În luna mai, în mai multe oraşe din România, a pornit pentru a doua oară către cititori Domnişoara. Un roman de dragoste, dar în acelaşi timp şi o frescă a societăţii tulcene din pragul celui de al doilea război mondial. Am discutat cu Carol Feldman, autorul cărţii, despre condiţia de om de teatru şi romancier israelian de limbă română, dar şi despre sorgintea Domnişoarei

 Andrea Ghiţă: Sunteţi de profesie actor, format la teatrul evreiesc din Bucureşti. Când aţi început să scrieţi ? Cum completează scriitorul pe actor şi dacă aceste domenii au interferat?

Carol Feldman: Da, profesia mea de bază este actoria. Am absolvit în 1960 Studioul de Teatru al TES-ului (4 ani) – echivalent Institutului de Teatru. Am jucat la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti 6 ani. Din 1965, activ în teatru – în diferite forme, actor şi regizor – în Israel, până prin anul 2000, de când prezenţa mea pe scena devine sporadică. Am regizat şi prelucrat peste 20 de spectacole, iar ca actor am jucat peste 50 de roluri în teatru, filme şi la televiziune. Apoi, având alte ocupaţii, am mai apărut şi apar în teatru mult mai rar.

Sunt publicist în presa română din Israel din 1965; foarte activ la acest capitol începând din anul 2000.

A.G.: Care sunt scrierile reper ale lui Carol Feldman şi în ce limbă?

C. F.: Am publicat prima mea carte de proza beletristică în 2002. De atunci şi până acum mi-au mai apărut 12 volume, printre care şi trei romane. Din cărţile publicate, trei au apărut în Israel şi zece în România. Recent – după cum ştiţi – editura Hasefer a publicat o nouă ediţie a primului meu roman, “Domnişoara”, apărut în 2007 la Iaşi. Din 2003 sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România. În cazul meu interferenţa dintre actor şi scriitor e firească. Cred că în scrisul meu se simte şi omul de teatru. Scriu literatură numai în limba română, dar fac şi traduceri de piese de teatru în limba idiş.

A.G: Ce înseamnă să fii scriitor de limbă română în Israel şi scriitor israelian în România?

C.F.: Greu, în ambele ipostaze. Problema cea mai dificilă a scriitorului de limbă română în Israel este tipărirea şi apoi difuzarea. Ambele se fac, mai mult sau mai puţin, “cum se laşă”… E aproape uimitor că rezultatele sunt încă pozitive, în cea mai mare parte! Lipseşte, categoric, o formă de organizare profesională, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România, pentru reglementarea problemelor amintite. Mai ales că numărul cel mai mare de cititori este în ţara limbii în care scriem, nu în Israel.

A.G.: În 26 mai a avut loc lansarea noii ediţii a romanului Domnişoara. Un roman de dragoste, dar în acelaşi timp şi o frescă a societăţii tulcene din pragul celui de al doilea război mondial. Cred că acest roman are şi o tentă autobiografică. Aş risca să presupun că personajul Sorin e înrudit cu autorul. Ce a însemnat Tulcea pentru devenirea lui Carol Feldman şi ce înseamnă în prezent?

C.F.: Recentele lansări ale romanului la Tulcea, Sulina, la Bucureşti – FCER şi Bookfest, au fost foarte reuşite. Sunt curios şi de ecourile din presă… Cartea a trezit un interes deosebit ! Romanul acesta este o poveste de dragoste “imposibilă”, între o evreică şi un român, pe fundalul zbuciumat al ardentelor evenimente din anii premergători şi din timpul celui de al Doilea Război Mondial, precum si după aceea – pe un răstimp de 65 de ani. În acelaşi timp e şi romanul oraşului Tulcea . Conţine, fireşte, multe elemente autobiografice (“transplantate”), Tulcea fiind oraşul meu natal, dar personajul Sorin din carte, nu e – după cum presupuneţi dvs. – “înrudit cu mine”.

A.G: Ce v-a determinat să puneţi pe hârtie povestea de dragoste a Tinei Herşcovici ? Cui se adresează romanul Domnişoara? V-aţi gândit la o eventuală dramatizare sau ecranizare a subiectului?

C.F.: Ceea ce determină orice scriitor să scrie o carte – cu un anumit subiect, pe o anumită temă. Viaţa comună a evreilor şi a celorlalte naţionalităţi care au convieţuit în cea mai mare parte a istoriei oraşului, la Tulcea, un punct luminos pe panopticul etnic al României, prin înţelegerea între etnii, a fost elementul principal al hotărârii mele de a scrie această carte. În plus, conflictul deosebit, bazat pe un “schelet” al unei fabulaţii locale… Distinsul critic literar, Ioan Holban, scrie printre altele: “Povestea de dragoste din “Domnişoara” nu e de rezumat, e de citit cu luare-aminte”… Iar directorul Editurii “Hasefer”, dl. Marinescu, m-a onorat comparând dragostea celor doi eroi ai cărţii mele, Tina şi Laurenţiu, cu cea dintre Julieta şi Romeo… Un amănunt (care poate deveni si… mare!): am primit la Bucureşti o propunere foarte atractivă de la o prestigioasă doamnă , regizor de teatru, de a dramatiza romanul meu “Domnişoara”.

A.G. Ce carte aveţi în lucru şi când va apărea?

C.F. Lucrez la un amplu roman, ca de obicei pe temă evreiască-românească, pe care aş dori să-l termin până la sfârşitul acestui an. Dacă va corespunde Editurii “Hasefer” – care mi-a propus continuarea bunei noastre colaborări, sper ca undeva prin 2014, să apară. în momentul de faţă este în lucru, la Editura Tipo Moldova (Colecţia Omnia), cea de a II-a ediţie a romanului meu “Maria. Mozaicul unei vieţi”, care a apărut în 2009. După cum vedeţi, 2013 este pentru mine anul reeditărilor…

A.G. Vă mulţumesc şi aştept să văd Domnişoara, pe scenă.