioare). Din cauza bolii, băiatul nu a putut merge la școală și mai târziu nu a putut practica nicio meserie care necesita o activitate fizică normală. În romanul lui Heyward, strada se numește Catfish Row (Strada somnului), care în operă a fost redenumită Cabbage Row (Strada verzei), probabil pentru că majoritatea locuitorilor cultivau și vindeau legume – în afară, bineînțeles, de cei care erau șomeri.

Samuel Smalls, infirmul, se deplasa prin oraș cu un vehicul improvizat dintr-o ladă de săpun pe roți, tras de o capră, după care a fost poreclit Goat Cart Sam. El stăpânea foarte bine vehiculul și trăia din livrarea legumelor și din vânzarea de biscuiți cu ghimbir. Când trecea pe străzi în ciudata lui trăsură, Samuel cânta în gura mare un spiritual tipic vremii, Gimme that old time religion, it is good enough for me (Dă-mi vechea mea credință, ea îmi e de-ajuns), devenind astfel cunoscut în tot orașul. Cu firea lui veselă și cântecul exuberant, se bucura chiar de o oarecare popularitate, în special printre doamne. Și nu numai atât; în timp ce capra lui de încredere îl aștepta afară, Sam se bucura și de plăcerile jocului de zaruri, într-o cârciumă sărăcăcioasă numită Bull Pen.

Printre admiratoarele lui Samuel Smalls, tânăra Maggie Barnes îi era deosebit de atașată. Au trăit chiar o vreme împreună, dar conviețuirea armonioasă a durat foarte puțin. După numai câteva luni, prietena, care oricum nu avea o reputație prea bună, i-a furat lui Samuel ceasul – sau cel puțin așa credea el. Reacția sa la acest incident a fost destul de violentă: a luat pistolul și a pornit în urmărirea ei cu căruciorul, fugărind-o prin oraș. Se spune că în timpul urmăririi el ar fi tras mai multe focuri în aer. Poliția, sosită neîntârziat la fața locului, l-a arestat sub acuzația de comportament indecent, tulburare a liniștii publice și periclitarea siguranței cetățenilor pașnici prin descărcări repetate ale unei arme de foc.

Scena neobișnuită a lăsat o impresie puternică asupra martorilor, devenind instantaneu subiect de discuție în oraș. În dimineața următoare, ziarul local, Charleston News and Courier, a apărut o știre cu un titlu senzațional și, după standardele actuale, extrem de incorect politic: „Schilod arestat pentru împușcături asupra unei femei”. Urma o descriere sugestivă, în care Samuel Smalls, ieșit din minți, urmărea o femeie și amenința s-o împuște. Corespondentul nu s-a putut abține de la concluzia cinică după care atacatorul țintea atât de prost, încât doamna Barnes a rămas nevătămată. 

DuBose Heyward era dintr-o familie albă, foarte respectată în partea locului; un strămoș al său fusese de față la semnarea Declarației de Independență a Statelor Unite. El a aflat știrea senzațională chiar a doua zi. Samuel Smalls, protagonistul articolului, îi era foarte bine cunoscut, probabil așa cum le era și celorlalți localnici. Nimănui nu putea să-i scape priveliștea cu căruciorul tras de capră și cântecul însuflețit al vânzătorului de biscuiți. Heyward, ambițios și priceput la literatură, a recunoscut imediat potențialul dramatic al întâmplării și a scris pe această temă romanul intitulat Porgy, după numele fictiv al protagonistului. Evident, autorul avea intenții de critică socială, el dorea să aducă în atenția cititorilor situația precară a comunității negre din orașul său natal și să o imortalizeze într-o operă literară. Empatia sa pentru eroul handicapat se datora și faptului că el însuși s-a îmbolnăvit de poliomielită la vârsta de 18 ani, fiind imobilizat pentru multă vreme, ceea ce l-a făcut ca pe lângă munca sa de agent de asigurări să scrie poezie, proză și teatru. După succesul romanului, în 1927 Heyward și soția sa, Dorothy, l-au adaptat pentru scenă, dar piesa a fost un eșec.

Mai târziu, în 1934, frații Gershwin au avut ideea pe atunci nebunească să scrie o operă pe un subiect legat de comunitatea neagră, unde toți interpreții să fie de culoare. Heyward, om cu vederi liberale, a acceptat și astfel a început între ei o strânsă colaborare, în care Heyward a contribuit mai ales textele cântecelor.

Faptul că Heyward avea cunoștințe intime ale jargonului local a contribuit semnificativ la autenticitatea și coerența întregii opere și ea a fost bine primită de populația de culoare. Lucrarea fiind concepută a priori pentru un ansamblu negru, acest triumvirat a reușit sa rămână ferit de acuzații de însușire culturală sau de așa-numitul blackfacing, foarte la modă la acea vreme.

Un exemplu al sărăciei și al fatalismului protagoniștilor este aria I Got Plenty O’ Nuttin (Am o mulțime de nimic), unde Porgy își exprimă bucuria că nu are griji materiale – cine nu are nimic, nici nu are ce pierde! În aria lui Sportin’ Life It Ain’t Necessarily So (Nu este neapărat așa) se recunoaște scepticismul sănătos față de condițiile „date de Dumnezeu” ale comunității negre. Ea exprimă optimismul personajului în ciuda condițiilor grele. Strigătele precupeței care își laudă căpșunele, precum și numeroasele aluzii la superstițiile din comunitatea negrilor reprezintă accente cu colorit local. Toate aceste detalii, prelucrate cu multă sensibilitate, au contribuit la autenticitatea acestei opere. Însă acțiunea operei nu mai avea prea mare legătură cu figura originală a lui Samuel Smalls. Mai mult, din motive lesne de înțeles, pe scenă s-a renunțat și la capra lui fidelă, astfel că interpretul lui Porgy trebuia să se deplaseze doar cu forța brațelor.

Este remarcabil în ce măsură George Gershwin a reușit să împletească elementele muzicale și stilul gospel într-un cadru clasic. Poate tocmai din cauza acestei sinteze a diverselor tradiții muzicale, criticii au avut dificultăți în a clasifica pe Porgy and Bess. Amestecul reușit de compoziție clasică cu elemente de jazz și melodii captivante i-a făcut pe unii experți să definească lucrarea ca musical. În schimb construcția, structura și bogăția muzicală pledează pentru o operă. Oricum ar fi, primirea publicului a fost și a rămas unanim entuziastă.

Samuel Smalls a murit cu un an înainte de apariția romanului. A fost înmormântat în condiții modeste în cimitirul bisericii prezbiteriene din James Island. Abia în 1986 a fost instalată o placă comemorativă.

Opera fiind foarte avangardistă pentru vremea ei, inițial nu a avut mare răsunet, iar Heyward și frații Gershwin și-au pierdut toate investițiile pentru acest proiect. Abia odată cu reluările din anii 1940 și 1950, opera a devenit o senzație mondială, dar din păcate George Gershwin și DuBose Heyward nu mai erau în viață ca să se bucure de succes. În schimb orașul natal al operei și-a respectat obligația. În 1970, cu ocazia aniversării a 300 de ani de la întemeierea orașului și la 45 de ani după premieră a avut loc și la Charleston un spectacol al operei Porgy and Bess.

Peter Biro

Tradus din germană de autor și editat de Hava Oren.

Surse:

https://charlestonmag.com/features/the_real_porgy

https://en.wikipedia.org/wiki/DuBose_Heyward

(431) Jim Reeves – Old Time Religion(with lyrics)(HD) – YouTube