1. Aţi ales ca titlu pentru sărbătorirea semicentenarului înfiinţării secţiei române al Teatrului Naţional din Târgu Mureş: „50 de ani de interculturalitate”. Care este motivarea acestei denumiri şi a concepţiei care stă la baza ei?
István Zsehránszky: DESCHIDEM LARG PORŢILE SUFLETULUI ŞI ALE TEATRULUI (interviu cu MAIA MORGENSTERN)
Maia Morgenstern, actriţa de renume internaţional a teatrului românesc de la sfârşitul lunii august este director interimar al Teatrului Evreiesc de Stat. În interviul dat publicaţiei noastre a spus: îşi asumă conducerea acestei instituţii cu profesionalismul cu care şi-a realizatRead more…
Eva Galambos: CINE ESTE ALEXANDRU HAUSVATER?
De aproape 20 de ani, iubitorii de teatru pot să vizioneze piese regizate de Alexandru Hausvater, fiul rătăcitor (nu risipitor) care s-a întors (şi) acasă. Personalitate artistică bine cunoscută în trei continente, el lucrând din Canada până în România şiRead more…
Andrea Ghiţă: „AM VORBIT prin TABLOURI, prin ELE AM SPUS TOT” – interviu cu LIANA SAXONE-HORODI
O interesantă coincidenţă a făcut ca cea de a 16-a expoziţie personală a Lianei Saxone-Horodi să fie vernisată în 16 martie 2013, sub genericul „De la tristeţe la bucurie”. Impresiile după evenimentul găzduit de sala mare a Galeriei din SatulRead more…
István Zserhánszky: AŞTEPTĂM ca ISMAEL KADARE să primească PREMIUL NOBEL (interviu cu MARIUS DOBRESCU)
Kadare mi-a fost şi profesor la Facultate la Tirana, de aceea m-am aplecat cu foarte multă pasiune asupra operei lui. Legat de cititorul român, vreau să spun că Ismail Kadare nu este un scriitor comercial, deci nu are sute deRead more…
Andrea Ghiţă: De vorbă cu GABRIEL GURMAN, în pragul lansării JURNALULUI UNUI PAŞNIC RĂZBOINIC
Joi 18 aprilie 2013 la Biblioteca Şafran va avea loc lansarea cărţii lui Gabriel ben Meron; Jurnalului unui paşnic războinic – însemnări dintr-un război îndepărtat, editat şi tipărit la Hasefer (redactor Andreea Olaru, prefaţă Lucian Nastasă). Interviul şi fragmentul oferitRead more…
Eva Galambos: MEMENTO pentru EVREII din HÂRLĂU – interviu cu istoricul CAROL IANCU
După Iaşi şi Hârlău, la trei aprilie a.c., la Institutul Cultural Român din Bucureşti a avut loc lansarea celei mai recente cărţi a istoricului Carol Iancu, profesor la Universitatea Montpellier din Franţa, “Evreii din Hârlău. Istoria unei comunităţi”.
Andrea Ghiţă: „POEZIA M-A FERMECAT prin CUVINTELE NESCRISE într-un POEM” – spune ANDREI FISCHOF
M-am născut în veacul trecut ( 1940 ) şi am crescut la Turda (“ca toţi oamenii cumsecade” – cum spunea un poet turdean din Târgu Mureşul anilor 1970) Am studiat fizica la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj şi m-am specializat în aparatura de măsură, fapt care m-a urmărit în toată sinusoida profesională din România, de la Combinatul Siderurgic Hunedoara, Combinatul Chimic din Târgu Mureş şi până la Inspectoratul de stat pentru controlul calităţii produselor. Am locuit zece ani la Târgu Mureş. Acolo s-au născut fetele care, azi, sunt la rândul lor mame de câte 3 copii fiecare. După venirea în Ţară (1976) am continuat pe aceeaşi linie, la care s-au adăugat două verigi: conferenţiar la Tehnion (Haifa), tot in domeniul de mai sus, şi apoi “boala”: scrisul literar.Read more…
Andrea Ghiţă: Despre DOMNIŞOARA…şi nu numai (de vorbă cu CAROL FELDMAN)
În luna mai, în mai multe oraşe din România, a pornit pentru a doua oară către cititori Domnişoara. Un roman de dragoste, dar în acelaşi timp şi o frescă a societăţii tulcene din pragul celui de al doilea război mondial.Read more…
Sunt un “birobidjaner”. Interviu cu profesorul Ber Kotlerman (I)
L-am cunoscut pe profesorul Ber Kotlerman, de la Universitatea Bar-Ilan, cu prilejul Şcolii Internaţionale de Iarnă de Limbă Idiş pentru Avansaţi, organizată în februarie 2026 de Institutul de Studii iudaice şi Istorie Evreiască din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. Toate expunerile au fost prezentate în limba idiş, nu am înţeles ceea ce le-a spus profesorul Kotlerman cursanţilor, dar am remarcat atmosfera destinsă şi carisma vorbitorului care a ştiut să stârnească interesul auditoriului şi să instaleze buna dispoziţie punctată cu hohote de râs. Știam de pe Internet că profesorul copilărise în Birobidjan şi, după interviul luat pentru emisiunea TV, l-am rugat să-mi acorde unul pentru revista Baabel. Despre Birobidjan s-a mai scris în revista noastră, dar niciodată nu am avut ocazia să discutăm cu un nativ. Peste câteva zile ne-am întâlnit la biblioteca Institutului de Studii Iudaice. Discuţia a început, firesc, despre familie şi copilărie.Read more…
Sunt un „birobidjaner” . Interviu cu profesorul Ber Kotlerman (II)
Prima parte a interviului cu profesorul universitar Ber Kotlerman, şeful Centrului de Studii Rina Cotta de la Universitatea Bar Ilan a fost publicat în numărul trecut. Captivanta discuţie despre condiţia de „birobidjaner” a ocupat practic tot timpul pe care (din motive obiective) profesorul Kotlerman l-a putut acorda interviului şi nu apucasem să aflu nimic despre viaţa culturală şi politică din Birobidjan şi nici despre legătura interlocutorului meu cu limba idiş care avea să-i marcheze cariera. Profesorul Kotlerman mi-a propus să preiau interviul pe care l-a acordat jurnalistului Pavel Lvovski, de la revista Еврейский журнал (Magazin evreiesc). Am ales câteva fragmente relevante din acest interviu amplu, tradus din limba rusă de dr. Judit Bartalis-Bán, cadru didactic la Universitatea Babeş-Bolyai. Dacă cineva din Birobidjan era dornic de cultură… …Trebuia să aștepte sosirea Teatrului Muzical Evreiesc de Cameră. La început era de la sine înțeles că TMEC va funcționa în Birobidjan: au construit o clădire impozantă pentru filarmonică, chiar și o casă pentru actori. Dar teatrul a rămas la Moscova. Regiunea Autonomă Evreiască e mică, pe un teritoriu mai mare ca cel al Israelului trăiesc sub de 200.000 de oameni, acum și mai puțini. La mijlocul anilor 60 în Birobidjan s-a înființat Teatrul Popular Evreiesc. O parte din actori, inclusiv directorul artistic, Moishe Bengelsdorf, activaseră înainte la Teatrul Evreiesc de Stat din Birobidjan care a fost desființat în 1949 – oficial din motive financiare, dar acesta a fost un pretext: în acele locuri funcționau mai multe teatre naționale (iacut, tuvan, altaic) și ele nu au fost închise.Read more…
Andrea Ghiţă: DIALOG cu dr. STRUL MOISA, despre BIBLIE şi METALURGIE
În lucrarea „Unicitatea şi profunzimea legăturii dintre Dumnezeu cu metalurgul biblic”, pentru a demonstram că prelucrarea metalelor a fost singura specialitate dată oamenilor, aleşi pentru acest lucru, de către Dumnezeu Însuşi, am selectat citate biblice relevante, care demonstrează că DumnezeuRead more…
DE VORBĂ cu MEDICUL lui BENJAMIN NETANYAHU
Fostul student la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj de la sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70 este astăzi medicul personal al primului ministru israelian, Benjamin Netanyahu şi Consul onorific al României în Israel. Zwika, cum îl numimRead more…
Schimb de ştafetă. Silviu Vexler – noul candidat al FCER pentru Parlamentul României
Cine este Silviu Vexler? 28 de ani. Absolvent al Facultății de Jurnalism. Consilier personal și parlamentar al președintelui FCER. Din 2016, președintele Comisiei de Etică și Mediere a FCER: ales în cadrul Congresului III al Federației. (… în secret, iubitor de pisici). Sunt originar din Roman. Am crescut într-o casă în care se vorbea fluent idiș, alături de bunici și părinți care mi-au transmis respectul față de tradițiile iudaice și dragostea pentru lectură. Cele mai importante lucruri învățate acasă au fost valorile care m-au însoțit: demnitatea, voința și speranța. Read more…
„Am o relaţie de familie cu Israelul” – spunea Lady Alison Kremer (n. Balfour)
Acest interviu a fost realizat în toamna anului 2010, în chibuţul Shefaym, din Israel, unde se sărbătorea cea de a 70-a aniversare de la înfiinţarea Liceului Evreiesc din Cluj (un liceu creat în toamna lui 1940, în condiţiile aplicării legilor anti-evreieşti din Ungaria, când elevii şi profesorii evrei au fost daţi afară din şcoli, cu clauza numerus clausus şi apoi numerus nullus). Lady Alison Kremer (născută Balfour) – o doamnă delicată cu un zâmbet sincer şi cuceritor, nobilă, elegantă şi modestă, deopotrivă – îl însoţise pe Thomas (Tomi) Kremer, clujean de origine, fost elev al Liceului Evreiesc, autor a numeroase cărţi de psihologie şi ştiinţe politice, patronul editurii Notting Hill Editions şi un prosper om de afaceri care-şi datora succesul comercializării Cubului Rubik…Read more…
Andrei Oişteanu: « Nu privesc înapoi cu mânie. Mai degrabă cu mândrie »
Nu mi-am făcut un bilanţ propriu-zis dar, dacă mă uit în urmă, sunt mulţumit. Am făcut şi fac ceea ce-mi place şi ăsta e un mare dar de la Dumnezeu. De aceea, nu privesc înapoi cu mânie. Mai degrabă cu mândrie. Mai ales deoarece în domeniul meu am fost un self-made man, un autodidact. Am urmat Universitatea Politehnică din Bucureşti, Facultatea de Energetică. Dar nu Politehnica m-a determinat să fug către un alt domeniu, ci epoca în care am trăit. Era sfârşitul anilor ’60, începutul anilor ’70, în plină Mişcare hippy, în plină epocă flower power. Aveau loc mari schimbări în lumea largă. Anul 1968, când eu aveam 20 de ani, fiind predispus să fiu maleabil, să fiu format, a devenit un an de referinţă. Generic vorbind, acest an, acea epocă a schimbat lumea: Statele Unite, prin drepturile şi libertăţile acordate afro-americanilor, minorităţilor în general; în unele ţări s-a dat drept de vot femeilor (în Elveţia în 1971); a fost Paris – mai 1968, Primăvara de la Praga – 1968, dar şi ecourile acestora la Bucureşti, în acelaşi an, A fost o perioadă care a creat un sistem de valori etice şi civice care mă reprezintă.Read more…
Povestea unui om care a decis să scrie o carte
Baabel publică un Interviu realizat de Astrid van Nahl, de la revista Alliteratus.com, cu Peter Biro, unul dintre autorii revistei Baabel care, după debutul literar în limba română s-a încumetat să-şi trimită spre publicare şi scrierile în limba germană. Acest demers, precum şi ineditul tematicii abordate de doctorul Petre Biro, originar din Oradea şi stabilit în Elveţia, au generat interesul revistei Alliteratus.com şi astfel s-a născut interviul semnat de Astrid von Nahl. În continuare publicăm versiunea română a acestui interviu.Read more…
Viaţă de epidemiolog sub zodia COVID19 şi nu numai. Interviu cu dr. Liana Monica Deac
Fără COVID19 nu cred că aş fi făcut acest interviu cu prietena mea Liana Monica Deac (n. Costescu), colegă de şcoală primară, gimnaziu şi liceu. Deşi noi, colegii de clasă de la Colegiu Naţional Emil Racoviţă, promoţia 1971, ne întâlnim foarte des (practic lunar) la un taifas în jurul mesei dintr-un local clujean, niciodată nu am discutat cu Liana despre profesiunea ei, la fel cum nici cu ceilalţi colegi de clasă nu abordam acest subiect pentru că aceste întâlniri sunt incursiuni dătătoare de energie pe Planeta LER (https://baabel.ro/2016/06/noi-cei-de-pe-planeta-l-e-r/) . Iar pe acea planetă specială, Liana era o elevă zurlie, tonică, plină de energie. Acum, de când cu COVID19, am ajuns să aflu despre ea lucrurile pe care nu le-am cunoscut vreme de…cinci decenii! Liana îmi trimite zilnic, cu conştiinciozitate, informarea curentă despre starea epidemiei din ţară, însoţită de opiniile şi sfaturile specialistului. Liana Monica Deac este doctor în medicină şi cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Sănătate Publică, departamentul de Epidemiologie. Şi-a făcut doctoratul în domeniul infecţiilor nosocomiale şi a publicat un număr mare de lucrări ştiinţifice şi mai multe cărţi de specialitate, dintre care câteva adresate publicului larg. Read more…
Un burghez habsburgic orădean devenit cetățean al lumii și Mister Blues
A.G. Weinberger: De când m-am născut mă consider un habsburgic, un cetățean, un burghez al Imperiului Habsburgic. Oradea este pentru mine centrul universului. Un oraș cu 1100 de ani vechime și istoria bogată a acestui burg, nu se poate șterge cu ușurință din zestrea genetică a celor care se nasc acolo. Calitatea de burghez urban se prezintă prin arsenalul de mijloace cu care-mi guvernez existența, prin flexibilitatea specifică a unui tip dintr-un oraș cosmopolit, prin cultura pe care am inhalat-o în urbea mea, prin limbile vorbite ale prietenilor mei din oraș de patru naționalități și prin franchețea cu care pot confrunta orice obstacol ce-mi iese în cale. Originea iudaică m-a influențat în primul rând prin mentalitate, gândirea iudaică este o matrice originară puternică, implică un set de filtre prin care vezi lumea, de fapt este un cod moral.Read more…
Intervenţia WJRO a fost esenţială pentru retragerea Pinkasului clujean, de la licitaţia din New York. Interviu cu Gideon Taylor, preşedinte executiv WJRO[i]
Vineri 12 februarie 2021 Comunitatea Evreilor Cluj lua cunoştinţă de faptul că peste 6 zile (din care două de weekend), Casa de Licitaţii Kestenbaum & Company din Brooklyn, N.Y. urma să scoată la vânzare un registru funerar, datând din secolul al XIX-lea, care a aparţinut Confreriei Sacre (Chevra Kadisha) a Comunităţii Evreieşti Ortodoxe din Cluj. Acest registru manuscris, frumos decorat şi legat artistic, nu fusese văzut de niciun membru al Comunităţii, dar era cunoscut din scrierile despre istoria evreimii clujene şi căutat de istorici vreme de decenii. Dacă ar fi recuperat, ar putea constitui piesa de bază a Muzeului Evreiesc în curs de organizare şi o sursă importantă de informaţii pentru cercetătorii istoriei evreilor din Cluj. Practic, Comunitatea Evreilor Cluj avea la dispoziţie patru zile ca să acţioneze. Singura şansă era să se adreseze către World Jewish Restitution Organization pentru eventuale discuţii cu reprezentanţii casei de licitaţii. Evreii clujeni nu erau prea încrezători în succesul acestui demers, dar iată că WJRO a reuşit performanţa de a retrage de la vânzare atât Pinkas Klali Chevra Kadisha, cât şi alte 16 manuscrise evreieşti, provenite din spaţiul Bazinului Carpatic, scoase la licitaţie cu acelaşi prilej. Pentru a afla mai mult în legătură cu acest demers eficient, Revista Baabel s-a adresat d-lui Gideon Taylor, directorul executiv al World Jewish Restitution Organization (WJRO).Read more…