De la difuzorul din autobuz răzbate o muzică mobilizatoare: „Împreună vom câștiga”. Pe pereții unui zgârie-nori din fața mea e afișată o pancartă uriașă pe fond albastru: „Vom câștiga împreună”. Primul-ministru nu mai contenește să ne promită: „Victoria totală e după colț”. Iar eu stau și mă gândesc că toate aceste lozinci, oricât ar fi ele de plăcute urechii, sau atrăgătoare ochiului, au o singură meteahnă: sunt false.
Nu vom câștiga.
Din păcate, nu vom câștiga, pentru că deja am pierdut.
Am pierdut atunci când, după 7 octombrie, am lăsat furia să ne conducă. Furia este justificată în fața ororilor Hamasului, dar acesta nu este un program strategic.
Am pierdut pentru că azi, în ochii multora, dorința de răzbunare valorează mai mult decât viețile a 44 sau 33 sau poate doar 22 de confrați ai noștri, prizonieri în Gaza.
Am pierdut pentru că astăzi cuvintele a doi clovni fără nicio pregătire militară valorează mai mult decât cele a doi generali, foști comandanți de stat major.
Am pierdut pentru că ne-am propus un plan ambițios de distrugere a Hamasului, dar astăzi așteptăm răspunsul aceluiași Hamas la propunerea de eliberare a ostaticilor. Cum poți în același timp și să negociezi cu teroriștii, și să vorbești despre lichidarea lor totală și să recuperezi și ostaticii? Este un nod gordian pe care nici măcar un scamator experimentat precum Netanyahu nu va putea să îl desfacă. Iar Netanyahu demult nu mai este socotit un scamator.
Am pierdut, chiar dacă vom intra în Rafiah, vom lua corturile la rând, unul câte unul și vom ucide încă 500 de teroriști, pentru a ieși după aceea fără niciun plan operativ ori perspectivă de viitor.
Am pierdut, pentru că nu avem idee ce vrem să facem cu acest pământ blestemat care se numește Fâșia Gaza.
Vestea bună este că într-o bună zi vom putea câștiga din nou. Nu prin formulări pompoase, imprimate pe tricouri ori pe șepci, nu prin declarații bombastice care se risipesc odată cu roua dimineții.
Vom câștiga atunci când ne vom aduce aminte ce am făcut în 1967. Atunci când noi am fost într-adevăr micul David. În excelenta sa carte Tzahal, o istorie a armatei israeliene, domnul Ovidiu Raețchi face o analiză a victoriei israeliene în Războiul de Șase Zile. Nu a fost numai o chestiune de tehnică militară – în fond și egiptenii erau bine înarmați. Nu a fost nici măcar efectul surprizei. A fost în primul rând o chestiune de etos.
Diferența dintre ofițerul israelian și cel egiptean era că cel israelian își îndemna camarazii la luptă prin formula clasică Aharai! (După mine!). Ofițerul israelian era mereu în față. Spre deosebire de el, ofițerul egiptean stătea la comenduire și le raporta superiorilor situația din auzite și, cunoscând structura ierarhică a armatei egiptene, el le raporta exact ceea ce voiau ei să audă.
Astăzi, din păcate, puterea exemplului personal lipsește în Israel. Sigur, gangrena a început în planul politic, dar ea s-a extins destul de repede și la celelalte sectoare. Atunci când primul-ministru este preocupat mai mult de supraviețuirea personală decât de soarta țării, acestea sunt rezultatele.
Tot ce îmi doresc este să-i putem supraviețui și noi lui, pentru ca, într-o zi, să putem câștiga. Cu adevărat, nu cu lozinci.
George Uri Schimmerling
(*) Sintagma „victorie totală” apare des în discursurile primului-ministru Benjamin Netanyahu. Un exemplu este discursul de Purim: “As in ancient times, we are also united. We are fighting and will be victorious. We will enter Rafah and achieve total victory. We eliminated Haman and we will also eliminate Sinwar.” [“Suntem la fel de uniţi ca în vremurile antice. Luptăm și vom fi victorioși. Vom intra în Rafah și vom obține victoria totală. L-am eliminat pe Haman și îl vom elimina și pe Sinwar.”]
47 Comments
Exprim în cele de mai jos părerea mea, conștient de statura mea de liliputan cu un orizont limitat de propria mea experiență de viață. Atît în Romania cît și în Israel m-a șocat superficialitatea întîlnită la locurile de muncă, fenomen care s-a accentuat de-a lungul anilor.
1 – Pe tărîm economic multe semnale te anunță că e cazul să corectezi ceva. În situația de acum Israel trebuie să-și îndrepte atenția către cei care nu au nicio contribuție pe tărîm economic, ceeace e de neacceptat.
2- Pe tărîm militar e de dorit ca Israel însuși să descopere semnele de primejdie pe care dușmanii le doresc ascunse. Masacrul surpriză de pe 7 Octombrie a fost făcut posibil de 50 de ani de superficialitate în domeniu, vinovați fiind în această jumătate de secol la toate nivelele. Vinovații de acum, pe care evenimentele i-au găsit în uniformă vor trebui să facă față situației. Netanyahu – pe care îl detest din 1994 de la mitingul premergător asasinării lui Rabin – este probabil omul potrivit pentru evenimente complexe avînd stimulentul salvării propriei persoane.
RENUNȚAREA LA O SOLUȚIE DIPLOMATICĂ, LA FEL CA ȘI ÎN UCRAINA NU VA ADUCE REZULTATE. DIN PĂCATE NICI SUA NU ÎNCEARCĂ SĂ GĂSEASCĂ SOLUȚII DIPLOMATICE. PĂCAT CĂ DIASPORA EVREIASCĂ NU SE IMPLICĂ.
D- na Andrea Ghița, ați ales un cuvint esential ” reconciliere”, pentru potolirea vrajbei interne care sfīrtecă Israelul.
Din nefericire, nu se intrevede nici o ” reconciliere interna”
Absolut, de acord
Halal “victorie totala!” Retragerea trupelor israeliene in urma “cuceririi” unor zone din Gaza faciliteaza reinstaurarea Hamasului in zonele fara prezenta armata. Israelul e constient de acest lucru, fapt dovedit de revenirea neasteptata a armatei in spitalul Al-Shifa,. unde …bineinteles, se aflau hamasnici. Khan Yunis este un alt exemplu: dupa retragerea fortelor israeliene, a fost “recucerit” de Hamas.
Desi am fost foarte surprinsa le vremea respectiva de cele intamplate cu spitalul Al-Shifa, mi s-a spus ca a fost o masura strategica a armatei israeliene.
Pe de alta parte, nu cred ca Khan Yunes a fosr recucerit, dar intr-adevar plecarea trupelor israeliene din Gaza permite reintoarcerea teroristilor Hamas si este greu de perceput numarul att de mare al acestora, dedicatia lor, faptul ca infrastructura nu a putut fi distrusa total (probabil era imposibil) si astfel se mai aud alarme in partea Sudica a Israelului, in orasele si zona in care s-ar pune problema reintoarcerii. Cine o va face? Unde se vor intoarce? Ce situatie politico-militara va putea fi cand Israelul nu poate popula zona de granita, nici in Sud si desigur nici in Nord.
Se asteapta venirea acelor oamnei destepti, capabili, poate cinstiti, care ar trebui sa fie cu adevarat viitorii conducatori politici. Unde sunt ? S mentioneaza numele lui Yossi Cohen (62 de ani), fost conducator al Mossad-ului intre 2016-2021. Pot fi gasite unele date ale sale la wiki
D- na Marina Zaharopol, ar fi fost victorie totala daca eram lasati sa luptam fara amenintari si interese
Se intreabă unii cam ce va face Netanyahu in continuare
Ca în bancul cu evreul- există doar 3 posibilități
1) Să atace la Rafiah
2) Să accepte eliberarea ostatecilor și să nu atace la Rafiah
3) Să nu atace dar să se prefacă că atacă- ca până acum
Si dacă analizam mai amănunțit
1) Să atace la Rafiah – asta l-ar putea trimite la Haga
2) Sa nu atace- asta i-ar face pe fasciști să iasă din guvern și l-ar trimite la judecată si implicit la inchisoare in Israel
Deci atunci când 2 din cele 3 posibilități se incheie cu pușcăria – e clar ce opțiune va alege .
Nu trebuie să fii mare analist politic pentru asta..
Referitor la optiunea a treia a lui Netanyahu, am citit un articol deosebit de interesant in Jerusalem Post. Auttorul articolului sustine ca Netanyahu nu intentioneaza sa elimine Hamasul, ci numai sa-l slabeasca. Metoda infrangerii totale a unui inamic este incercuirea lui si retezarea oricarei posibilitati de aprovizionare – o metoda care a fost practicata cu succes atat in Razboiul de Independenta a Israelului cat si in timpul Razboiului de Sase Zile si in Razboiul de Yom Kippur, cand a fost incercuita Armata a Treia.
Ramanerea Hamasului la carma Fasiei Gaza l-ar scuti pe Netanyahu de o mare belea: gasirea unei solutii pentru guvernarea post-belica a Gazei. L-ar scuti de o selectie a unei alternative din cele propuse de comunitatea internationala!
Din presa noastra I24 si Israel News, inteleg ca Israel nu are nici o independenta, totul hotărăşte America. Altfel nu ne mai furnizeaza arme.
Oricum, Bibi se opune la fondarea unui stat palestinian, interesul fiind al Americii.
Daca macar era unitate interna in Israel! Se folosesmşte orice prilej pentru a destabiliza guvernul.
Marica ai descoperit America, cea noua, cea care este publicata in I24 !!
Iti propusesem sa mai dai si pe la canalurile ebraice toate se gasesc pe Internet.
Cred ca pentru viitoarele alegeri Likudul va avea nevoie de noi membrii inscrisi ca sa-ti largeasca randurile.
Poti fi convinsa Veronica de faptul ca lecturile mele politice nu de limiteaza numai la I24.
Un Conducător de Stat trebuie să se DEPĂȘEASCĂ pe sine însuși în aceste momente care pot decide soarta Israelului.
Fiecare din noi poate gândi în felul lui. De aceea omenii diferă unul de altul, dar Șeful Statului trebuie să se detașeze de egoul lui și să hotărească ce este mai bun pentru existența acestei țări .
Grea situație în care Sinwar șeful Hamasului ,se dezvăluie ca cel mai neomenos criminal al vremurilor noastre.
Vremuri grele pentru Israel și evreii din diaspora.
Eva, nu mai vreau sa revin la ce am scris inainte:
” Cītă independență are Şeful nostru de Stat?”
Credeti ca guvernul nostru ar fi acceptat un asemenea Acord de Pace nedrept si umilitor cu Hamasul? Dupa ce atitia băieti tineri si- au dat viata?
Noi nici nu stim ce este stipulat in contract, dar deja Blinken a declarat ca oferta Israelului ” este extrem de generoasa”,
Nu numai Hamasul…și Bibi are grijă să nu fie acord cu eliberarea ostaticilor, care sunt condamnați la moarte sigură . Să intrăm în Rafiah unde vor muri mulți soldați ..și la urmă hamasul rămâne…pentru că ideologia fanatică născută din fanatismul religios nu poate fi distrusă de o mână de soldați.
În afară de asta Bibi hotărește fără aprobarea cabinetului de multe ori, pentru că nu toți gândesc ca el.
Și ultimul, dar un lucru important.
Crede că dacă va întoarce o lume întreagă împotriva noastră … asta va fi semnul câștigului războiului? Oare ce crede el despre sine?
Decide în numele poporului?
Eva, atunci cum rămîne cu
” Ori ei, ori noi?”
Timpul a fost tras luni de zile,fără nici o hotărâre a guvernului , când practic nu mai era război în Gaza doar acțiuni sporadice, încât formula “ori ei ori noi, nu mai e valabilă .”
Dacă spui la orice lucru NU , hotăresc alții pentru tine.
Păcat că am ajuns în situația în care am ajuns.
Noi și toată evreimea din diaspora.Să ne gândim și la ei. Fericiți sunt cei care au încrdere în cei ce hotăresc.Ei mai au speranțe.
Marica, “Guvernul nostru” este a celor care l-au ales. Al meu nu este în nici un caz.
”As in ancient times”, BB n-a citi Homer, îndeosebi Odyssea, partea finală: ”lasă timp furiei tale” – furie total justificată!!
Unul își salvează supremația și supraviețuirea sacrificând o țară??!!
Sunt convinsa ca BB l-a citit pe Homer.
Tatal sau, Prof Benzion Nethanyahu, un istoric de talie mondiala, fost prof la Univ Cornell din statul New York, a avut grija de instruirea si educația fiilor sai.
Desigur, Bibi nu este perfect si a comis greseli .
Dar dupa modesta mea parere, Bibi nu se retrage din functie pentru ca nu are in momentul de fața cui sa incredințeze conducerea Israelului..
Cu alte cuvinte,Marica, vrei să spui că Bibi estre deasupra celorlalți.
Părerea mea e opusă . Pe toate drumurile se găsesc oameni mult mai cinstiți ,capabili și responsabili. El a devenit un dictator ,care și-a vândut sufletul unor extremiști care de fapt conduc țara. Poporul plătește zi de zi pentru rămânerea lui pe scaun. Inclusiv, ostatecii și soldații .
Eva, ce vorbesti? Cine sunt oamenii aceia capabili si responsabili?
Oricat de gaunos ar fi Bibi are mai multa indrazneala decat ceilalti mai ales in fata USA. Cu toate acestea problema ostatecilor este desigur din ce in ce mai presanta, tragedia e nesfarsita, familiile nici nu stiu cum isi pastreaza mintea limpede. Daca urmariti puteti vedea cum unii dintre cei care erau in capul familiilor si ai caror copii sunt inca ostateci au parasit terenul, sa speram ca sunt sanatosi si au predat torta altora. Si durerea nu e masurabila.
Dar, printre multi dintre conducatorii Hamas de astazi, se afla cei care au fost eliberati prin eliberarea lui Ghilad Shalit, o alta dilema ce nu poate fi tagaduita.
Yair Lapid, Gantz, altii care nu au experienta politica, cine s-ar opune cu atata forta in fata USA, si apoi, oare cum va fi cu a lasa balta Rafiah, coridorul Philaelphi?
O situatie infernala neplatita, decat prin sutele de vieti omenesti si miile de raniti care se lupta pentru a-si putea relua viata.
Multi dintre acestia sunt oameni religiosi, care locuiesc in teritorii.
Veronica , eu nu l-am văzut pe Netanyahu opunandu-se asa de mult Americii.. La modul declarativ, da, dar in fapt in chestiunea Rafiah face cam ce-i spune unchiul Joe- si bine face căci eu il consider pe unchiul Joe(chiar si asa un pic decrepit) mult mai responsabil decat cei din apropierea lui N
La intrebarea cine l-ar putea inlocui -eu cred ca oricine.. Gantz, Lapid , Benett, Eizenkot, Galant ar face azi treabă mai bună ca N- care astazi este doar adjunctul lui Ben-Gvir. . Faptul ca el CREDE ca e de inlocuit , asta e indubitabil – dar daca-i vei intreba pe Erdogan, Putin , etc si ei cred la fel
Exact George. Dacă un șef de stat nu-și poate lua responsabilitatea asupra nici unuia din faptele sale nu poate fi Șef de Stat.
Dacă a îndopat Hamasul cu bani să recunoască acum .
Să recunoască scindarea poporului și ura care a creat-o între ei. Acum nici nu mai poți protesta, pentrucă miliția sub conducerea unui derbedeu ca Ben Gvir, pedepsește pe cei ce se revoltă împotriva guvernului. Chiar și familiile ostaticilor.
Și la urmă tot ce am reușit în ultimul război provocat de masacrul Hamasului se datorează armatei, în care soldații au fost uniți ,soldați pe care Bibi i-a huiduit, acum se bate cu pumnii în piept, de parcă el și-ar fi periclitat viața.
El și familia lui. Împărații !
Nu a luat nici o hotărâre de perspectivăă. Exact America e cea care a luat hotărâri, care ar fi rezolvat diplomatic probleme grele.
În parte , nu spun că nu e antisemitism, dar și el a contribuit la izolarea totală a Israelului.
Nu există oamei deștepți în Israel ? Oare ?Hai să fim mai modești.
Da, știe să țină discursuri , oamenii cad pradă în fața oricărui scamator. Dar marea majoritate a poporului nu mai crede în vorbele lui. A fost de ajuns !
Poate ca m as gandi si eu ca tine in privinta lui Galant.
De impotrivit lui Biden da sau nu cred ca se va limpezi in scurta vreme.
Despre ceilalti din cabinet nu se stie prea mult.
Mi a placut redefinirea functiei lui BB in raport cu ministrul Sigurantei Statului, oare si ar asuma o ?
Eva, va apreciez si tin la dvs prea mult, ca sa intru in disputa cu dvs.
Sigur, sunt multi politicieni capabili, cinstiti, mai tineri si patrioti.
Dar Nu conducatorii Opozitiei. Adica eu nu sunt de acord cu viziunea lor politica pentru Israel.
Poate ma inşel..
D- na Marina Zaharopol, ar fi fost victorie totala daca eram lasati sa luptam fara amenintari si interese
Marica Lewin, nu-mi vine să cred că sunteți așa naivă !! In momentul de față , in afară de propria-i supraviețuire , pe Netanyahu nu-l interesează nimic
Imi vine greu sa inteleg ca un om de 74 de ani ( vīrsta mea) se poate gindi la ” propria supraviețuire”.
Sigur, si eu doresc ca sotul meu si cu mine sa mai traim, sa ne bucuram inca de tot ce este frumos in aceasta lume, si de aceea multumim pentru fiecare zi daruita.
Asta e chiar buna….
supravietuirea in cazurile politice nu are legatura cu varsta, si a crede ca are, inseamna ca viziunea pe care o ai asupra politicienilor este rupta de realitate.
De altfel faptul ca nu intelegi ca un om la XX ani se gandeste la supravietuire, depinde exclusiv de personalitate si probabil de sanatate si perceptia ei de catre individ.
In declaratia ca conducator de stat nu poate fi inlocuit, parca ai spune: daca la acest om i se intampla ceva medical tara va ramane fara cap . Dupa al II lea razboi mondial Churchill a fost inlocuit, in urma alegerilor
Churcill a fost inlocuit prin alegeri, dar Dupa război. Alegerile obisnuite, nu devansate.
Exact George. Dacă un șef de stat nu-și poate lua responsabilitatea asupra nici unuia din faptele sale nu poate fi Șef de Stat.
Dacă a îndopat Hamasul cu bani să recunoască acum .
Să recunoască scindarea poporului și ura care a creat-o între ei. Acum nici nu mai poți protesta, pentrucă miliția sub conducerea unui derbedeu ca Ben Gvir, pedepsește pe cei ce se revoltă împotriva guvernului. Chiar și familiile ostaticilor.
Și la urmă tot ce am reușit în ultimul război provocat de masacrul Hamasului se datorează armatei, în care soldații au fost uniți ,soldați pe care Bibi i-a huiduit, acum se bate cu pumnii în piept, de parcă el și-ar fi periclitat viața.
El și familia lui. Împărații !
Nu a luat nici o hotărâre de perspectivăă. Exact America e cea care a luat hotărâri, care ar fi rezolvat diplomatic probleme grele.
În parte , nu spun că nu e antisemitism, dar și el a contribuit la izolarea totală a Israelului.
Nu există oamei deștepți în Israel ? Oare ?Hai să fim mai modești.
Da, știe să țină discursuri , oamenii cad pradă în fața oricărui scamator. Dar marea majoritate a poporului nu mai crede în vorbele lui. A fost de ajuns ! Șeful de Stat trebuie să se gândească întâi la supraviețuirea poporului de care răspunde,
Cu tot respectul pentru clasici, cred ca nu are nici o importanta daca Bibi l-a citit sau nu pe Homer.
Si eu sunt convinsa ca BB nu poate fi inlocuit in acest moment de criza si de confruntare, nu numai cu decizii politice si miltare grele, lipsesc din pacate alternativele; dar cu toate acestea, banuiesc ca nici prin cap nu-i trece ca daca ar exista conducatori alternativi s-ar retrage.
Nici eu nu cred că are importanță dacă l-a citit pe Homer, dar poate a citit „Hainele noi ale împăratului” de H.C.Andersen.
Niciodata nu i-am acordat lui Netanyahu multa apreciere dpdv politic, dar nu poate fi anulata contributia sa asupra unor aspecte importante din viata Israelululi (economic, relatii internationale) in timpul guvernarii trecute, e adevarat ca un om serios/corect/cinstit/you name it ar trebui sa stie cand sa se retraga. Sa nu uitam ca a stiut sa-l puna si pe Obama la punct, oferindu-i o lectie de istorie.
E adevarat, putere l-a ametit, pe el si pe membrii familiei sale. Rusinos si revoltator, cum obraznicia a ajuns atat de departe, dorinta de a fi sus si de a stapani.
Au fost prea multi ani in care puterea i-a stat sub mana. Dar, faptul ca asa de multi cetateni i-au oferit votul de incredere (nu ma refer la ultimul guvern in care s-au alaturat extremisii dreapta) a fost o realitate. Data viitoare probabil nu se va mai intampla.
Eu cred ca glumele nu-si au rostul. Tragedia e prea adanca si mai ales in ziua de azi, drumul pare a nu avea iesire.
Ceea mai mare greșeală a fost ceea ce s-a întâmplat la 7 octombrie și cum scrie și Andrea este greu să critic atacul Israelului după o asemenea catastrofă și cruzime animalica a teroriștilor. Trebuia să răspundem! Despre cum a decurs războiul în continuare sunt multe păreri. Una este că Israelul nu trebuie să se implice într-un război de lungă durată și ca atare ar fi trebuit să atace de-odată în nord, centru și sudul Gazei și nu prin strategia “salamului” adică felie după felie. Dar fiindcă la fel ca cei doi amintiți de Gyuri, nici eu nu am cunoștinte militare ( în afară de cele legate de medicina militară care se practica în 2003 când am fost eliberat din serviciu), nu vreau să speculez mai mult.
Nu cred ca in 1967 superioritatea morala a armate Israeliane a fost factorul determinant al victoriei (cu toate ca atunci ca si azi a jucat un rol important). Operatiunea militara a fost planificata stralucit si executia a fost pe masura (superioritatea in armament a fost si ea evidenta dar nu decisiva – dupa cum sa dovedit in 1973). Dar eu nu am impresia, pe care o are domnul Schimmerling ca din 1967 pana in 2023 totul in Israel a regresat. In 1967 Israelul avea o economie “modesta” (foarte slaba si necompetitiva) o armata foarte bine instruita si competitiva dar limitata la “lupte de scurta durata” (logistica, armament si spatele frontului). Lucrurile stau complect diferit in 2023 – economie puternica, armata in continuare bine instruita si competitva si capabila de lupte pe termen lung (razboiul din Liban, si primul si al doilea au avuta o durata considerabila). Guvernarea Israelului – pana dupa ultimele alegeri – a fost mult mai buna decat tot ce a avut israelul pana in 1967. Ultimele alegeri si coalitia rezultant au dus la o deteriorare rapida a calitatii administratiei Israeliene in aproape toate domeniile si, in masura mult mai mica dar visibila, si a conducerii militare. Nu vreau sa dau exemple (nu relevante pentru toti cititorii) si multi dintre cei de aici cred ca o imbunatatire a situatiei politice ar duce la o inbunatatire rapida a administratiei.
O sumarizare (tradusa aproape ad-literam din ebraica) “suntem adanc in rahat”. Si nu este datorita lipsei unor ofiteri ca sa comande dupa-mine ci este vorba de o intreaga organizatie sociala/administrativa incompetenta.
Dar ca sa adaug a nota optimista – tara este plina de oameni destepti si competenti si sper ca o sa devina relevanti destul de repede (regresul prin care trecem este rapid si periculos).
Din pacate intelegere cu palestinienii, mai ales dupa 7 octombrie pare ca doua linii paralele vreau sa-si dea intalnire
Reactia noastra arata fireasca chiar daca nu era logic militar.
La astea spuse as adauga conduncerea lui Netaniahu care pot distruge si micile sperante daca ar exista la ora asta
Cred că reacția Israelului a fost logic militar în urma măcelului din Șapte Octombrie .
Dar armata singură nu poate schimba situația. Tot ce a făcut armata după 7 Oct. a fost din convingere și sacrificiu uman.
Dar guvernul în frunte cu “Regele” au lăsat totul pe seama armatei repetând încontinuu că numai forța militară poate duce la victorie deplină .
Halal victorie…
Nici o viziune de viitor, nici o strategie pentru a înlocui guvernarea Hamasului în Gaza nu a fost luată, din contra a fost refuzată.
În fiecare zi e mai rău. Astăzi cred că războiul trebuie oprit , e fără rost să moară încă sute de soldați în Gaza și să fim acuzați de uciderea populației palestiniene din Rafia.
Schimbat guvernul și refăcută legătura cu țările arabe moderate , cu care să se facă o nouă administrație în Gaza.
Unde este strategia ? Unde este diplomația?
E clar că modul de a reacţiona la mârşavul atac terorist din 7 octombrie s-a dovedit păgubos, dar nu ştiu dacă atunci, la cald, s-ar fi putut păstra cineva “sângele rece” şi ar fi ales un răspuns optim. Poate ceva mai târziu…Dar când? E limpede că situaţia devine din ce în ce mai complicată şi oricât s-ar repeta sintagma “victorie totală” ea este din ce în ce mai improbabilă. Eu aş alege un alt cuvânt cheie: “reconciliere”.
Andrea, nu-mi pot inchipui atat naivitate !!!
Am cautat etimologia acestui cuvant pentru ca in mintea mea, care nu mai este chiar la curent cu detaliile limbii mele materne, reconciliere inseamna a se “reimpaca”.
Asta am gasit A (se) împăca, A (se) PUNE DIN NOU DE ACORD.
Asta inseamna ca ar fi existat vreodata o situatie in care palestinienii si israelienii erau de comun acord asupra CEVA, teritorii, actiune politica.
Nu prea cred ca o asemenea situatie a existat cu adevarat, desi cunoastem momentr in care unii cel putin sperau ca situatia exista.
Palavrele politicienilor cu “vom invinge” victorie totala folosesc, poate, la ridicarea moralului celor care cu adevarat se jertfesc. Desigur ca ii servesc pe religiosii extremisti si chiar si pe cei care, precum unii de la baabel, si-au exprimat nu odata opinia ca locul in care au venit si ei din Romania, catre patria care i-a chemat, este destianta exclusiv LOR, sau evreilor din intreaga lume. Din pacate, aceasta situatie s-a dovedit falimentara si acum a devenit o tragedie umana, al carei final nu este vizibil si nici macar previzibil
Probabil că am greşit cuvântul, dar nu şi ideea pe care am dorit s-o exprim. Nu îmi pot imagina cum va arăta viitorul Israelului într-o stare de ostilitate permanentă. Dar poate e vorba, într-adevăr, de naivitatea mea şi de incapacitatea de a înţelege ce se întâmplă cu adevărat.
Eu văd în acest articol o versiune modernă a basmului „Hainele noi ale împăratului”: toată lumea repetă sloganurile, dar puțini au curajul să vadă adevărul în față.
Nu aș fi putut spune mai bine decât Hava.
Asa este. Si eu m-am gandit la asta .
Mie îmi mai aminteste de o expresie din copilărie: Din greșeală în greșeală, spre victoria finală!